Expropriere. Stabilirea cuantumului despăgubirilor
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 81/R din 11 februarie 2015
Prin sentinţa civilă nr. 2550/19.09.2014, pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. .../84/2012, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.
A fost admisă în parte acţiunea precizată, formulată de reclamanţii V.S. şi S.E., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. şi, în consecinţă:
A fost dispusă modificarea Hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din Comuna Ip, judeţul Sălaj, cu nr. 43/23.04.2012 şi a fost stabilit cuantumul despăgubirii cuvenite pentru imobilul expropriat, identificat cu nr. cadastral 340/1, în suprafaţă de 256 mp, la suma de 294 lei şi modificarea Hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din Comuna Ip, judeţul Sălaj cu nr. 44/23.04.2012 şi a fost stabilit cuantumul despăgubirii cuvenite pentru imobilul expropriat identificat cu nr. cadastral 305,306/1, în suprafaţă de 1115 mp, la suma de 1282 lei.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei sale, următoarele:
„Faţă de precizarea la acţiune de la fila 115, în şedinţa publică din data de 7 decembrie 2012 s-a respins ca rămasă fără obiect excepţia lipsei calităţii procesuale a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, iar în şedinţa publică din data de 5 decembrie 2014, s-a respins ca rămasă fără obiect excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantului V. B..
Excepţia inadmisibilităţii cererii de modificare a hotărârilor emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 apare ca neîntemeiată urmând a fi respinsă.
Instanţa va reţine că potrivit art. 22 din Legea nr. 255/2010 expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii şi transferului dreptului de proprietate.
Prin acţiunea formulată, reclamanţii nu contestă transferul dreptului de proprietate, ci solicită doar majorarea despăgubirilor stabilite prin hotărârile menţionate. În acest context, controlul de legalitate priveşte doar stabilirea întinderii despăgubirilor. Cum stabilirea despăgubirilor s-a făcut prin hotărâre, în cazul modificării întinderii despăgubirilor se modifică în mod corelativ şi hotărârea şi numai sub acest aspect.
Prin Hotărârea Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din Comuna Marca, judeţul Sălaj cu nr. 3/24.04.20122 se stabilesc despăgubiri pentru imobilul expropriat identificat cu nr. 1386/1 în suprafaţă de 1475 mp, în sumă de 1.102, 56 (f. 21).
Potrivit art. 26 alin (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane
îndreptăţite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia”.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanţilor, instanţa a procedat conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, numind o comisie de trei experţi.
În cauză au fost întocmite două rapoarte de expertiză, unul întocmit la data de 14.02.2013 şi cel de-al doilea la data de 14.02.2014.
Din raportul întocmit de experţii ing. N. I. H., I. A. şi A. D. I. P. a rezultat o valoare a terenului expropriat de 2, 49 euro/mp (sau 10, 92 lei/mp)
Potrivit celui de-al doilea raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de comisia de experţi formată din ing. L. I., ing. M. V. şi ing. D. M., a rezultat că valoarea terenului expropriat este de 1, 00 leu/ mp, la care s-a adăugat un prejudiciu de 15% .
Instanţa a apreciat că cel de-al doilea raport de expertiză întocmit la data de 14.02.2014 reflectă preţul de circulaţie al terenului expropriat.
Pentru această concluzie, instanţa a reţinut că cel de-al doilea raport de expertiză a luat în calcul şi preţul stabilit prin contractele de vânzare - cumpărare autentice, în timp ce în primul raport s-au avut în vedere doar două promisiuni de vânzare - cumpărare sub semnătură privată încheiate în anul 2011 şi respectiv 2012, menţionându-se că nu s-au luat în considerare alte contracte doar pentru că preţul de vânzare a fost mai mic. Referirea la împrejurarea că vânzătorii au fost de acord cu preţuri mai mici decât preţul pieţei pentru că nu erau din localitate, este pur speculativă şi nu poate fi luată în considerare nefiind bazată pe criterii obiective.
Instanţa va mai lua în considerare că preţul prezentat în cel de-al doilea raport de expertiză se poate corela şi cu cel prezentat în grila notarilor publici, că terenurile sunt situate în extravilan, iar preţul este comparabil cu cel practicat efectiv la nivelul comunei Marca aşa cum rezultă din comparabilele mai apropiate datei exproprierii constând în acte autentice de vânzare-cumpărare
Instanţa mai reţine că finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o justă despăgubire, în condiţiile în care exproprierea reprezintă o ingerinţă permisă nu numai de art. 44 din Constituţie, dar şi de art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Or, justa despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a preţului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind preţul pieţii, adică preţul cu care se vând sau se cumpără, în mod obişnuit astfel de terenuri. Prin urmare nu se pot lua în calcul ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare, ci preţul plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare - cumpărare.
Fiind în realitate o vânzare forţată, în care consimţământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilităţii publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă doar un preţ echivalent cu preţul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obişnuite, consimţite de ambele părţi, dar şi eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător, reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate şi care urmau să aducă un beneficiu cert şi previzibil.
În speţă, lucrările de utilitate publică constau în lucrări de construcţie autostrăzi şi privesc imobilele ce fac parte din coridorul de expropriere al lucrării ”Braşov-Cluj-Borş secţiunile 2B şi 2C”
Potrivit disp. art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia, prin urmare, indiferent după cum preţul imobilelor la data întocmirii raportului de expertiză este mai mic sau mai mare decât preţul de la data hotărârii de expropriere.
Instanţa va reţine că la data întocmirii raportului de expertiză preţul terenului expropriat era de 1,00 leu /mp. La acest preţ se adaugă şi despăgubiri de 15% raportat la prej udiciul cauzat exploataţiei agricole, terenul având destinaţia de teren arabil, valoare ce nu a fost contestată de părţi.
Având în vedere cele de mai sus, în baza disp. art. 21-23 din Legea 225/2010 coroborat cu art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, instanţa va admite acţiunea precizată formulată de reclamanţi şi va dispune modificarea Hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din Comuna Ip, judeţul Sălaj cu nr. 43/23.04.2012 şi stabileşte cuantumul despăgubirii cuvenite pentru imobilul expropriat identificat cu nr. cadastral 340/1, în suprafaţă de 256 mp, la suma de 294 lei şi modificarea Hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din Comuna Ip, judeţul Sălaj cu nr. 44/23.04.2012 şi stabileşte cuantumul despăgubirii cuvenite pentru imobilul expropriat identificat cu nr. cadastral 305,306/1, în suprafaţă de 1115 mp la suma de 1282 lei.
Cât priveşte cheltuielile de judecată, instanţa va reţine că fiecare dintre părţi a achitat preţul unei expertize, că fiecare a beneficiat de apărător specializat şi raportat la pretenţiile admise parţial, în baza disp. art. 276 Cod procedură civilă instanţa va proceda la compensarea cheltuielilor de judecată ocazionate de părţi cu prezentul proces”.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., solicitând modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, ca fiind neîntemeiată; cu obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.
În motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. şi art. 3041 C.pr.civ., susţinându-se că cererea de modificare a Hotărârilor nr. 43 şi nr. 44 din data de
23.04.2012, emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 Ip, este inadmisibilă.
Aşa cum s-a arătat şi instanţei de fond, hotărârea comisiei este un act unilateral, care a fost emis în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 255/2010 şi art. 16 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010.
Art. 16 alin. 3 din Normele metodologice statuează că „Hotărârea comisiei poate fi revocară pentru motive temeinice. În acest caz, titularul cererii va fi notificat”.
Cu alte cuvinte, prin prevederea sancţiunii revocării hotărârii, legiuitorul a înţeles să deroge de la regimul general (specialia generalibus derogant).
Astfel, cererea de modificare (chiar si parţială) este inadmisibilă, nefiind prevăzută o asemenea posibilitate de către legiuitor.
Reclamanţii nu sunt părţi semnatare în hotărâre, hotărârea fiind un act unilateral, nu bilateral.
În realitate, nu există niciun temei legal pentru modificarea Hotărârilor nr. 43 si nr. 44 din data de 23.04.2012 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2011 Ip, Legea prevede în mod expres cauzele pentru care un act este anulabil/poate fi modificat, or niciun motiv invocat de către reclamanţi prin cererea introductivă de instanţă nu se încadrează în aceste cauze expres reglementate.
Potrivit dispoziţiilor art. 22 şi art. 23 din Legea nr. 255/2010, instanţa are posibilitatea doar să stabilească, în temeiul unui raport de expertiză judiciara, justeţea cuantumului
despăgubirii aprobate prin Hotărârea de Guvern sau să stabilească care sunt persoanele îndreptăţite la despăgubiri,
În consecinţă, actele emise de Comisia de aplicare a Legii nr. 255/2010 sunt supuse controlului de legalitate numai în ceea ce priveşte dreptul la despăgubire pentru expropriere si cuantumul despăgubirii.
Cu alte cuvinte, instanţa de judecată poate interveni doar în sensul obligării Statului Român, prin pârâtă, la plata despăgubirii stabilite în temeiul probelor administrate sau poate stabili că persoanele îndreptăţite la despăgubire sunt altele decât cele menţionate în cuprinsul hotărârii, însa, aceasta nu poate dispune anularea sau modificarea actului juridic unilateral, întrucât măsura exproprierii este un act al puterii de stat.
Faptul ca, ulterior administrării probatoriului, instanţa de fond a concluzionat în sensul că reclamanţilor li se cuvine un cuantum al despăgubirilor mai mare cu semnificanta valoare de 0,06 lei/mp, decât cel acordat prin Hotărârile nr. 43 şi nr. 44 din data de 23.04.2012, nu implică/justifică modificarea acestei hotărâri.
Se arată, astfel, că despăgubirea consemnată si suplimentul stabilit pe cale judiciară vor fi eliberate de către pârâtă pe baza hotărârii judecătoreşti definitive si irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia în temeiul art. 19 alin. 11 din Legea nr. 255/2010.
Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii şi hotărârea judecătoreasca prin care s-a dispus majorarea sumei propuse de către expropriator devin astfel acte legate indisolubil.
De altfel, instanţa de fond nu a motivat în niciun fel soluţia referitoare la respingerea excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere privind modificarea hotărârilor de stabilire a despăgubirii, rezumându-se la a menţiona „Excepţia inadmisibilităţii cererii de modificare a hotărârilor emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă” (fila 2 din sentinţa recurată).
Pârâta a subliniat că prevederile art. 22 alin. 1 şi ale art. 23 alin. 1 din Legea nr. 255/2010 arată foarte clar că prin acţiunile formulate persoanele expropriate pot solicita exclusiv majorarea cuantumului despăgubirii stabilite de către expropriator .sau constatarea dreptului lor la despăgubiri.
In sprijinul afirmaţiilor recurentei se invocă practica judiciară in materie: Decizia civila nr. G330/28.10.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie; Secţia civilă şi de proprietate intelectuala; Decizia civilă nr. 7170/30.10.2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie; Secţia civila ţi de proprietate intelectuala (anexate prezentei cereri de recurs).
Instanţa supremă a respins, in ambele cauze, capătul de cerere privind anularea/modificarea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii.
Pentru motivele menţionate anterior, pârâta consideră că instanţa de fond a dispus în mod greşit si nelegal modificarea Hotărârilor nr. 43 si nr. 44 de stabilire a despăgubirii şi, pe cale de consecinţă, solicită admiterea excepţiei inadmisibilităţii primului capăt de cerere din acţiunea introductivă.
Încălcarea dispoziţiilor legale imperative privind modalităţile de stabilire a cuantumului despăgubirii.
Instanţa de fond a pronunţat hotărârea atacată cu nesocotirea dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 255/2010 (în vigoare la momentul formulării acţiunii) coroborate cu dispoziţiile art. 26 si art. 27 din Legea nr. 33/1994.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 255/2010, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, verificarea justeţei cuantumului despăgubirii se realizează în condiţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
In conformitate cu art. 26 din Legea nr. 33/1994, „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de aceiaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii
raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia".
Aşa cum s-a arătat instanţei de fond, în temeiul Legii nr. 255/2010 şi al H.G. nr. 1051/2011, a fost emisă decizia de expropriere nr. 45 din data de 16.01.2012 privind coridorul de expropriere al lucrării „Braşov-Cluj-Borş, Secţiunile 2B şi 3C", printre imobilele care fac parte din coridorul de expropriere, fiind si următoarele imobile situate in extravilanul localităţii Ip, judeţul Sălaj: imobilul in suprafaţă de 256 mp, identificat cu numărul cadastral 340/1, parte din tarlaua Ret; imobilul în suprafaţă de 1,115 mp, identificat cu numerele cadastrale 305. 306/1. parte din tarlaua Rat.
Cu titlu de despăgubire, pentru imobilul cu numărul cadastral 340/1 Ip, a fost aprobata suma de 279,68 lei, iar pentru imobilul cu numărul cadastral 305, 306/1 Ip, a fost aprobată suma de 1.218,14 lei.
Aceste despăgubiri au fost stabilite printr-un raport de evaluare întocmit de către un evaluator proprietăţi imobiliare, membru al A.N.E.V.A.R.
Raportul de evaluare a fost întocmit in acord cu prevederile art.11 alin. 7-9 din Legea nr. 255/2010, coroborate cu prevederile art. 8 din Normele de aplicare a Legii nr. 255/2010, potrivit cărora înainte de data începerii activităţii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, expertul evaluator - membru ANEVAR întocmeşte un raport de evaluare a imobilelor expropriate pentru fiecare unitate administrativ-teritorială pe fiecare categoric de folosinţă.
Raportul se întocmeşte avându-se în vedere expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771alin. 5 din Legea nr. 571/2003, norma edictată în acest sens fiind una imperativă (art. 8 din Norme - „expertul evaluator ... este obligat să se raporteze la expertizele întocmite si actualizate de camerele notarilor publici”).
Dispunând obligativitatea determinării despăgubirii în acord cu valorile din grilele notarilor, Legea nr. 255/2010 a stabilit o modalitate de calcul bazată pe un criteriu obiectiv şi care este aptă să reflecte valoarea reală de circulaţie a imobilelor expropriate.
Recurentul consideră că justeţea cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârile nr. 43 si nr. 44 din data de 23.04.2012, emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 255/2010 Ip (1,09 lei/mp), rezultă cu prisosinţă din studiul următoarelor acte autentice existente la dosarul cauzei:
- contractul de vânzare-cumpărare nr. 1086/10.05.2012/B.N.P. Bodea Raluca-Giorgiana, prin care s-a înstrăinat un teren de 7.083 mp, situat în extravilanul comuna Marca, jud. Sălaj, înscris în C.F. nr. 50003 Marca, având nr. cadastral 1122, cu preţul de 0,90 lei/mp; contractul de vânzare-cumpărare nr. 1167/11.05.2012/B.N.P. G. Ghile, prin care s-a înstrăinat un teren de 2.700 mp, situat în intravilanul comunei Ip, jud. Sălaj, parte din tarlaua "Szakadas", înscris în C.F. nr. 50518 Ip, având nr. cadastral 5051B, cu preţul de 0,70 lei/mp; contractul de vânzare-cumpărare nr. 1164/11.05.2012 B.N.P. G. Ghile, prin care s-a înstrăinai un teren de 2.001 mp, situat in extravilanul com. Ip, jud. Sălaj, parte din tarlaua "Szakadas", înscris în CF nr. 50520 Ip, având nr. cadastral 50520, cu preţul de 0,70 lei/mp; contractul de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. G. Ghile în luna februarie 2012, prin care s-a înstrăinat un teren de 7.000 mp, situat în extravilanul com. Ip, jud. Sălaj, înscris în C.F. nr. 50483 Ip. având nr. cadastral 50483. cu preţul de 0,10 lei/mp; contractul de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. G. Ghile în luna februarie 2012, prin care s-a înstrăinat un teren de 4,500 mp, situat in extravilanul com. Ip, jud. Sălaj, înscris in C.F. nr. 50480 Ip. având nr. cadastral 520, cu preţul de 1,09 lei/mp.
Cu toate acestea, consideră recurentul, justeţea cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârile nr. 43 şi nr. 44 din data de 23.04.2012, emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 255/2010 Ip (1,09 lei/mp), rezultă cu prisosinţa din studiul următoarelor acte autentice depuse la dosarul cauzei: contractul de vânzare-cumpărare nr. 1086/10.05.2012/B.N.P. Bodea Raluca-Giorgiana, prin care s-a înstrăinat un teren de 7.083 mp, situat în extravilanul com.
Marca, jud. Sălaj. înscris în C.F. nr. 50003 Marea, având nr. cadastral 1122, cu preţul de 0,90 lei/mp; contractul de vânzare-cumpărare nr. 1167/11.05.201, B.N.P. G. Ghile, prin care s-a înstrăinat un teren de 2,700 mp, situat în extravilanul com. Ip. jud. Sălaj, parte din tarlaua "Szakadas", înscris în C.F. nr. 50515 Ip, având nr. cadastral 5053 8, eu preţul de 0.70 lei/mp; contractul de vânzare-cumpărare nr. 1164/11.05.2012/B.N.P. G. Ghile, prin care s-a înstrăinat un teren de 2.000 mp, situat în extravilanul com. Ip, jud. Sălaj, parte din tarlaua "Szakadas", înscris In C.F. nr. 50520 Ip având nr. cadastral 50520, cu preţul de 0,70 lei/mp; contractul de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. G. Ghile in luna februarie 2012, prin care s-a înstrăinat un teren de 7.000 mp, situat în extravilanul com. Ip, judeţul Sălaj, înscris în C.F. nr. 50483 Ip, având nr. cadastral 50483, cu preţul de 0,10 lei/mp; contractul de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. G. Ghile în luna februarie 2012, prin care s-a înstrăinat un teren de 4.5011 mp, situat în extravilanul com. Ip, jud. Sălaj, înscris în C.F. nr. 50480 Ip, având nr. cadastral 520, eu preţul de 0.10 lei/mp; contractul de vânzare-cumpărare autentificat în data de
08.01.2013, prin care s-a înstrăinat un teren de 7.200 mp, situat în extravilanul com. Ip, jud. Sălaj, cu preţul de 0.42 lei/mp; contractul de vânzare-cumpărare autentificat în data de
21.02.2013, prin care s-a înstrăinat un teren de 1.836 mp, situat în extravilanul com. Marea, jud. Sălaj, cu preţul de 0,42 lei/mp; contractul de vânzare-cumpărare autentificat în data de
11.07.2012, prin care s-au înstrăinat două cote de 14 din terenurile de 4.292 mp şi 4.308 mp, tarlaua Visky Tag, situate în extravilanul com. Marca, jud. Sălaj, cu preţul de 0,47 lei/mp; contractul de vânzare-cumpărare autentificat în data de 07.09.2012, prin care s-a înstrăinat un teren de 3.000 mp, tarlaua Suat, situat în extravilanul com. Ip, jud. Sălaj, cu preţul de 0.47 lei /mp; contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2012, prin care s-a înstrăinat un teren de 13.800 mp, situat în extravilanul şi intravilanul com. Marca, jud. Sălaj, cu preţul de 0.70 lei /mp.
Recurentul subliniază că valorile din tranzacţiile de la punctele 6-10 i-au fost comunicate de către O.C.P.I. Sălaj, prin adresa cu nr. 3018/29.05.2013, existentă, de asemenea, la dosarul cauzei.
Prin urmare, valoarea stabilită de către expropriator prin Hotărârile nr. 43 si nr. 44 din
24.04.2012, emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 255/2010 Ip, respectiv, de 1,09 lei/mp (pentru terenurile agricole-arabile, în suprafaţă de 256 mp şi 1.115 mp, identificate cu numerele cadastrale 340/1 şi 305, 306/1, situate în extravilanul com. Ip, judeţul Sălaj), este confirmată de valorile de circulaţie consfinţite de nu mai puţin 10 tranzacţii autentice privind imobile de acelaşi fel (0,10 - 0,90 lei/mp).
În concluzie, prin raportare la dispoziţiile art. 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994, ţinând cont de valorile reflectate de contractele autentice de vânzare-cumpărare amintite mai sus, recurentul solicită să se constate nelegalitatea hotărârii recurate, fondata pe validarea unui raport de evaluare ce contrazice realitatea.
Justeţea cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârile nr. 43 si nr. 44 din data de
23.04.2012, emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 255/2010 Ip, rezultă cu prisosinţa din chiar raportul de expertiză evaluatorie întocmit în cauza.
Diferenţa dintre valoarea unui metru pătrat stabilită prin Hotărârile nr. 43 şi 44 din data de 23.04.2012 şi valoarea unui metru pătrat stabilită de raportul de evaluare efectuat în cauză este de doar 0,06 lei.
În aceste condiţii, instanţa de fond trebuia să observe că valoarea stabilită de către expropriator prin Hotărârile nr. 43 şi 44 din data de 23.04.2012, emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 255/2010 Ip este confirmată, şi nu infirmată de raportul de evaluare efectuat in cauza.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 33/1994, instanţa de judecată este cea care stabileşte despăgubirea după primirea rezultatului expertizei evaluatorii, comparând oferta expropriatorului cu pretenţiile persoanelor expropriate.
Dat fiind rezultatul expertizei evaluatorii, instanţa avea toate premisele necesare unei soluţii de respingere a acţiunii reclamanţilor ca neîntemeiată.
Se subliniază încă odată că, în accepţiunea art. 26 din Legea nr. 33/1994, în operaţiunea de valorizare a unor imobile expropriate primează preţul real de circulaţie consfinţite în tranzacţii autentice care virează terenuri similare - or, aşa cum s-a dovedit în prezenta cauză, valoarea de despăgubire propusă de către expropriator este susţinută de preţurile relevate de multiple contracte autentice existente la dosarul cauzei.
Inclusiv instanţa de fond a reţinut la filele 3-4 din hotărârea recurată că justa despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a preţului pe care l-ar fi încasai în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind preţul pieţei, adică preţul cu care se vând sau se cumpără, în mod obişnuit astfel de terenuri.
Prin urmare, nu se pot lua în calcul ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare, ci preţul plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare.
Cu toate acestea, prima instanţa a dat preferinţă raportului de contraexpertiză evaluatorie, în dauna tranzacţiilor comunicate de recurent la dosarul cauzei care dovedeau fără niciun dubiu justeţea cuantumului despăgubirii oferite de expropriator.
Prin urmare, recurentul solicită să se constate caracterul nefondat al acţiunii introductive prin care reclamanţii au solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârile nr. 43/2012 şi nr. 44/2012.
De asemenea, din moment ce a fost dovedită justeţea cuantumului despăgubirilor oferite de expropriator, se solicită să se constate că instanţa de fond ar fi trebuit să constate nepertinenţa solicitării de majorare a acestuia şi să îi oblige pe reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată (cu referire la suma de 12.000 lei, achitată de pârâtă, cu titlu de onorariu expert).
Cu toate acestea, prima instanţă a făcut aplicarea art. 276 C.pr.civ. şi a dispus compensarea cheltuielilor de judecat.
În concluzie, având în vedere toate aspectele mai sus menţionate, se solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat; cu obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanţii intimaţi, deşi legal citaţi, nu s-au prezentat în instanţă şi nu au depus la dosarul cauzei întâmpinare, pentru a-şi susţine poziţia procesuală.
Recursul este ne fondat.
Din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă cu evidenţă că acestea pot fi structurate în trei categorii: o primă categorie are în vedere criticile referitoare la excepţia inadmisibilităţii cererii de modificare a Hotărârilor de expropriere nr. 43 şi nr. 44 din 23.04.2012, emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 Ip; o a doua categorie vizează acele critici prin care se contestă cuantumul despăgubirilor stabilit de prima instanţă; o a treia categorie se referă la modalitatea în care prima instanţă a dispus asupra cheltuielilor de judecată aferente fondului cauzei.
1. Recurentul a susţinut că cererea de modificare a Hotărârilor de expropriere nr. 43 şi nr. 44 din 23.04.2012, emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 Ip, ar fi inadmisibilă, întrucât, în esenţă, ansamblul dispoziţiilor Legii nr. 255/2010 nu reglementează posibilitatea modificării ori anulării unor astfel de hotărâri, care sunt acte juridice unilaterale, iar eventuala stabilire a unui alt cuantum al despăgubirilor, decât cel deja acordat prin Hotărârile de expropriere, nu implică / justifică modificarea acestor hotărâri.
Curtea constată că, din această perspectivă, în mod legal prima instanţă a dispus respingerea excepţiei inadmisibilităţii acestei cereri, cu motivarea că, în raport de dispoziţiile „art. 22 din Legea nr. 255/2010, text legal potrivit căruia, expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii şi transferul dreptului de proprietate”.
Nu poate fi, aşadar, împărtăşită susţinerea recurentului, conform căreia prima instanţă s-ar fi limitat la a respinge excepţia inadmisibilităţii, fără însă să motiveze în vreun fel de ce a respins această excepţie.
Reclamanţii nu doresc anularea ori modificarea Hotărârilor de expropriere, în accepţiunea acreditată de pârâtul recurent, şi nici nu contestă transferul dreptului de proprietate în favoarea pârâtului, ci doresc doar ca despăgubirile stabilite pentru imobilele expropriate să fie stabilite în mod real.
Cu alte cuvinte, ceea ce doresc reclamanţii este doar majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârile de expropriere, împrejurare în raport de care este mai mult decât evident că, în speţă, controlul de legalitate al celor două hotărâri de expropriere vizează doar întinderea despăgubirilor.
Posibilitatea şi îndreptăţirea persoanelor expropriate de a contesta în instanţă cuantumul despăgubirilor stabilite prin Hotărârea de expropriere sunt conferite de art. 22 din Legea nr. 255/2010, text legal care reglementează tocmai mijlocul juridic prin care pot fi contestate hotărârile de expropriere, însă, strict în limitele cuantumului despăgubirilor stabilit prin aceste hotărâri.
Astfel, art. 22 din Legea nr. 255/2010 prevede următoarele:
„(1) Expropriatul nemultumit de cuantumul despagubirii prevazute la art. 19 se poate adresa instantei judecatoresti competente in termenul general de prescriptie, care curge de la data la care i-a fost comunicata hotararea de stabilire a cuantumului despagubirii, sub sanctiunea decaderii, fara a putea contesta transferul dreptului de proprietate catre expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea cailor de atac nu suspenda efectele hotararii de stabilire a cuantumului despagubirii si transferului dreptului de proprietate.
(2) Termenul in care mostenitorii expropriatului defunct se pot adresa instantei judecatoresti curge de la data acceptarii succesiunii.
(3) Actiunea formulata in conformitate cu prevederile prezentului articol se solutioneaza potrivit dispozitiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, in ceea ce priveşte stabilirea despagubirii.
(4) Atat procedura de expropriere, cat si obiectivele de utilitate publica ce fac obiectul prezentei legi nu pot fi suspendate sau sistate la cererea vreunei persoane care invoca existenta unor litigii privind posesia ori proprietatea imobilului expropriat”.
Pe cale de consecinţă, Curtea constată că acest prim motiv de recurs este nefondat.
2. Recurentul a susţinut că despăgubirile stabilite prin cele două Hotărâri de expropriere nr. 43/23.04.2012 (f. 14 dosar fond) şi nr. 44/23.04.2012 (f. 15 dosar fond), ar fi corect calculate, astfel încât, se impuneau a fi respinse cererile reclamanţilor, de stabilire a unui alt cuantum al acestor despăgubiri.
Curtea constată că aceste susţineri ale recurentului sunt nefondate, motivat pe următoarele considerente:
Prin Hotărârea de expropriere nr. 43/23.04.2012, a fost expropriat terenul în suprafaţă de 256 mp, situat în localitatea Ip, identificat prin nr. cadastral 340/1, parte din tarlaua Ret, în suprafaţă totală de 2900 mp, stabilindu-se o despăgubire, conform Legii nr. 255/2010, în cuantum de 279,68 lei (f. 14 dosar fond).
Prin Hotărârea de expropriere nr. 44/23.04.2012, a fost expropriat terenul în suprafaţă de 1115 mp, situat în localitatea Ip, parte din nr. cadastral 305, 306/1, parte din tarlaua Rat, în suprafaţă totală de 5000 mp, stabilindu-se o despăgubire, în temeiul Legii nr. 255/2010, în cuantum de 1.218,14 lei (f. 15 dosar fond).
În hotărârile de expropriere s-a prevăzut că persoanele aparent îndreptăţite să primească despăgubiri sunt V. B., prin moştenitori, V. V. S. şi S.E., respectiv V. V. S..
Din expertiza întocmită în faţa instanţei de fond (f. 292-300 dosar fond) rezultă faptul că valoarea de circulaţie a celor două imobile expropriate prin Hotărârile de expropriere mai
sus menţionate, stabilită potrivit criteriilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel, precum şi prin luarea în considerare a daunelor aduse proprietarului sau altor persoane îndreptăţite - experţii luând în considerare şi contractele de vânzare-cumpărare aflate la filele 150-173, 174 şi 175 dosar fond -, este de 294 lei pentru imobilul de 256 mp, expropriat prin Hotărârea nr. 43/23.04.2012, şi de 1.282 lei pentru terenul de 1115 mp, expropriat prin Hotărârea de expropriere nr. 44/23.04.2012, experţii stabilind că 1 mp = 1,15 lei.
Prin urmare, este nefondată susţinerea recurentului, în sensul că la stabilirea cuantumului despăgubirilor experţii nu au ţinut seama de contractele de vânzare-cumpărare ce atestă tranzacţii cu terenuri similare din aceeaşi zonă sau din zonă apropiată.
Recurentul a susţinut, totodată, că la stabilirea cuantumului despăgubirilor de către comisia de experţi nu s-a ţinut seama de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, susţinere evident nefondată în raport de cele menţionate de experţi în considerentele şi concluziile raportului de expertiză.
Pe de altă parte, nu este de ignorat faptul că ulterior pronunţării sentinţei primei instanţe, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 12/15.01.2015, în dosar nr. 161D/2014, prin care a statuat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 teza a II-a din Legea nr. 198/2004, privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie pe drumuri de interes naţional, judeţean şi local, raportate la cele ale art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Drept urmare, Curtea constată că şi acest motiv de recurs este nefondat.
3. Recurentul a arătat că în mod greşit prima instanţă a făcut aplicarea art. 276 C.pr.civ., dispunând compensarea cheltuielilor de judecată ale părţilor, când, în realitate, corect ar fi fost ca prima instanţă să îi oblige pe reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei, reprezentând onorariu contraexpertiză.
Curtea constată că această critică din recurs este nefondată având în vedere următoarele argumente:
Iniţial, în faţa primei instanţe, la termenul de judecată din data de 07.12.2012, s-a dispus efectuarea unei expertize de către o comisie de experţi formată din experţii N. I. H., numit de către instanţă, I. A., numit de către pârât şi A. D. I. P., numit de către reclamanţi (f. 108-110 dosar fond), stabilindu-se în sarcina reclamanţilor un avans pentru expertiză în cuantum de 500 lei.
Decontul final întocmit de fiecare din cei trei experţi a fost de 600 lei pentru N. I. H. (f. 120 dosar fond); de 300 lei pentru I. A. (f. 121 dosar fond) şi de 300 lei pentru A. D. I. P. (f. 122 dosar fond), suma totală reprezentând onorarii experţi fiind de 1.200 lei.
Prin chitanţele aflate la filele 127 şi 128 dosar fond reclamantul V.S. a achitat 1.200 lei, onorariu pentru experţi A., N., I., respectiv 700 lei prin chitanţa nr. 2478808/1/05.04.2013 şi 500 lei prin chitanţa nr. 2412280/1/05.02.2013.
Prin urmare, contravaloarea primei expertize, respectiv onorariile cuvenite celor trei experţi care au efectuat prima expertiză în cauză, în sumă totală de 1.200 lei, a fost suportată în întregime de către reclamanţi, mai precis de către reclamantul V.S..
Ca urmare a obiecţiunilor formulate de pârât (f. 145-149 dosar fond), obiecţiuni încuviinţate de către instanţă la termenul din 06.09.2013 (f. 198-199 dosar fond, 203-208 dosar fond), şi ca urmare a obiecţiunilor la completarea raportului de expertiză, formulate de acelaşi pârât (f. 211-218 dosar fond), obiecţiuni de asemenea au fost încuviinţate la termenul din
08.11.2013, dispunându-se efectuarea unei contraexpertize, ca o consecinţă a încuviinţării în acest sens a cererii formulată de pârât (f. 241-242 dosar fond), s-a dispus efectuarea unei contraexpertize la termenul din 06.12.2013, stabilindu-se plata unui avans de expertiză în cuantum de 500 lei în sarcina pârâtului.
Deconturile finale ale experţilor ce au făcut parte din comisia ce a efectuat contraexpertiza au fost în sumă totală de 2.000 lei, din care 600 lei pentru expertul M. V., 800 lei pentru expertul L. I. şi 600 lei pentru experta D. M. (f. 267-271 dosar fond).
Aceste onorarii pentru experţi au fost achitate de către pârât (f. 280-282 dosar fond, 289, 290 dosar fond), prin ordinul de plată nr. 1591/20.05.2014.
Este adevărat că onorariile pentru cele două expertize nu au fost în cuantum egal, dar nu este mai puţin adevărat că reclamanţii au avut angajat avocat (f. 3 dosar fond), aceştia fiind nevoiţi să suporte şi cuantumul onorariului avocaţial.
Prin urmare, în mod corect prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 276 C.pr.civ. şi a dispus compensarea cheltuielilor de judecată ale părţilor.
Aşa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse şi a prevederilor art. 3041, art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
Reclamanţii intimaţi nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
| ← Expropriere. Cuantumul despăgubirilor. Stabilire | Expropriere. Stabilirea despăgubirilor la valoarea imobilului... → |
|---|
