Legea nr. 165/2013. Îndreptăţirea fostului proprietar la măsuri compensatorii pentru imobilul ce nu poate fi restituit în natură
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 466/A din 16 martie 2015
I. Prin acţiunea civilă înregistrată în data de 13 ianuarie 2014, reclamanta L.M. solicitând anularea dispoziţiei nr. 4188 din 18.12.2013 emisă de PRIMARUL MUNICIPIULUI
CLUJ-NAPOCA şi obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziţii de acordare de despăgubiri pentru imobilele-preluate, construcţie şi teren.
II. Prin sentinţa civilă nr. 473 din data de 10.10.2014 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. .../117/2014, s-a admis plângerea formulată de reclamantă L.M., împotriva pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA şi, în consecinţă, s-a anulată Dispoziţia nr. 4188 din 18.12.2013 emisă de pârât şi, în consecinţă, s-a stabilit îndreptăţirea reclamantei la măsuri compensatorii potrivit Legii nr. 165/2013 pentru cota de 1/5 parte din imobilul casă şi teren în suprafaţă de 104 stj.p., echivalentul a 374,4 m.p., cu nr. topo. 11858, înscris în CF nr. 19268 Cluj, expropriat prin Decretul nr. 360/1977. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că imobilul litigios, compus din casă din lemn, acoperită cu ţiglă, cu o cameră, o bucătărie, dependinţă şi curte în str. ... a fost înscris iniţial în CF 19268 Cluj, cu nr. top 11858 în suprafaţă de 104 stânjeni pătraţi, în favoarea lui G.G. şi C.A. în părţi egale.
Potrivit înscrierilor de sub B+3-4 imobilul a fost expropriat în baza Decretelor nr. 362/1976, 360/1977 şi 363/1978 ale Consiliului de Stat şi transcris într-o altă CF nou înfiinţată în favoarea Statului Român, CF menţionat anterior, sistându-se din lipsă de imobil (fila 33).
Aşa cum rezultă din anexa Decretului de expropriere nr. 360/1977, imobilul, teren în suprafaţă de 320 mp şi construcţia în suprafaţă de 101,70 mp a fost expropriat de la C.G., C.V., L.M., R.M. şi CV. (f. 52).
Din anexa reprezentând procesul verbal de evaluare a despăgubirilor întocmit în 12 decembrie 1977, rezultă că imobilul expropriat prin decretul menţionat a constat în casă de locuit, în suprafaţă de 47 mp, construită în 1935, pe fundaţie de piatră cu pereţii din bârne de lemn, tencuiţi, planşeu şi şarpantă de lemn cu învelitoare din ţiglă, fiind dotată cu instalaţii electrice şi de încălzire cu gaz metan, grajd în suprafaţă de 29,7 mp, construit în acelaşi an, pe fundaţie de piatră, cu pereţii din bârne de lemn, şarpantă de lemn şi învelitoare din carton asfaltat, şopron în suprafaţă de 17 mp edificat în acelaşi an, pe schelet din lemn şi scândură, cu şarpantă de lemn, şi învelitoare din carton asfaltat, primele construcţii având o întreţinere mediocră, în timp ce ultima are o stare de întreţinere rea (fila 54-55), terenul preluat prin acest decret, în suprafaţă de 320 mp fiind construibil.
Prin notificarea formulată în data de 09.11.2011 (f.30) şi înregistrată la Primăria Mun. Cluj-Napoca în 12.11.2001, prin intermediul executorului judecătoresc C.M., reclamanta a solicitat în calitate de succesoare după defuncta sa mamă, C.V., despăgubiri băneşti pentru imobilul expropriat, proprietari fiind cei menţionaţi în decretul de expropriere.
A precizat că întreaga construcţie a fost demolată, iar pe teren sunt construite blocuri, la data exproprierii primindu-se o sumă derizorie.
Prin declaraţia autentificată sub nr. 3814/15.09.2010, de BNP P.I., reclamanta a declarat că nu a primit nici un fel de despăgubiri în urma exproprierii de către Statul Român a imobilelor litigioase (f.9).
Prin dispoziţia nr. 4188/18.12.2013 pârâtul a respins notificarea deoarece revendicatoarea nu a depus în termenul de decădere de 90 de zile documentele justificative care să ateste calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în conformitate cu prevederile art. 32, alin. 1 din Legea nr. 165/2013, coroborat cu art. 3 şi 4 din Legea nr. 10/2001.
Din explicaţiile date de către reclamantă în faţa instanţei de judecată în vederea lămuririi situaţiei de fapt, a reieşit că cei doi coproprietari tabulari au fost concubini, persoanele menţionate în cuprinsul decretului de expropriere fiind copiii lui C.A., dintr-o altă relaţie, atât aceasta cât şi celălalt coproprietar decedând conform certificatului de deces şi a extrasului din registrul de stare civilă (f.40-37 dosar).
În afara reclamantei, care este la rândul său succesoarea lui C.V., conform actelor de stare civilă depuse (f.41-44), celelalte persoane menţionate în decretul de expropriere sau succesorii acestora nu au formulat notificare.
În contextul în care statul la momentul exproprierii a apreciat ca fiind persoane deposedate pe cele cinci cuprinse în decretul de expropriere, în ciuda menţiunilor existente în cartea funciară, tribunalul a apreciat că se impune recunoaşterea calităţii de persoane îndreptăţită a acestora sau a succesorilor pentru identitate de raţiune.
În ceea ce priveşte justificarea calităţii de succesoare, nu este absolut necesară depunerea unui certificat de moştenitor sau de calitate de moştenitor, legiuitorul dând posibilitatea persoanelor îndreptăţite să se prevaleze şi de actele de stare civilă care atestă rudenia sau filiaţia cu titularul iniţial al dreptului de proprietate, conform art. 23 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 23.1 lit.b din Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001 aprobate de HG 250/2007.
Toate actele necesare justificării calităţii de persoană îndreptăţită au fost depuse în timp util de către reclamantă.
Drept urmare, tribunalul a stabilit îndreptăţirea reclamantei la măsuri reparatorii pentru cota de 1/5 parte din imobilul litigios, în condiţiile Legii nr. 165/2013, având în vedere faptul că din nota comisiei tehnice investită cu identificarea terenului, a reieşit că proprietatea expropriată a fost afectată în totalitate de planurile de sistematizare aprobate pentru această zonă, construcţia fiind complet demolată, pe teren regăsindu-se locuinţe în bloc, str. Primăverii nr. 4, alei carosabile şi pietonale, pentru accesul la locuinţe, spaţii verzi aferente blocului, parcări amenajate prin documentaţia de sistematizare, betonate, cu 10 locuri, pe platforma regăsindu-se 10 garaje autorizate cu caracter provizoriu, apreciindu-se că restituirea în natură a terenului nu mai este posibilă, nici măcar pe porţiuni (fila 29, fila 66-67).
Tribunalul a considerat că, raportat la aceste constatări, existenţa garajelor nu constituie un impediment pentru restituirea prin echivalent, având în vedere faptul că existenţa unor locuri de parcare reprezintă o necesitate în cazul unor ansambluri de locuinţe care presupune un număr mare de locuitori, cum este cazul în speţă, terenul fiind situat în Cartierul Mănăştur, str. Primăverii, în spatele unui bloc, în imediata apropriere a locurilor de parcare fiind edificate alte blocuri, aşa cum rezultă din planurile de situaţie, practic zona garajelor fiind închisă între aceste blocuri.
În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art.10.3 din aceleaşi norme metodologice menţionate anterior, entitatea investită cu soluţionarea notificării având obligaţia să verifice în cazul restituirii în natură existenţa pe teren a căilor de acces, străzi, trotuare, parcări amenajate şi altele asemenea
Chiar dacă iniţial, prin notificarea formulată, reclamanta a arătat că a încasat despăgubiri derizorii, având în vedere declaraţia pe propria răspundere privind neîncasarea acestor sume la momentul preluării imobilul, va da prioritate acesteia din urmă.
III. Împotriva acestei sentinţe, pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA a declarat apel, solicitând instanţei admiterea acestuia şi modificarea în tot a hotărârii apelate în sensul respingerii în totalitate a acţiunii formulate de reclamantă.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod eronat s-a reţinut de către prima instanţă îndeplinirea calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii a reclamantei după ambii coproprietari tabulari înscrişi în C.F. nr. 19268, nr. top. 11.858, respectiv G.G. şi C.A.. Între G.G. şi reclamantă nu există nici un grad de rudenie, pentru al putea moşteni reclamanta trebuind să prezinte un certificat de moştenitor sau un testament în favoarea sa raportat la art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte cota de proprietate a numitei C.A., din actele de stare civilă depuse la dosar este improbabil să existe o legătură de rudenie între reclamantă şi C.A.. C.V., fiica lui C.A., nu este una şi aceeaşi persoană cu mama reclamantei C.V.
Chiar dacă s-ar stabili dreptul reclamantei la măsuri reparatorii, aceasta ar fi îndreptăţită doar la o cotă de 1/5 parte din cota de ^ parte a numitei C.A., iar nu la cota de 1/5 parte din întregul imobil litigios cum a reţinut instanţa de fond.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 480 C.pr.civ., ale Legii nr. 10/201 şi ale Legii nr. 165/2013.
IV. Reclamanta intimată L.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică (f.9).
În motivare s-a arătat că argumentele apelantei sunt nerelevante, mama sa C.V. fiind fiica defunctei C.A..
În mod eronat s-a respins solicitarea de acordare de despăgubiri pentru imobilul în litigiu, antecesorii reclamantei fiind proprietarii acestuia conform actelor depuse la dosar.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 şi urm. C.pr.civ., Legea nr. 165/2013, art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată.
V. La data de 16.03.2015, reclamanta L.M. a depus la dosar concluzii scrise (f.20-21).
VI. Analizând apelul declarat de către pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, împotriva sentinţei civile nr. 473 din 10.10.2014 a Tribunalului Cluj, Curtea reţine următoarele:
Criticile formulate prin cererea de apel privesc reţinerea în mod greşit a calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantei la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.
Contrar susţinerilor din cererea de apel, instanţa de fond nu a stabilit calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii a reclamantei avându-l în vedere pe proprietarul tabular G.G., conform C.F. nr. 19.268 Cluj, nr.top. 11.858. Criticile formulate în acest sens sunt deci neavenite, neimpunându-se analizarea acestora.
Din analiza considerentelor sentinţei atacate rezultă că reclamanta a fost considerată ca fiind persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, raportat la calitatea acesteia de moştenitoare după C.V., mama sa, persoană menţionată în anexa la Decretul de expropriere nr. 360/1977. Instanţa de fond a avut în vedere anexa la decretul de expropriere pentru a stabili care au fost persoanele deposedate de către Statul Român, iar nu menţiunile existente în cartea funciară.
Reţinerile instanţei de fond în acest sens au ca temei dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 care prevăd că „în absenţa unor probe contrare, existenţa şi după caz întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. În aplicarea prevederilor alin. 1 şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.”
În ceea ce priveşte calitatea reclamantei de moştenitoare după C.V., din certificatul de naştere al reclamantei, depus la fila 42 din dosarul de fond, rezultă că aceasta s-a născut la data de 14.08.1947, părinţii acesteia fiind V.I. şi C.V., numele trecut în certificatul de naştere fiind acela de V.M.. Din certificatul de căsătorie depus la fila 36 din dosarul de fond rezultă că în urma încheierii căsătoriei, la data de 12.12.1966, aceasta şi-a schimbat numele în acela de „L.”
Referitor la inadvertenţa invocată de către pârât referitor la prenumele mamei reclamantei şi prenumele fiicei proprietarei tabulare C.A., instanţa apreciază că este vorba despre o simplă eroare materială, în extrasul din registrul de naşteri depus la fila 107 din dosarul de fond şi certificatul de deces depus la fila 41 din dosar prenumele mamei reclamantei fiind menţionat ca fiind „V.”, fiica lui M. şi A., iar nu V. cum apare în certificatul de naştere şi în cartea de identitate a reclamantei. Aceasta nu este deci de natură a conduce la concluzia că ar fi vorba despre două persoane diferite, din coroborarea tuturor actelor de stare civilă şi a extraselor din registrele de stare civilă depuse la dosarul de fond rezultând că este vorba despre una şi aceeaşi persoană.
Chiar dacă s-ar aprecia că persoanele expropriate ar fi cele care apar înscrise în cartea funciară ca având calitatea de proprietar asupra imobilului în litigiu la data exproprierii, G.G. şi C.A., în cote de 'A parte fiecare, reclamanta ar fi îndreptăţită conform legii la cota de 1/5 parte din imobil, iar nu la cota de 1/5 parte din cota de 'A parte a numitei C.A., deoarece reclamanta este singura moştenitoare a proprietarei tabulare C.A. care a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, ceilalţi moştenitori ai defunctei C.A. neformulând notificare.
Devin astfel aplicabile prevederile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 care stipulează că de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de lege profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire, conform înscrierilor din cartea funciară C.A. având anterior exproprierii înscris dreptul de proprietate asupra a 'A parte din imobilul în litigiu.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea apreciază ca neîntemeiat apelul declarat de către pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, împotriva sentinţei civile nr. 473 din data de 10.10.2014 a Tribunalului Cluj, urmând a-l respinge în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ., menţinând hotărârea atacată ca fiind temeinică şi legală.
| ← Daune cominatorii. Unitate deţinătoare, obligată prin... | Rectificare de carte funciară. Intabularea dreptului de... → |
|---|
