Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Suprapunere de terenuri.
| Comentarii |
|
Inadmisibilitatea rezolvării situaţiei în procedura necontencioasă
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 143/R din 11 martie 2015
Prin Sentinţa civilă nr. 3382/15.04.2014, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. .../182/2012*, a fost respinsă acţiunea civilă formulată de petentul F.I., prin mandatar M.M., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
Pentru a _pronunţa această soluţie, instanţa de _ fond a reţinut în considerentele sentinţei sale, următoarele:
„În rejudecare plecând de la îndrumarul deciziei de casare conform căruia instanţa este obligată să pună în discuţie precizarea plângerii împotriva încheierilor de carte funciară sub aspectul cadrului procesual, respectând dispoziţiile art. 501din Legea nr. 7/1996 conform cărora soluţionarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară se face fără citarea Oficiului Teritorial, şi având de asemenea în vedere şi Decizia nr.72 din 15.10.2007 prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care se stabileşte
astfel că în cauzele care au ca obiect plângerile împotriva încheierilor de carte funciară ....
Oficiile de cadastru şi Publicitate Imobiliară nu au calitate procesuală pasivă; instanţa în şedinţa publică din data de 04.02.2014 a pus în vedere petentului să-şi precizeze acţiunea în sensul de a arăta, având în vedere considerentele expuse mai sus, dacă înţelege să cheme în judecată proprietarii tabulari sau orice altă persoană cu care înţelege să se judece, astfel încât prezentul litigiu urma să se desfăşoare în contradictoriu cu persoanele chemate în judecată în calitate de pârâţi pronunţându-se astfel o hotărâre judecătorească în contradictoriu cu aceştia.
Petentul, prin mandatar, a arătat că nu înţelege să cheme în judecată o anumită persoană nereuşind astfel să stabilească cadrul procesual aşa cum i s-a pus în vedere şi aşa cum impune principiul disponibilităţii aplicabil în procesul civil, rezumându-se doar la a arăta că doreşte să conteste încheierea de carte funciară, aspecte pe care le-a reiterat într-un mod similar şi în şedinţa publică din 02.04.2014. Atitudinea petentului se află într-o evidentă contradicţie cu modul de expunere al considerentelor acţiunii introductive unde acesta arată că: "Biroul CF tratează preferenţial documentele prezentate de partea adversă, modul de acţiune ad-hoc rezultă şi din datele la care partea adversă a depus documentaţia; este evident că partea adversă şi-a reglat modul de acţiune în funcţie de cererea depusă de noi pe baza unor informaţii deţinute de biroul de CF, singurul utilizator al informaţiilor; nejustificându-se tratamentul preferenţial al actelor invocate de partea adversă, respectiv sentinţa civilă nr. 22563 din 21.12.2011 pronunţată de către Judecătoria Baia Mare în dosar nr. ... /182/2011 faţă de titlul de proprietate invocat de petent,din toate aceste modalităţi de formulare a considerentelor acţiunii introductive putându-se desprinde concluzia conform căreia petentul identificase o parte adversă dar pe care a refuzat să o cheme în judecată.
Criticile aduse sentinţei mai sus amintite în sensul în care prin aceasta şi respectiv expertiza tehnică pe care s-a fundamentat, ca parte integrantă a sentinţei, a fost luat în considerare planul cadastral din anul 1890, plan care nu are nicio legătură cu cărţile funciare,
astfel încât terenul înscris în CF 375 Ariniş în suprafaţă de 5050 mp să fie mutat şi amplasat acolo unde s-a dorit respectiv unde au indicat părţile iar suprafaţa acestuia, fiind redusă arbitrar la suprafaţa noului amplasament disponibil, adică la 1587 mp invocând în acest sens erori tehnice care au stat la baza pronunţării sentinţei respective, nu pot fi reţinute ca atare de către instanţa de judecată, atâta timp cât este vorba despre criticare unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi care se bucură de putere de lucru judecat în ceea ce priveşte chestiunile de fapt şi de drept dezlegate în aceasta.
Astfel, prin raportare la toate aceste considerente, având în vedere că aşa cum relevă documentele depuse la dosarul cauzei, suprapunerea invocată de către OCPI Maramureş apare ca fiind reală, impunându-se ca toate problemele care decurg din această suprapunere să fie soluţionate pe cale separată, iar pe de altă parte, raportat la atitudinea reclamantului caracterizată prin refuzul acestuia de a stabili cadrul procesual şi ţinându-se cont de lipsa caracterului necontencios al acţiunii aşa cum aceasta a fost formulată prezentul litigiu impunându-se a se fi purtat în contradictoriu cu acele persoane care ar fi fost prejudiciate în ipoteza în care cererii reclamantului i s-ar fi dat de către OCPI o soluţie favorabilă, instanţa va respinge acţiunea civilă conform dispozitivului”.
Prin Decizia civilă nr. 546/A/17.12.2014, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. .../182/2012*, a fost respins apelul declarat de F.I., prin mandatar M.M., împotriva sentinţei civile nr. 3382 pronunţată la data de 15 aprilie 2014 de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. .../182/2012*.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut în considerentele deciziei sale, următoarele:
„Obiectul cererii de chemare în judecată formulate de M.M., în reprezentarea lui F.I., îl constituie plângerea împotriva încheierii de respingere a cererii de înregistrare nr. 6947/28.02.2012 a Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară din dosarul nr. 6947/28.02.2012 şi a Încheierii de respingere a cererii de reexaminare nr. 12303/2012 dată de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Baia Mare în dosarul nr. 12303/09.04.2012.
Tribunalul Maramureş a stabilit în soluţionarea apelului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 10649/13.11.2012 (primul ciclu procesual) faptul că Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, potrivit art. 501din legea 7/1996 (forma aplicabilă prezentei cereri) nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. Astfel deşi iniţial cererea a fost formulată în contradictoriu cu acest pârât, acesta nu poate avea calitate procesuală pasivă.
În condiţiile în care iniţial cererea a fost formulată în contradictoriu cu Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Judecătoria a respins acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În rejudecare instanţa a pus în discuţie cadrul procesual. Reclamantul, prin reprezentant a arătat că nu solicită soluţionarea cererii în contradictoriu nici o altă persoană. Reţinând susţinerea reclamantului, instanţa a respins plângerea formulată.
Se reţine că susţinerea reclamantului din cuprinsul memoriului de apel depus la data de 3 octombrie 2014 la dosarul cauzei, potrivit căreia procedura ce urmează a fi avută în vedere la soluţionarea plângerii de carte funciară este procedura necontencioasă poate fi avută în vedere.
Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a respins cererea formulată de reclamant privind înscrierea imobilului în CF şi ulterior cererea de reexaminare, reţinând, după analiza documentaţiei depuse pentru înscrierea dreptului în cartea funciară, faptul că terenul în cauză se suprapune peste terenul cu numărul cadastral 50170. S-a mai arătat că dreptul de proprietate pentru cele 2 terenuri a fost dobândit prin titlul de proprietate nr. 515/9/24.01.2012 a Comisiei Judeţene Maramureş pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (în cazul apelantului) şi prin Sentinţa civilă nr. 1427/14.02.2011 pronunţată de
Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. .../182/2010 (pentru V.C.-reclamantul din dosarul arătat anterior). În acest dosar au fost părţi V.C., respectiv V.T. şi V.V..
Analiza situaţiei arătate, respectiv suprapunerea celor 2 terenuri şi analiza cererii de înscriere a imobilului reclamantului în cartea funciară nu poate fi făcută fără citarea părţilor care pot fi vătămate prin realizarea eventualei înscrieri a dreptului în cartea funciară. În măsura în care cererea ar fi admisă instanţa ar dispune înscrierea în CF, astfel că dreptul stabilit prin sentinţa civilă nr. 1427 din data de 14 februarie 2011 a Judecătoriei Baia Mare ar fi afectat, în sensul înscrierii dreptului reclamantului deşi cele 2 terenuri s-ar suprapune.
Se consideră că analiza acestui aspect, suprapunerea celor 2 terenuri nu poate fi analizată decât în contradictoriu cu persoana înscrisă în cartea funciară, deoarece drepturile acesteia ar putea fi afectate prin soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză.
Având în vedere faptul că reclamantul-apelant a arătat expres că nu doreşte soluţionarea cauzei în contradictoriu cu alte persoane, se consideră că cererea formulată de acesta nu poate fi admisă, astfel că în mod corect instanţa a respins cererea formulată.
În ceea ce priveşte susţinerea că judecătorul cauzei s-a antepronunţat, se consideră că această susţinere din memoriul de apel nu poate fi reţinută. Se constată că formal, prin sentinţa civilă nr. 10649 pronunţată la data de 13 noiembrie 2012 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a OCPI, cererea fiind respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Deoarece nu s-a pronunţa asupra fondului cauzei, iar în rejudecare nu s-a mai pus în discuţie aceeaşi problemă de drept, tranşată prin decizia din apel, se consideră că nu poate fi reţinută în cauză existenţa unei incompatibilităţi sau existenţa cazului de recuzare, prevăzute de art. 27 pct. 7 C.proc.civ., care ar fi impus obligaţia de a se formula cerere de abţinere din partea judecătorului învestit cu soluţionarea dosarului.
Reţinând aceste aspecte, instanţa, în temeiul art. 296 C.proc.civ., va respinge apelul declarat de F.I. prin reprezentant, apelul nefiind fondat”.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, F.I., prin mandatar M.M., solicitând admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii recurate şi reţinerea cauzei spre rejudecare de către instanţa de recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că, în fapt, Tribunalul Maramureş prin Decizia civilă nr. 546/A, pronunţată în şedinţa publică din data de 17 decembrie 2014, a respins apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 3382/15.04.2014 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. .../182/2012* - al doilea ciclu procesual în rejudecare -, având obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
Recurentul susţine că nici instanţa de fond şi nici cea de apel nu au stabilit corect şi complet cadrul procesual, neexercitându-şi rolul activ, cu eficienţă, în scopul soluţionării în profunzime în interesul corectei soluţionări a cauzei.
Acţiunea, aşa cum a fost formulată, se referă şi are drept obiect legalitatea actelor "încheiere de carte funciară nr. 6947/13.112012 - dos. nr. 6947/28.02.2012 şi a încheierii de respingere a cererii de reexaminare, 12303/2012 - dos. 12303/09.04.2012, ambele date de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Baia Mare.
Acesta este scopul acţiunii, natura cererii cu care instanţa a fost investită, cererea sub acest aspect nefiind soluţionată, atât instanţa de fond, în ambele cicluri procesuale, cât şi instanţa de apel, în al doilea ciclu procesual, îndepărtându-se de soluţionarea cererii aşa cum a fost formulată şi cum instanţa a fost investită.
Faţă de dispoziţiile legale care fac admisibilă o astfel de acţiune, prezentate în cererea de chemare în judecată, instanţa avea a se pronunţa asupra legalităţii, modului de soluţionare a cererii, acţiunile exprese pe care trebuia să le întreprindă, în sensul verificării comparative a documentaţiei cu documentaţiile tehnice de evidenţă cadastrală a terenului, precum şi drepturile conferite de titlul de proprietate prezentat.
Niciuna dintre aceste atribuţii nu a fost efectuată de Biroul de Cadastru, mai mult în contrapartidă au acceptat, în mod abuziv, a susţinut recurentul, o altă documentaţie, întocmită în mod voit în scopul de a crea şi menţine confuzia în legătură cu adevărata stare de fapt şi de drept existentă în teren.
În mod inexplicabil instanţa nu s-a aplecat şi nu s-a pronunţat cu privire la legalitatea actelor deduse judecăţii.
Recurentul a reiterat faptul că îşi menţine motivele invocate în fazele procesuale anterioare în cauză, în sensul susţinerii acţiunii.
Intimata nu a formulat întâmpinare în apel.
Recursul este ne fondat.
Cu privire la motivele de recurs prin care se critică direct cele statuate de instanţa de fond
În ceea ce priveşte acea parte a motivelor de recurs prin care se critică direct cele statuate de instanţa fondului, atât în primul ciclu procesual, cât şi în rejudecare, Curtea, din oficiu, la termenul de judecată din data de 11.03.2015, a invocat excepţia inadmisibilităţii, excepţie care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente:
Este ştiut faptul că, în raport de dispoziţiile art. 282 alin. 1 C.pr.civ., coroborat cu art. 299 alin. 1 C.pr.civ., nu este admisibilă criticarea direct în recurs a unei hotărâri pronunţate în primă instanţă, hotărâre care este susceptibilă de apel, iar mai apoi, hotărârea pronunţată în apel, este susceptibilă de recurs.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 282 alin. 1 C.pr.civ., hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanţă de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.
Art. 299 alin. 1 teza I C.pr.civ. prevede că hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, sunt supuse recursului.
Există, aşadar, o ierarhie a căilor de atac, respectiv, hotărârile pronunţate în primă instanţă de judecătorii, susceptibile de apel, pot fi atacate cu apel exclusiv la instanţa imediat superioară, adică la tribunal, în timp ce, hotărârile prin care tribunalele soluţionează apelurile, sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs la curtea de apel.
Această ierarhie a căilor de atac este menită să asigure respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie.
O cale de atac nu poate fi exercitată omisso media, respectiv, nu poate fi criticată direct în recurs, hotărârea pronunţată în primă instanţă de judecătorie - şi care este, potrivit legii, susceptibilă de apel la tribunal -, pentru că, într-o atare situaţie, instanţa de recurs nu poate exercita controlul judiciar asupra hotărârii pronunţate,.
Pe cale de consecinţă, analizarea, direct în faza recursului, a motivelor ce ar duce la privarea părţii de un grad de jurisdicţie şi, implicit, la încălcarea principiului „non omisso medio”, apare ca fiind inadmisibilă.
Este ştiut faptul că exercitarea căilor de atac are ca efect punerea în mişcare a controlului judiciar îndeplinit de instanţele superioare asupra hotărârilor instanţelor inferioare şi este guvernată de principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut şi de art. 129 din Constituţie, text constituţional care se referă la elemente precum obiectul căii de atac, subiectele acesteia, termenele de exercitare, ordinea în care acestea se exercită.
Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C.pr.civ..
Recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanţei anterioare, şi care, implicit, au fost cuprinse în motivele de apel, în situaţia în care atât apelul, cât şi recursul sunt exercitate de aceeaşi parte, iar soluţia primei instanţe a fost menţinută în apel.
Aceasta este una din aplicaţiile principiului legalităţii căilor de atac şi se explică prin aceea că, efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, face ca în recurs să poată fi invocate doar critici care au fost aduse şi în apel, cu precizarea că toate criticile din recurs trebuie să aibă ca obiect strict hotărârea pronunţată în apel.
Numai în acest fel se respectă principiul dublului grad de jurisdicţie, deoarece în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situaţia ca anumite apărări ori susţineri ale părţilor, să fie analizate pentru prima oară de instanţa învestită cu calea extraordinară de atac a recursului.
Principiul „non omisso medio” reprezintă, de asemenea, o aplicaţie a modalităţii în care autoritatea de lucru judecat se manifestă în cadrul aceluiaşi proces, câtă vreme aspectele dezlegate de prima instanţă şi nesupuse cenzurii instanţei de apel, nu mai pot face obiect de critică în calea de atac subsecventă a recursului.
Drept urmare, Curtea, constată că acele critici din recursul reclamantului, prin care se critică direct cele statuate de instanţa de fond, intră sub incidenţa excepţiei inadmisibilităţii, prin raportare la prevederile art. 282 alin. 1 C.pr.civ., ale art. 299 alin. 1 teza I C.pr.civ., coroborat cu principiul „non omisso medio”.
Cu privire la motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care s-a făcut verificarea comparativă a documentaţiei cadastrale, cu documentaţia tehnică de evidenţă cadastrală a terenului.
La termenul de judecată din data de 11.03.2015 Curtea, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii criticilor din recurs formulate omisso medio, prin care recurentul a solicitat verificarea comparativă a documentaţiei cadastrale cu documentaţia tehnică de evidenţă cadastrală a terenului, şi prin care a criticat modalitatea în care instanţa de fond nu a întreprins acţiuni exprese în sensul efectuării acestor verificări.
Curtea, constată că aceste critici din motivele de recurs, mai sus reproduse, nu au fost invocate de către recurent prin memoriul de apel promovat împotriva sentinţei fondului, astfel încât, aceste critici din recurs intră sub incidenţa inadmisibilităţii excepţie întemeiată pe dispoziţiile art. 282 alin. 1 C.pr.civ., ale art. 299 alin. 1 teza I C.pr.civ., coroborat cu principiul „non omisso medio”.
Nefiind invocate prin apel, în mod cert, cele două critici nu pot fi invocate pentru prima dată în recurs, cu eludarea dublului grad de jurisdicţie, o astfel de invocare contravenind dispoziţiilor art. 282 alin. 1 şi art. 299 alin. 1 C.pr.civ.
Drept urmare, Curtea va admite excepţia inadmisibilităţii acestor critici din recurs.
Cu privire la motivele de recurs de netemeinicie.
Curtea, din oficiu, la termenul de judecată din data de 11.03.2015, a invocat excepţia inadmisibilităţii motivelor de recurs de netemeinicie, excepţie care urmează să fie admisă, motivat pe următoarele considerente
Este ştiut faptul că în actuala structură legală a recursului nu este admisibilă invocarea nici unor motive de netemeinicie, ci doar de strictă nelegalitate a hotărârii recurate, şi aceasta întrucât, urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.proc.civ., prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.proc.civ.
În consecinţă, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanţe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, ale raporturilor dintre părţi, ori care să tindă la o reapreciere a probaţiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanţa de recurs fiind ţinută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanţe şi fiind obligată de a se abţine de la orice reanalizare a probelor deja administrate.
În recurs pot fi analizate doar strict motivele de nelegalitate dintre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.
Se constată, aşadar, de către Curte că în cauză îşi găseşte incidenţă excepţia inadmisibilităţii acelor motive de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate şi care se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 10 şi 11 C.pr.civ., în prezent abrogate.
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă coroborat cu art. 50 din Legea nr. 7/1996 şi cu Ordinul nr. 643/2006.
Recurentul a susţinut că hotărârea ar fi nelegală prin aceea că instanţa nu a avut rol activ şi nu a stabilit corect şi complet cadrul procesual.
Desigur, o primă precizare care se impune a fi făcută, vizează împrejurarea că, în raport de dispoziţiile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, cadrul procesual putea fi stabilit doar în faţa primei instanţe.
În nici un caz, instanţa de apel nu era abilitată să stabilească şi să lămurească cadrul procesual, având în vedere că art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă statuează în mod imperativ faptul că „ în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi”.
Prin urmare, instanţa de apel era ţinută să se pronunţe asupra apelului reclamantului strict în limitele în care cadrul procesual a fost fixat în faţa primei instanţe, aşa cum de altfel dispun şi prev art. 292 Cod procedură civilă .
Este adevărat că prin prisma art. 295 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 129 Cod procedură civilă, şi instanţa de apel trebuie să manifeste rol activ în soluţionarea cauzei, dar nu este mai puţin adevărat că acest rol activ este supus unei duble cenzuri: pe de o parte, este cenzurat de limitele cererii de apel, de motivele, mijloacele de apărare şi dovezile invocate la prima instanţă ori arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare; pe de altă parte, este cenzurat de art.294 alin.1 Cod procedură civilă, care stipulează inadmisibilitatea schimbării în apel a calităţii părţilor, a cauzei sau obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv, de inadmisibilitatea formulării de cereri noi în apel.
Pe de altă parte, în faţa instanţei de fond, cu ocazia rejudecării fondului cauzei, la termenul de judecată din 04.02.2014 (f.6-dosar fond ), instanţa i-a pus în vedere mandatarului reclamantului dacă înţelege să facă o precizare de acţiune conform art. 501din Legea nr. 7/1996, acesta declarând că nu înţelege să cheme în judecată o anumită persoană, nu doreşte să-l cheme în judecată pe proprietarul tabular, nu doreşte să se judece cu acesta.
Aceeaşi atitudine a fost manifestată de către mandatarul reclamantului şi la termenul de judecată din data de 01.04.2014 (f.7 dosar fond ).
Or, în aceste condiţii, nu i se poate reproşa instanţei că nu a dat dovadă de rol activ.
În condiţiile în care procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii şi în condiţiile în care terenul de 820 m.p., cu privire la care reclamantul se pretindea a fi proprietar, se suprapune cu terenul menţionat în sentinţa civilă nr. 1427/14.02.2011, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 27 alin. 2 din Ordinul 634/2006, situaţia juridică de CF a acestui teren nu se putea reglementa pe calea unei plângeri de CF, ci, eventual, doar pe calea unei acţiuni în rectificare de CF, judecată şi soluţionată în contradictoriu cu proprietarul terenului ce se suprapune cu terenul reclamantului.
Reclamantul însă, prin mandatarul său, a arătat că nu doreşte să se judece cu nici o persoană şi nici cu proprietarul tabular al terenului suprapus.
Aşa fiind, în temeiul considerentelor mai sus expuse şi a prev. art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge prezentul recurs.
Intimatul OCPI Maramureş - Biroul de CF Baia Mare, nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Persoană... | Obligaţie de a face. Desfiinţare lucrări de construcţie... → |
|---|
