Expropriere. Cuantumul despăgubirilor. Stabilire
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 387/A din 5 martie 2015
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 21 mai 2010, reclamanta G.C.L. i-a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale Din România, Consiliul Local Mihai Viteazu prin Comisia Pentru Aplicarea Legii 198/2004 şi M.N., solicitând instanţei ca, să dispună anularea hotărârii de stabilire a despăgubirii nr. 52/23.04.2008, emisă de CNADNR SA-Comisia Pentru Aplicarea Legii 198/2004 din cadrul Consiliului Local Mihai Viteazu, emisă în favoarea persoanei aparent îndreptăţite, M.N., cu privire la imobilul situat în extravilanul com. Mihai Vitezu, tarla 41, parcela 29/1 în suprafaţă de 2485 mp ( nr. cad. 2348) ca fiind emisă în favoarea unei persoane neîndreptăţite, să constate că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul Legii 198/2004 la încasarea despăgubirilor acordate pentru exproprierea imobilului în suprafaţă de 2485 mp, să dispună majorarea cuantumului despăgubirilor pentru imobilul identificat prin nr. cad. 2348 în suprafaţă de 2485 mp, stabilite prin hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 52/23.04.2008 la suma de 70 euro/mp, cu cheltuieli de judecată în măsura în care pârâţii se vor opune admiterii acţiunii.
În motivarea cererii, reclamanta învederează că, prin hotărârea menţionată, s-a aprobat acordarea de despăgubiri în sumă de 60.221,9 lei pentru imobilul expropriat, situat în extravilanul localităţii Mihai Viteazu, tarla 41, parcela 29/1, în suprafaţă de 2485 mp, în favoarea persoanei aparent îndreptăţite, M.N., avându-se în vedere titlul de proprietate nr. 26193/1722/25.06.1997 eliberat în favoarea acestuia, cu privire la parcela menţionată anterior, în suprafaţă de 15.000 mp, în privinţa căruia a fost însă constatată nulitatea absolută parţială cu privire la suprafaţa de 5500 mp, prin sentinţa civilă nr. 1595/2001, pronunţată de Judecătoria Turda în dos. nr. 100/2000, definitivă şi irevocabilă, prin respingerea apelului şi recursului.
Reclamanta a arătat că este proprietara imobilului situat în parcela 28 din sola 41, în suprafaţă de 5500 mp, înscris în titlul de proprietate 5452/453/22.02.1994, eliberat în favoarea numitei M.I., de la care a dobândit prin cumpărare acest teren, dreptul său fiind consfinţit prin sentinţa civilă nr. 1595/2001, pronunţată de Judecătoria Turda în dosarul nr. 100/2000, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea căilor de atac.
Ca urmare a pronunţării sentinţei, dreptul reclamantei a fost intabulat în CF 2228 Mihai Viteazu, cu nr. top 527/T/3/1/2 în suprafaţă de 2750 mp şi cu nr. top 527/T/4/1/2 în suprafaţă de 2750 mp.
Reclamanta a mai precizat faptul că, iniţial, potrivit hărţii de punere în posesie, cele două parcela ale sale, respectiv ale pârâtului M.N. se aflau una lângă alta, însă ulterior a fost întocmită o altă schiţă, potrivit căreia între parcela 28 şi 29 a fost intercalată o alta, 29/1, aparţinând aceluiaşi pârât, însă parcela reclamantei a fost mutată la vest, acesta fiind motivul pentru care s-a dispus constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate al pârâtului vizând parcela 29/1, care se suprapunea parţial cu parcela 28 a reclamantei.
Cu toate acestea, deşi terenul reclamantei este afectat de lucrările de construcţie ale autostrăzii Braşov-Borş, nu figurează în vreuna din hotărârile de stabilire a cuantumului despăgubirii pentru terenul expropriat, ci doar pârâtul M., care a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin hotărârea nr. 52/2008, hotărâre contestată, făcând obiectul dosarului nr. .../117/2008 aflat în prezent pe rolul Curţii de Apel Cluj, Tribunalul Cluj, prin sentinţa nr. 382/2009 stabilind că acesta este îndreptăţit să primească suma de 106.605,5 euro.
Drept urmare, reclamanta se consideră îndreptăţită la stabilirea în favoarea sa a despăgubirii pentru terenul expropriat, care se compune din valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, conform art. 26 din Legea 33/1994.
2. Cererea de chemare în garanţie
Pârâtul Statul Român, prin CNADNR, a formulat cerere de chemare în garanţie împotriva pârâtului M.N., prin care a solicitat ca, în situaţia în care va fi obligată la eliberarea către reclamantă a despăgubirii consemnate în cuantum de 60.221,09 lei, stabilită în temeiul HG 245/2008 şi a hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii 198/2004, ca urmare a exproprierii imobilului litigios, chematul în garanţie să fie obligat să îl despăgubească corespunzător.
În motivarea cererii, a învederat instanţei faptul că cel chemat în garanţie pretinde acelaşi drept ca şi cel invocat de reclamantă, în baza căruia a solicitat despăgubiri pentru exproprierea aceluiaşi teren, prin sentinţa civilă nr. 382/09.06.2009, Tribunalul Cluj sa pronunţat în sensul obligării sale la plata către chematul în garanţie a despăgubirii pentru expropriere, sentinţă împotriva căreia a formulat apel Statul Român.
Pârâtul a concluzionat că nu poate fi obligat să plătească de două ori despăgubiri pentru exproprierea aceluiaşi teren.
3. Soluţia primei instanţe
Prin cererea formulată în 16.09.2010 pârâtul M.N. a solicitat suspendarea prezentului proces până la pronunţarea sentinţei definitive şi irevocabile în dos. nr. .../328/2009 al Judecătoriei Turda.
În şedinţa publică din 21.09.2010, tribunalul a respins excepţiile invocate de către pârât, cu motivările care se regăsesc în cuprinsul acestei încheieri, care face corp comun cu hotărârea pronunţată, mai puţin în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Mihai Viteazu prin Comisia pentru aplicarea Legii 198/2004.
Drept urmare, în baza art. 137 alin. 1 C. pr. civ., tribunalul, constatând că a omis a se pronunţa în realitate asupra excepţiei lipsei capacităţii procesuale a pârâtului Consiliul Local Mihai Viteazu prin Comisia pentru aplicarea Legii 198/2004, raportat la motivarea acestei excepţii a admis-o, având în vedere prevederile art. 2 alin. 1 din Legea 198/2004, cu consecinţa respingerii acţiunii faţă de acest pârât.
Prin sentinţa civilă nr. 484 din 4 octombrie 2013 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. .../117/2010, a fost admisă excepţia lipsei capacităţii procesuale a pârâtului Consiliul Local Mihai Viteazu prin Comisia pentru aplicarea Legii 198/20404.
A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta G.C.L. împotriva pârâtului Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România şi M.N. şi, în consecinţă:
S-a constatat nulitatea parţială a Hotărârii de stabilire a despăgubirii nr. 52/23.04.2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii 198/2004 din cadrul Consiliului Local al Comunei Mihai Viteazu în ceea de priveşte persoana aparent îndreptăţită la despăgubiri, ca fiind pârâtul M.N. pentru o suprafaţă de 1244 mp.
S-a constatat calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la despăgubiri pentru terenul ce face obiectul hotărârii menţionate, respectiv suprafaţa de 1244 mp, teren intravilan, cu nr. cad. 2348 din tarlaua 41, parcela 28, conform raportului de expertiză întocmit de expert D.A.N..
S-a majorat cuantumul despăgubirilor stabilite prin hotărârea menţionată la suma de 149.822 lei pentru suprafaţa arătată.
Pârâtul M.N. a fost obligat să achite reclamantei 922,76 lei cheltuieli de
judecată.
Pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a fost obligat să achite reclamantei 3725,76 lei cheltuieli de judecată.
A fost admisă în parte cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale Din România împotriva pârâtului M.N. şi în consecinţă:
S-a dispus eliberarea despăgubirilor aferente suprafeţei de 1244 mp, consemnate la dispoziţia pârâtului M.N. în favoarea reclamantului la rămânerea definitivă a sentinţei.
A fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului Consiliul Local al comunei Mihai Viteazu-Comisia pentru Aplicarea Legii 198/2004 ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.
Considerente
Prin hotărârea nr. 52/23.04.2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii 198/2004 de pe lângă Consiliul Local Mihai Viteazu, s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat, situat în localitatea Mihai Viteazu, arabil extravilan, din tarlaua 41, parcela 29/1, în suprafaţă de 2485 mp, identificat prin nr. cad. 2348, despăgubire cuantificată la suma de 60.221, 09 lei, reprezentând echivalentul a 16.898 euro, persoană aparent îndreptăţită fiind M.N., raportat la titlul de proprietate nr. 26193/1722/25.06.1997.
Între reclamantă şi pârâtul M.N. s-au purtat mai multe litigii, semnificativă în acest sens fiind acţiunea în constatarea nulităţii absolute parţiale a procesului-verbal de punere în posesie şi a titlului de proprietate menţionat anterior, pentru o suprafaţă de 5500 mp, care se suprapune cu terenul dobândit de către reclamantă prin act de înstrăinare de la persoana
îndreptăţită în temeiul legii fondului funciar, care a făcut obiectul dos. 100/2000 al Judecătoriei Turda, soluţionat irevocabil în sensul admiterii acţiunii promovate de către reclamantă.
Din motivarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în acel dosar, tribunalul a reţinut că terenul înscris în titlul de proprietate al pârâtului se suprapune peste terenul înscris în titlul de proprietate al antecesoarei reclamantei, pe o suprafaţă de 5500 mp, ca urmare a modificării ulterioare a hărţii cadastrale făcute în favoarea pârâtului, cu neglijarea titlurilor de proprietate eliberate anterior.
De asemenea, pârâtul M.N. s-a prevalat de un alt dosar până la soluţionarea căruia a cerut suspendarea prezentei cauze, respectiv .../328/2009, având ca obiect nulitatea absolută a planului de punere în posesie întocmit anterior anului 1997, privind tarlaua 41 din extravilanul localităţii Mihai Viteazu, deoarece, în anul 1997, Comisia Locală a întocmit alt plan de punere în posesie, cu consecinţa obligării acesteia la emiterea unui nou titlu de proprietate pentru suprafaţa de 15.000 mp, ca urmare a constatării nulităţii parţiale a procesului-verbal şi a titlului de proprietate anulate prin sentinţa menţionată anterior, reclamant fiind în acel dosar M.N., printre pârâţi identificându-se şi G.C.L..
Acest dosar a fost soluţionat în mod irevocabil, în sensul respingerii acţiunii, aşa cum a constatat, tribunalul făcând verificări din oficiu în sistemul informatic ECRIS, situaţie în care, evident, nu se mai impunea suspendarea prezentei cauze.
În condiţiile în care s-a stabilit îndreptăţirea reclamantei asupra suprafeţei de 5500 mp în discuţie, tribunalul a apreciat necesară efectuarea unei expertize tehnice topografice de stabilire a împrejurării dacă terenul litigios este afectat de construirea autostrăzii, expertul numit în cauză, D.N., concluzionând că terenul în proprietatea reclamantei situat în extravilanul comunei Mihai Viteazu, tarla 41, parcela 28, înscris în CF 2228 Mihai Viteazu, în suprafaţă de 5500 mp, este afectat de expropriere potrivit documentaţiei aprobate de HG 245/2008, hotărârea nr. 52/23.04.2008, respectiv parţial de nr. cad. 2348, pe o suprafaţă de 1244 mp.
Acest expert a răspuns obiecţiunilor formulate de către pârât, din perspectiva identificării imobilelor în litigiu în sistem de proiecţie STEREO 70, sens în care s-au refăcut planşele anexe, cu precizarea inventarului de coordonate Stereo 70 şi s-a arătat, de asemenea, că terenul litigios nu se suprapune cu suprafaţa de 329 mp, expropriată pentru care a fost emisă hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 80/23.04.2008, persoana aparent îndreptăţită fiind antecesoarea reclamantei.
Ca urmare a acestei constatări, tribunalul a încuviinţat efectuarea unei expertize de evaluare a suprafeţei expropriate aparţinând reclamantei, concluziile comisiei de experţi fiind în sensul că terenul are o valoare de circulaţie în prezent de 123.755 lei, terenul rămas în proprietatea reclamantei depreciindu-se cu 18% din valoarea parcelei rămase la nord şi cu 10,5% din valoarea parcelei rămase la sud, cu menţiunea că valoarea exactă a deprecierii va putea fi calculată după comunicarea la dosar de către expertul topograf a suprafeţei celor două parcele rămase în proprietatea reclamantei.
Drept urmare, tribunalul a solicitat acestui din urmă expert întocmirea unui plan de situaţie din care să rezulte suprafeţele celor două parcele rămase în proprietatea reclamantei, ca urmare a decupării terenului aferent autostrăzii, acesta conformându-se, comisia de experţi evaluatori completând raportul de expertiză în sensul stabilirii deprecierii la suma de 16.718 lei, respectiv 9349 lei pentru cele două parcele, aplicându-se un procent de 5% din valoarea parcelei rămasă la nord şi de 10,5 % din cea rămasă la sud.
Acest răspuns a fost contestat de către reclamantă, din perspectiva procentelor diferite stabilite iniţial de comisia de experţi şi apoi după completarea raportului de expertiză tehnică topografică, însă aceasta şi-a menţinut poziţia în sensul că iniţial pentru parcela la nord s-a luat în considerare doar diminuarea lăţimii parcelei cu 9,45 m, aplicându-se procentul rezultat între lăţimea iniţială şi lăţimea după expropriere, însă după depunerea la dosar a
suplimentului la expertiză privind dimensiunile parcelei rămase, s-au reanalizat caracteristicile parcelei, avându-se în vedere alte elemente.
Ulterior, la solicitarea reclamantei, comisia şi-a detaliat răspunsul în sensul că parcela rămasă la nord are în continuare acces la drumul naţional, prin reducerea lăţimii parcelei nu se reduce semnificativ raportul laturilor, însă totuşi se modifică forma parcelei care devine din trapezoidală, o parcelă cu formă neregulată.
Faţă de cele ce preced, Tribunalul, în baza art. 9 alin. 3 din Legea 198/2004, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta G.C.L. împotriva pârâtului Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale Din România, şi M.N., a constatat nulitatea parţială a Hotărârii de stabilire a despăgubirii nr. 52/23.04.2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii 198/2004 din cadrul Consiliului Local al comunei Mihai Viteazu în ceea de priveşte persoana aparent îndreptăţită la despăgubiri, ca fiind pârâtul M.N. pentru o suprafaţă de 1244 mp şi a constatat calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la despăgubiri pentru terenul ce face obiectul hotărârii menţionate, respectiv suprafaţa de 1244 mp, teren intravilan, cu nr. cad. 2348 din tarlaua 41, parcela 28, conform raportului de expertiză întocmit de expert D.A.N., reprezentând valoarea de circulaţie a terenului expropriat şi prejudiciul produs reclamantei.
A majorat cuantumul despăgubirilor stabilite prin hotărârea menţionată la suma de 149.822 lei pentru suprafaţa arătată (123.755 lei +16.718 lei+ 9349 lei).
Totodată, în baza art. 276 C.pr.civ., reţinând culpa procesuală a pârâţilor, i-a obligat să achite reclamantei, pârâtul M.N. suma de 922,76 lei cheltuieli de judecată, reprezentând 14 din onorariul achitat expertului topograf în cuantum total de 1845,52 lei, iar pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România suma de 3725,76 lei cheltuieli de judecată, din care 922,76 lei reprezintă 14 din onorariul expertului topograf, şi 2803 lei onorariul cuvenit experţilor evaluatori, alte cheltuieli nefiind j ustificate.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie formulată, tribunalul, în baza art. 60 C.pr.civ., a admis-o în parte, dispunând eliberarea despăgubirilor aferente suprafeţei de 1244 mp, consemnate la dispoziţia pârâtului M.N. în favoarea reclamantului la rămânerea definitivă a sentinţei, în condiţiile în care, conform prevederilor art. 5 alin. 5 şi 8 din Legea 198/2004, în situaţia în care despăgubirile referitoare la acelaşi imobil sunt cerute în concurs sau în contradictoriu de mai multe persoane, aparent îndreptăţite, ceea ce este cazul în speţă, despăgubirile se vor consemna pe numele tuturor, urmând a fi eliberate numai celor care sunt titularii drepturilor dovedite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, aceeaşi soluţie fiind stabilită de legiuitor în cazul în care titularul sau unul dintre titularii dreptului real, aflaţi în concurs, nu este de acord cu despăgubirea stabilită, pârâtul M.N. contestând cuantumul despăgubirilor stabilite, cererea făcând obiectul dosarului nr. .../117/2008 al Tribunalului Cluj.
4. Apelurile
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel reclamanta G.C.L. şi pârâtul Statul Român prin CNADNR.
4.1. Reclamanta a solicitat schimbarea sentinţei în sensul majorării cuantumului despăgubirilor la suma de 70 euro/mp pentru terenul expropriat şi constatarea unei deprecieri de 18% a valorii terenului rămas în proprietatea reclamantei, care să se raporteze tot la valoarea de 70 euro/mp a terenului expropriat.
În motivarea apelului ei, reclamanta arată că instanţa ar fi trebuit să ţină seama de valorile la nivelul anului 2008, anul exproprierii sau cel puţin raportat la data înregistrării cererii de chemare în judecată, 21.05.2010.
Arată că, în dosarul nr. .../117/2008, s-a stabilit o despăgubire de 42,9 euro/mp pentru acelaşi teren în favoarea pârâtului M.N., care nici măcar nu este persoană îndreptăţită, titlul său fiind anulat la solicitarea reclamantei.
În ceea ce priveşte diminuarea valorii parcelei rămase în proprietatea reclamantei, experţii au apreciat iniţial că deprecierea este de 18%, însă ulterior au revenit asupra acestei opinii.
Prima instanţă a stabilit greşit cheltuielile de judecată, întrucât nu le-a acordat în totalitate reclamantei, neobligând pârâţii la plata onorariului avocaţial, precum şi la plata sumei de 500 lei, onorariu achitat expertului D.D.M., în condiţiile în care acesta a fost numit de instanţă.
4.2. Pârâtul, prin apelul său, a solicitat schimbarea sentinţei, în sensul respingerii în totalitate a acţiunii.
În motivarea apelului său, pârâtul învederează că petitul privind constatarea nulităţii hotărârii este inadmisibil, nefiind prevăzută de legiuitor posibilitatea atacării unei astfel de hotărâri şi menţionarea incorectă a persoanei îndreptăţite nefiind, oricum, motiv de nulitate.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor, prima instanţă nu a făcut decât să-şi însuşească în întregime raportul experţilor, fără a verifica amplasamentul real al terenului expropriat, categoria de folosinţă a acestuia şi criteriile rezultând din dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât, în realitate, terenul este extravilan arabil, iar evaluarea s-a făcut raportat la un amplasament intravilan şi a ţinut seama doar de oferte de vânzare şi nu de contracte, aşa cum cere jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motiv pentru care se impune refacerea raportului de expertiză, sens în care au şi fost anexate contracte autentice de vânzare-cumpărare, solicitându-se instanţei să ţină seama şi de raportul de evaluare întocmit pentru Camera Notarilor Publici Cluj.
Instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, atunci când a acordat şi o sumă pentru diminuarea valorii terenului rămas în proprietatea reclamantei, aceasta solicitându-se abia prin precizarea de acţiune depusă cu încălcarea dispoziţiilor art. 132 Cod proc. civ.
Oricum, această solicitare este şi neîntemeiată, întrucât nu există un prejudiciu în condiţiile în care terenul are în continuare acces la drumul public, aşa cum rezultă inclusiv din expertiza de evaluare.
Hotărârea nu este motivată, pentru că nu face decât să reproducăconcluziile rapoartelor de expertiză.
Cheltuielile de judecată au fost greşit acordate, reclamanta fiind cea care ar fi trebuit să fie obligată la plata lor faţă de pârâtă.
În probaţiune, s-a solicitat efectuarea unei noi expertize, care să ţină seama de contracte autentice de vânzare-cumpărare pentru terenuri extravilane arabile, încheiate în anul 2013.
5. Aderarea la apelul reclamantei formulată de pârâtul M.N.
Pârâtul M.N., prin actul de procedură intitulat „întâmpinare”, a solicitat respingerea apelului pârâtului şi admiterea apelului reclamantei, solicitând să nu fie obligat la plata cheltuielilor de judecată şi depunând în probaţiune un certificat de urbanism şi o copie a PUG Mihai Viteazu, ca să susţină situarea terenului în intravilan.
6. Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate, în temeiul art. 292 alin. 1 Cod proc. civ., analizând şi aderarea la apel formulată de către pârâtul M.N., în temeiul art. 293 Cod proc. civ., curtea constată următoarele:
a) Astfel, în ceea ce priveşte motivul de apel formulat de pârât privind inadmisibilitatea capătului de cerere privind anularea hotărârii de expropriere, acesta este nefondat, greşita identificare a titularului dreptului fiind motiv de nevalabilitate a actului administrativ, chiar dacă motivul nu este imputabil emitentului actului.
b) Cu privire la cuantumul despăgubirilor au fost formulate motive de apel atât de reclamantă, cât şi de pârâtul Statul Român prin CNADNR.
b.1) Motivele au vizat situarea terenului şi categoria de folosinţă a acestuia, reclamanta susţinând că este un teren situat în intravilan, aşa cum rezultă şi din raportul de expertiză întocmit în faţa primei instanţe, iar pârâtul că amplasamentul este în extravilan.
În titlul de proprietate emis în anul 1993 în favoarea pârâtului M.N., ca şi în cel emis în anul 1994 în favoarea antecesoarei reclamantei, terenul apare ca fiind situat în extravilan (f. 21-22 din dosarul primei instanţe).
Cu toate acestea, în favoarea pârâtului M.N. a fost emis un certificat de urbanism nr. 549/29.12.1994, în care terenul figurează în continuare în extravilan, arătându-se, însă, că nu prezintă restricţii speciale de construire (f. 166), eliberându-se în favoarea pârâtului şi autorizaţie de construire în acest sens (f. 177 din acelaşi dosar).
În raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de ing. expert M.A. în dosarul nr. ..7117/2008 al Tribunalului Cluj, dosar având ca obiect contestarea de către pârâtul M.N. a cuantumului despăgubirilor stabilite prin hotărârea de expropriere în favoarea sa, terenul figurează ca fiind intravilan, la raportul de expertiză fiind anexat şi PUG-ul comunei (f. 69-78 din dosarul primei instanţe).
Raportul de expertiză tehnică judiciară topografică efectuat de ing. expert D.A.N., acesta arată că terenul reclamantei este situat în extravilanul comunei Mihai Viteazu şi este afectat de expropriere pe o suprafaţă de 1244 mp. (f. 278-288, 327-331).
Raportul de expertiză tehnică judiciară de evaluare, însă, concluzionează că terenul ar fi situat în intravilan şi evaluarea este raportată la acest amplasament (f. 217-240 dosar tribunal, vol II).
Conform răspunsului Primăriei comunei Mihai Viteazu, terenul face parte din intravilanul comunei din anul 1998, dar nu există în acest sens o hotărâre a consiliului local de intrare a terenului în intravilan, existând, însă, un plan urbanistic general (f. 302-303 dosar tribunal vol. II).
Probele au fost completate şi în apel, raportat la susţinerile contradictorii ale părţilor, fiind depus un certificat de urbanism de către pârâtul M.N., din anul 2009, în care terenul apare ca fiind situat în intravilan (f. 24 dosar curte).
Primăria comunei Mihai Viteazu a comunicat instanţei PUG-ul comunei raportat la zona în litigiu, aprobat prin HCL nr. 60/18.12.2012, susţinând că terenul face parte din intravilan încă potrivit PUG 1999 (f. 265-270), ulterior arătând că planul urbanistic general a fost aprobat în anul 1996 printr-o hotărâre a consiliului local din 27.09.1996, fiind reactualizat în anul 1999, iar terenul în litigiu este în intravilan încă din anul 1996 (f. 297).
Raportat la aceste probe, curtea a concluzionat că, deşi la momentul emiterii titlurilor de proprietate, terenul era situat în extravilanul comunei, ulterior, în anul 1996, în baza unei hotărâri a consiliului local de aprobare a planului urbanistic general, acesta a intrat în intravilan, astfel că evaluarea sa din hotărârea de expropriere emisă în anul 2008 este greşită, ţinând seama de valorile unor terenuri din extravilan.
b.2) Cu privire la valoarea terenului expropriat, în apel, în temeiul art. 292 alin. 1 Cod proc. civ., curtea a apreciat că nu se impune efectuarea unei noi expertize, ci doar completarea raportului de expertiză ţinându-se seama de contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar, inclusiv ca urmare a adreselor efectuate de instanţă, solicitându-li-se experţilor stabilirea valorii de circulaţie raportat la momentul exproprierii, la cel al efectuării primului raportul de expertiză, precum şi la momentul efectuării expertizei din apel (f. 132133, încheierea şedinţei publice din 13.03.2014), ţinându-se seama de punctele de vedere ale părţilor privind situarea terenului, instanţa urmând să stabilească starea de fapt prin decizia act final al judecăţii.
De precizat că majoritatea contractelor au vizat terenuri situate în extravilan, având categoria de folosinţă arabil.
Din completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară făcută în apel, rezultă că valoarea terenului la data exproprierii, ţinându-se seama de amplasarea acestuia în intravilan, era de 40 euro/mp, adică de 142 lei/mp, la cursul de 3,5614 lei/euro (f. 167-186), deci mai mare decât cea stabilită prin hotărârea de expropriere din 23.04.2008, de numai 6,8 euro/mp (f. 9 dosar tribunal vol. I).
La data efectuării raportului de expertiză în faţa primei instanţe, valoarea terenului era de 20 euro/mp, respectiv de 90,44 lei/mp, la cursul de 4,5219 lei/euro (f. 220225 dosar curte).
La data efectuării completării expertizei în apel, valoarea terenului expropriat era de 18 euro/mp, respectiv 80 lei/mp la cursul de 4,4378 lei/euro (f. 170 dosar apel).
S-a depus şi evaluarea raportat la amplasarea terenului în extravilan (f. 278-293 din acelaşi dosar), însă această probă va fi înlăturată de instanţă raportat la statuarea privind situarea terenului în extravilan, conform punctului anterior din considerente.
Întrucât la data exproprierii terenul avea o valoare mult superioară valorii actuale de circulaţie, ţinându-se seama de decizia Curţii Constituţionale nr. 12/15.01.2015, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 teza a II-a din Legea nr. 198/2004, raportat la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză” cuprinsă în dispoziţiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, curtea va admite în parte apelul reclamantei şi va respinge apelul statului în ceea ce priveşte valoarea de circulaţie a terenului expropriat în suprafaţă de 1244 mp, urmând să stabilească o valoare de 142 lei/mp, însuşindu-şi concluziile completării la raportul de expertiză întocmit în apel.
Obiecţiunile pârâtului sunt nefondate, ele vizând amplasamentul terenului, despre care s-a dovedit că este situat în intravilan şi nu în extravilan, momentul la care trebuie raportată valoarea de circulaţie a terenului, acesta fiind cel al exproprierii, şi nu data ultimei completări la raportul de expertiză, experţii ţinând seama de contracte de vânzare-cumpărare privind terenuri similare, încheiate în aceeaşi perioadă (f. 169-173 dosar curte), satisfăcând, astfel, criteriile invocate de pârâtul apelant inclusiv prin motivele de apel.
b.3) Cu privire la deprecierea valorii terenului rămas în proprietatea reclamantei, precizarea de acţiune nu este tardivă raportat la dispoziţiile art. 132 Cod proc. civ., pentru că numai din raportul de expertiză topografică efectuat în cauză a rezultat că doar o porţiune de 1244 mp din terenul reclamantei este afectată de expropriere şi că diferenţa a rămas în proprietatea acesteia, fiind vorba de două terenuri situate de o parte şi de alta a celui expropriat.
Pe fondul acestei cereri, experţii au explicat că reducerea frontului şi fărâmiţarea terenului a determinat o reducere a valorii acestuia, chiar dacă, în concret, acesta are în continuare ieşire la drumul public, iar deprecierea concretă este de 5% pentru terenul de 3361 mp şi de 10,5% pentru cel de 895 mp, aşa cum rezultă şi din explicaţiile date în faţa prime instanţe, prin care au revenit asupra deprecierii de 18%, menţinute şi în faţa instanţei de apel (f. 169, 214 dosar curte), concluziile lor nefiind contestate în concret de către apelanta reclamantă, aceasta susţinând doar că instanţa ar trebui să ţină seama de părerea iniţială a experţilor.
Raportat la deprecierea reţinută, amplasamentul terenului şi valoarea acestuia la data exproprierii, prejudiciul suferit de reclamantă se cifrează la 23.863 lei pentru terenul de 3361 mp şi 13344 lei pentru cel de 895 mp (f. 169 dosar curte).
b.4) Ţinând seama de valorile reţinute mai sus, în temeiul art. 296 Cod proc. civ., curtea va admite în parte apelul reclamantei şi va stabili un cuantum total al despăgubirilor la 213.855 lei.
c) Au mai fost formulate critici privind cheltuielile de judecată acordate de prima instanţă, cele ale pârâtului fiind nefondate, acesta fiind considerat în culpă procesuală inclusiv de instanţa de apel, în sensul art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., iar cele acordate
reclamantei au fost corect stabilite, neputând fi acordat onorariul expertului D.D.M. ca expert evaluator, pentru că nu avea specializarea cerută, fiind culpa reclamantei că l-a desemnat fără a face o astfel de verificare decât ulterior.
Cu privire la onorariul avocaţial pentru munca depusă de avocat în faţa primei instanţe, reclamanta nu a indicat filele la care ar fi depus dovada achitării acestora în faţa primei instanţe, instanţa de apel neidentificând chitanţe în acest sens în dosarul prime instanţe, iar, în apel, a fost depus doar contractul de asistenţă juridică încheiat la 12.02.2014, după pronunţarea hotărârii primei instanţe, aşadar, referitor doar la munca prestată de avocat în apel, precum şi chitanţa privind achitarea acestuia (f. 299-300 dosar curte).
Aşadar, criticile apelanţilor referitoare la modul de acordare a cheltuielilor de judecată de către prima instanţă sunt nefondate.
Tot la cheltuielile de judecată se referă şi aderarea la apel formulată de pârâtul M.N.. Aceasta, la rândul ei, este nefondată, pentru că, pe de o parte, acesta se arată de acord cu admiterea apelului reclamantei, recunoscând dreptul ei asupra despăgubirilor pentru o porţiune de 1244 mp din terenul expropriat, iar, pe de altă parte, susţine că nu este în culpă procesuală, fără a cere schimbarea soluţiei primei instanţe în ceea ce priveşte anularea hotărârii de expropriere privind titularul acestei suprafeţe.
În plus, în faţa primei instanţe, în mod constant s-a opus admiterii acţiunii şi a formulat apărări, solicitând inclusiv suspendarea soluţionării cauzei până la soluţionarea litigiilor privind nulitatea titlului de proprietate emis în favoarea sa şi rectificarea cuprinsului cărţii funciare, fiind, aşadar, în mod corect constatată culpa sa procesuală.
d) În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată efectuate în apel, pârâtul apelant a fost cel care a achitat onorariile experţilor evaluatori pentru completarea la raportul de expertiză, după cum urmează:
- 600 lei prin chitanţele de la f. 163-165, reprezentând onorariul provizoriu stabilit prin încheierea de la f. 132-133,
- 600 lei reprezentând onorariul provizoriu pentru completarea privind situarea terenului în extravilan, sumă depusă la data de 11.02.2015, după amânarea pronunţării.
Nu au fost achitate de către acest apelant:
- onorariul suplimentar încuviinţat prin încheierea şedinţei publice din 30.10.2014 (f. 227) de încă 300 lei pentru fiecare expert, raportat la deconturile de la f. 184186, în total 900 lei,
- onorariul suplimentar de 400 lei pentru fiecare expert, în total 1200 lei, încuviinţat prin încheierea de amânare a pronunţării din 5.02.2015, pentru deconturile de la f. 294 - 296 privind completarea raportat la situarea trenului în extravilan.
De aceea, instanţa va obliga pârâtul apelant la plata acestor onorarii în favoarea celor trei experţi, suma lor totalizând 2100 lei, câte 700 lei în favoarea fiecăruia, în temeiul art. 213 Cod proc. civ.
Prin notele depuse la filele 190-193, pârâtul apelant a invocat încălcarea de către instanţă a principiului contradictorialităţii prin necomunicarea raportului de expertiză pârâtului apelant lipsă de la dezbateri, precum şi a obligaţiilor legate de plata onorariilor experţilor. Această apărare este nefondată, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. 1 teza I C. proc. civ., părţile au obligaţia să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, acesta fiind motivul pentru care li se poate acorda termen în cunoştinţă. Pârâtul apelant a avut termen în cunoştinţă, întrucât funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei a semnat citaţia pe care exista menţiunea că astfel se acordă termen în cunoştinţă. Acordarea termenului în cunoştinţă înseamnă că partea nu mai este citată, ea cunoscând existenţa procesului şi termenele de judecată, ca şi mersul dezbaterilor, instanţa nefiind obligată să poarte cu aceasta o corespondenţă scrisă. Principiul contradictorialităţii presupune ca garanţie citarea părţii (inclusiv acordarea termenului în cunoştinţă), şi nu încunoştinţarea părţii lipsă de la dezbateri
despre ce s-a întâmplat la termenele de judecată. Raportul de expertiză trebuie depus la dosar cu 5 zile înaintea termenului de judecată, conform art. 209 C. pr.civ., pentru ca părţile să-l poată studia înaintea termenului de judecată, el putând fi comunicat părţii la termenul de judecată, în condiţiile art. 96 C. proc. civ., dacă aceasta se prezintă (sau putând fi accesat pe internet), instanţa neavând obligaţia comunicării prin agenţii procedurali sau poştă.
Întrucât apelul reclamantei urmează a fi admis doar în parte, ea susţinând o valoare a terenului de 70 euro/mp, iar instanţa acordându-i echivalentul în lei a valorii de 40 euro raportat la momentul exproprierii, în temeiul art. 298 raportat la art. 276 Cod proc. civ., instanţa va compensa cheltuielile de judecată în apel.
| ← Daune morale. Persoană privată de libertate. Admitere | Expropriere. Stabilirea cuantumului despăgubirilor → |
|---|
