Grăniţuire. Stabilire pe baza documentelor care au stat la baza intabulării proprietăţilor învecinate
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 82/R din 11 februarie 2015
Prin Sentinţa civilă nr. 1383 din 23.04.2013 pronunţată de Judecătoria Turda în prezentul dosar nr. .../328/2009 a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii S.V., P.D. M. născuta S. şi B.G.V. născută S., astfel cum a fost aceasta extinsă şi precizată în contradictoriu cu pârâţii P. D. şi P. S., STATUL ROMÂN prin Municipiul Turda prin PRIMAR, Municipiul Turda prin Primar, B.E. şi B.J. M. şi S.C V. R. S.A.; S-a stabilit limita de proprietate între imobilele în litigiu conform variantei II din raportul de expertiză întocmit de expert D.A.N. - planşa anexa 3a, după cum urmează:între imobilul situat în Turda str. ... nr. 3A jud. Cluj înscris în CF 1105 Oprisani A+2 nr. top 239/a/1/2/85/2 şi imobilul situat în Turda str. ... nr. 3 jud. Cluj înscris în CF 1338 Oprisani A+1 nr. top 239/a/1/2/85/1, pe direcţia punctelor 1-8 ; între imobilul situat în Turda str. ... nr. 3 jud. Cluj înscris în CF 1338 Oprisani A+1 nr. top 239/a/1/2/85/1 şi imobilul situat în Turda str. ... nr. 26 înscris în CF 1104 Oprisani A+2 nr. top 239/a/2/84/1 , pe direcţia punctelor 1-8-11-7-6-5-4-3-2; între imobilul situat în Turda str. ... nr. 26 înscris în CF 1104 Oprisani A+2 nr. top 239/a/2/84/1 şi imobilul înscris în CF 52356 Turda nr. cad 52356 , pe direcţia punctelor 10-16-15-14-13-12-7-11-8-17; s-a respins cererea formulata de reclamanţi privind revendicare suprafaţa teren.
Prin decizia civilă nr. 621 din 24 septembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. .../328/2009 s-a admis în parte apelul promovat de către reclamanţii S.V., P.D. M. ns. S. şi B.G.V. ns. S. în contra Sentinţei civile 1383 din 23.04.2013 pronunţată de Judecătoria Turda în prezentul dosar nr. .../328/2009, care a fost schimbată în sensul admiterii acţiunii formulate de către reclamante împotriva pârâţilor P. D., P. S., Statul Român prin Municipiul Turda, Municipiul Turda prin Primar şi s-a stabilit limita de proprietate între imobilul reclamantelor, situat în Turda, str. ... nr. 3, cu nr. top 239/a/1/2/85/1 înscris în CF 1338 Oprişani
şi imobilele cu nr. cadastral 52356 înscris în CF 52356 Turda şi cel cu nr. top 239/a/1/2/84/1 înscris în CF 1104 Oprişani, situate în Turda, str. ... nr. 26, aparţinând pârâţilor P. D. şi P. S., conform variantei 3A din completarea la raportul de expertiză realizată în apel, care face parte integrantă din prezenta decizie, pe aliniamentul dat de pct. 7-D-C-104.
Pârâţii P. au fost obligaţi să predea reclamantelor suprafaţa delimitată de punctele arătate anterior.
S-a respins acţiunea formulată împotriva pârâţilor B.E., B.J. M. şi SC V. ROMÂNIA SA.
Pârâţii P. D. şi P. S. au fost obligaţi să achite reclamantelor suma de 502,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în primă instanţă şi suma de 760 lei cu titlu de cheltuieli parţiale în apel.
Reclamantele au fost obligate să achite pârâtei SC V. R. SA suma de 320 lei cheltuieli de judecată în primă instanţă, respingând cererea privind cheltuielile de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:
Având în vedere faptul că de regulă, grăniţuirea presupune reconstituirea vechiului hotar convenit de către părţi sau stabilit pe cale judecătorească şi, raportat la probaţiunea testimonială care nu s-a dovedit a fi concludentă din perspectiva vechii linii de mejdie, Tribunalul, din oficiu, a luat interogatoriul apelantei S. Z. şi a apreciat necesară comunicarea de către O.C.P.I.- Serviciul de Publicitate Imobiliară B.C.P.I. Turda, a dosarelor de carte funciară aferente exproprierii terenului actualmente proprietatea intimaţilor P., dos. 772/1989 din CF 1104 Oprişani şi aferente înscrierii dreptului de proprietate a apelantei S. Z. ulterior exproprierii, dos. 4914/1999 din CF 1338 Oprişani.
Totodată a pus în vedere apelantelor să prezinte instanţei copia in extenso a CF vechi 1105 Oprişani în care se evidenţiază prima dezmembrare a grădinii la care a făcut referire apelanta S. Z., după depunerea acestui înscris solicitându-se şi dos. de CF 2150-2153/1978 care a fost în cele din urmă comunicat de către Judecătoria Turda şi de către apelante.
Referitor la prima probă, reclamanta a precizat că terenul proprietatea sa a fost iniţial expropriat, însă, deoarece după expropriere casa nu a mai fost demolată, s-a reintabulat dreptul său de proprietate şi, în prezent, deţine terenul exact unde a fost înainte.
A precizat că grădina iniţială existentă a fost împărţită în două, cumpărând jumătate din acest imobil, iar între proprietăţile în discuţie s-a ridicat un gard după revoluţie.
În ceea ce priveşte gardul înspre familia B. a arătat că, iniţial, a fost de acord ca linia de mejdie să fie înspre terenul său, pentru că avea amplasat un WC în apropierea gardului, însă, în prezent nu se mai înţelege cu proprietarul şi doreşte stabilirea limitei de proprietate conform actelor.
Raportat la înţelegerea existentă la dosarul cauzei, conform căreia apelanta S. Z. s-a obligat să despăgubească pe numitul T. I., antecesorul intimaţilor B., cu suma de 1 milion de lei, contravaloarea gardului exterior pe o lungime de 4 metri şi 3,5 metri gardul interior, apelanta a arătat că a despăgubit familia T. şi pentru gardul între proprietăţile lor întrucât o parte din gard era şi pe proprietatea sa şi că cea mai mare nemulţumire este dată de limita de proprietate înspre familia P. pe considerentul că gardul este foarte aproape de casa sa, chiar sub streaşină.
Într-o asemenea situaţie, având în vedere convenţia anterior menţionată, datată 17.03.2000, Tribunalul a apreciat că apelanta şi proprietarii imobilului de la acel moment au convenit nu numai suportarea în comun a cheltuielilor determinate de edificarea gardului, ci şi amplasamentul acestuia, de vreme ce nu au existat obiecţiuni şi au stabilit modalitatea de plată.
De altfel, poziţia apelantei în şedinţa publică în care s-a luat interogatoriul acesteia nu a fost fermă, iniţial recunoscând această convenţie, iar apoi precizând că gardul se afla pe terenul ei.
Drept urmare, în privinţa limitei de proprietate dintre imobilele aparţinând apelantelor şi intimaţii familia B., Tribunalul a conchis că hotarul actual este cel care corespunde înţelegerii părţilor, neimpunându-se modificarea acestuia, urmând a fi respinsă acţiunea formulată de către reclamanţi împotriva pârâţilor B. şi a pârâtei SC V. R. SA, în calitate de creditori ipotecari asupra imobilului pârâţilor.
În ceea ce priveşte însă limita de proprietate înspre pârâţii P., conform declaraţiilor testimoniale a rezultat că la momentul ridicării gardului de către socrul pârâtului P., după 1990, au existat discuţii în privinţa amplasamentului, în sensul că acesta din urmă să îi lase apelantei 50 cm pe lângă casă ca să poată lucra mai bine la pereţii casei, dar nu s-au înţeles.
Din dosarul aparţinând Fostului notariat de Stat Turda privind contractul de vânzare-cumpărare prin care apelanta S. Z. a dobândit iniţial dreptul de proprietate asupra construcţiei a rezultat că anterior acestui act s-a realizat o dezmembrare a parcelei iniţiale de 759 m.p., în două parcele, una în suprafaţă de 379 m.p., cu nr. top. 239/a/1/2/85/1 care a revenit apelantei, dar cu titlu de folosinţă şi cea de a doua, în suprafaţă de 380 m.p cu nr. top. 239/a/1/2/85/2, prima parcelă transcriindu-se în CF 1338 Oprişani, în favoarea Statului Român, iar cea de a doua rămânând înscrisă în acelaşi CF 1105 Oprişani. Contractul de vânzare-cumpărare este însoţit de schiţa imobilelor dezmembrate, menţionându-se suprafeţele şi dimensiunile parcelelor, precum şi amplasamentul construcţiei apelantei care a rămas acelaşi şi în prezent.
Tribunalul a constatat faptul că pe planul de situaţie apare şi parcela învecinată aparţinând la acel moment numitului N.K., socrul pârâtului P..
Instanţa de apel a avut în vedere acest plan de dezmembrare în contextul în care nici una dintre părţi nu au dovedit existenţa unei convenţii privind limita de graniţă, proprietăţile fiind neîngrădite până la momentul anului 2000, iar la momentul edificării gardului de către intimaţii P. au existat neînţelegeri.
Totodată în celelalte dosare de CF nu s-au regăsit planuri de situaţie cu dimensiunile parcelelor.
Drept urmare, tribunalul a apreciat necesară suplimentarea raportului de expertiză cu o variantă de grăniţuire pornind de la configuraţia parcelelor aşa cum este redată, fiind bine ştiut faptul că atât înscrierile cât şi actele care stau la baza acestor înscrieri sunt opozabile tuturor, iar redarea limitelor de proprietate este făcută raportat la hărţile topo de la acel moment.
Însuşindu-şi această completare a stabilit limita de proprietate faţă de pârâţii P. pe aliniamentul dat de punctele 7-D-C-104, obligându-i totodată să predea reclamantelor suprafaţa delimitată de punctele arătate anterior.
În baza art. 276 C.pr.civ., reţinând culpa procesuală a pârâţilor P. i-a obligat să achite reclamantelor suma de 502,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în primă instanţă, reprezentând 500 lei onorariul expert, o parte din totalul de 1122 lei, raportat la faptul că s-a realizat identificarea terenurilor litigioase şi 2,15 lei taxă judiciară de timbru, alte cheltuieli nefiind justificate, şi suma de 760 lei cu titlu de cheltuieli parţiale în apel, din care 9,65 lei taxă judiciară de timbru, 500 lei onorariul avocaţial din totalul de 1000 lei (fila 26) şi 250 lei, onorariul expert, din totalul de 500 lei aferent suplimentului la expertiză, proporţional cu pretenţiile admise, grăniţuirea faţă de familia B. fiind respinsă.
În ceea ce priveşte pe intimata SC V. R. SA, aceasta a fost îndreptăţită, raportat la culpa procesuală a reclamanţilor, la plata sumei de 320 lei cheltuieli de judecată în primă instanţă, constând doar în onorariul cuvenit expertului, onorariul avocaţial nefiind acordat în condiţiile în care s-a depus doar copia unei facturi de plată care nu a făcut dovada plăţii şi un extras de cont pentru suma de 900 lei din care nu reiese cu claritate dacă suma respectivă este achitată pentru acest dosar, respingând cererea privind cheltuielile de judecată în apel, în condiţiile în care justificarea acestora s-a realizat după momentul închiderii dezbaterilor, reprezentanta apelantelor opunându-se luării în considerare a acestor cheltuieli ca fiind depuse după închiderea procedurii probatorii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii P. D. şi P. S. solicitând admiterea recursului, modificarea integrala a deciziei recurate în ceea ce priveşte dispoziţiile acesteia de stabilire a limitei de proprietate conforma variantei 3A din completarea la raportul de expertiză din apel şi obligarea pârâţilor recurenţi la predarea reclamantelor-intimate a suprafeţei delimitată de punctele 7-D-C-104 şi obligarea reclamantelor-intimate la plata cheltuielilor de judecată din recurs, constând din taxa de timbru şi onorar avocaţial.
În motivarea recursului, recurenţii au arătat că înţeleg să critice hotărârea din apel şi sub aspectul acordării reclamantelor-intimate a sumei de 502,15 lei cheltuieli de judecata parţiale la fond şi 760 lei cheltuieli de judecată în apel.
Îşi întemeiază recursul pe disp. art. 304 pct. 7 şi 9 din vechiul C. pr. civilă.
Prin cererea de chemare în judecata iniţială, reclamantele S. Z., P.D. şi B.G.Z., au cerut să se stabilească limita de proprietate între imobilul proprietatea acestora, înscris în CF. nr. 1338 Oprişani, A+1, top. nr. 239/a/1/85/1, cu destinaţia de „casă familială" şi „curte" de 380 mp; faţă de imobilul înscris în CF, nr. 1104 Oprisani, A+2, top. Nr. 239/a/1/2784/1, cu destinaţia de „casă familială, curte şi gradină“ în suprafaţa de 608 mp., proprietatea lor.
S-a mai solicitat ca grăniţuirea să vizeze şi imobilele din CF. nr. 1442 Oprişani şi CF. nr. 1105 Oprişani, situate în vecinătate, faţă de care exista graniţe convenţionale nevalidate însă printr-o hotărâre judecătoreasca menită să le consfinţească din punct de vedere juridic.
La data de 5 ianuarie 2010 reclamantele-intimate au formulat o extindere de acţiune cerând împrocesuarea SC „V. R." SA, titulara unui drept de ipotecă ce grevează imobilul înscris în CF, nr. 1105 Oprisani iar la data de 17 noiembrie 2011 s-a depus o completare de acţiune. Prin aceasta din urma s-a solicitat obligarea recurenţilor să predea reclamantelor-intimate suprafaţa de 2 mp, din imobilul lor, situat în strada ... nr. 26, înscris în CF, nr. 1104 Oprisani şi, respectiv, CF. nr. 52356 Turda, nr. cadastral 52356, conform concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară.
În urma efectuării raportului de expertiză tehnică judiciară de către ing. D.A.N., completat ulterior prin propunerea unei a doua variante de grăniţuire, instanţa de fond a ales-o pe aceea din planşa anexă nr. 3a.Pentru a justifica această propunere, expertul a arătat că se vor păstra actualele limite împrejmuite iar suprafeţele de teren să fie atribuite în conformitate cu măsurătorile efectuate cu ocazia ieşirii la faţa locului. Concret, în ceea ce îi priveşte, respectiv pentru imobilul din CF. nr. 1104 Oprisani, A+2, top. nr. 239/a/1/2/84/1, cu destinaţia de „casa familiala, curte şi gradina" în suprafaţa de 608 mp., şi, respectiv, CF. nr. 52356 Turda, nr. cadastral 52356, în suprafaţă reală de 94 mp., suprafaţa totală atribuită urma să fie de 702 mp., în condiţiile în care suprafaţa de 112 mp. din CF. nr. 52356 Turda s-a dovedit a fi mai mică cu 18 mp. iar limita de proprietate să fie trasată pe direcţia punctelor : 10-16-15-14-13-12-7-118-17.
Este de reţinut că în pagina a-2-a din raportul de expertiză iniţial, expertul a arătat că „în teren nu s-au identificat evidente modificări de limite (respectiv de împrejmuiri), neapărând linii frânte pe laturile imobilelor, însă este posibil ca în timp împrejmuirile să fi fost împinse din poziţia iniţială“.
Expertul a conchis că „având în vedere faptul că toate imobilele în litigiu au suprafeţele măsurate mai mici decât suprafeţele iniţiale din act, se propune o varianta de grăniţuire care să se facă prin repartizarea proporţională a suprafeţelor în minus în funcţie de suprafeţele din act a tuturor imobilelor litigioase“
A mai arătat expertul că toate imobilele din litigiu au suprafeţe măsurate mai mici decât suprafeţele iniţiale şi astfel se propune o variantă de grăniţuire care să se facă prin repartizarea proporţională a suprafeţelor în minus în funcţie de suprafeţele din act a tuturor imobilelor litigioase ".
Pe baza acestui raţionament, expertul a stabilit că imobilelor din CF. nr. 1104 Oprisani şi CF. nr. 52356 Turda, le revine o proporţie de 48,68% şi că din totalul de 702 mp. citi au fost
găsiţi la măsurătoare, urmează să se diminueze cu 2 mp. pentru a se ajunge la suprafaţa finală de 700 mp. La fel s-a procedat şi cu celelalte imobilele din CF. nr. 1338 Oprisani, CF. nr. 1442 Oprisani şi CF. nr. 1105 Oprisani, procentele concrete fiind indicate în pagina a-3-a din expertiza iniţială.
Aşa cum a arătat mai sus, Judecătoria Turda a ales a doua variantă de grăniţuire, respectiv pe aceea din planşa anexă nr. 3a, însuşindu-şi afirmaţia expertului în sensul că astfel se vor păstra actualele limite împrejmuite. Pe cale de consecinţă, a fost respinsă cererea reclamantelor-intimate pentru revendicarea unei suprafeţe de teren în întindere de 2 mp. din imobilul proprietatea lor.
Instanţa de fond şi-a motivat soluţia dispusă prin aceea că din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză a reieşit că gardurile dintre-imobilele învecinate pentru care s-a solicitat grăniţuirea nu au fost modificate pe parcursul timpului şi că fiecare dintre proprietari deţine în fapt suprafeţe de teren altele decât cele înscrise în cartea funciară.
Prin apelul formulat în cauză, reclamantele-intimate au criticat sentinţa fondului în sensul că au cerut stabilirea liniei de graniţă conform variantei propusă de expert în raportul de expertiză tehnică judiciară depus la data de 14 septembrie 2011. S-a pretins că aceasta ar fi soluţia corectă deoarece s-ar avea în vedere repartizarea proporţională a suprafeţelor în minus, în funcţie de suprafeţele din act a tuturor imobilelor litigioase, fiind varianta cea mai echitabilă. Pretinsul argument ar fi fost acela potrivit căruia între proprietarii imobilelor din litigiu au existat întotdeauna discuţii referitor la limitele de proprietate şi cu privire la locul amplasării gardurilor împrejmuitoare.
Considerând că soluţia dispusă la fond este una corectă şi legală, nu a formulat întâmpinare în apel, convinşi fiind că criticile aduse sentinţei fondului vor fi respinse.
În derularea soluţionării apelului de către Tribunalul Cluj, s-a considerat oportun completarea lucrării tehnice prin suplimentarea raportului de expertiză cu o variantă de grăniţuire „pornind de la configuraţia parcelelor aşa cum este redată'' la momentul dezmembrării imobilului prev. cu nr. top. 239/a/l/2/85, în suprafaţa de 759 mp., schiţa avizată în anul 1978.
Instanţa de apel s-a raportat exclusiv la planul de dezmembrare din anul 1978 arătând că „niciuna dintre părţi nu a dovedit existenţa unei convenţii privind limita de graniţă, proprietăţile fiind neîngrădite până în anul 2000 iar la momentul edificării gardului de către intimaţii P. au existat neînţelegeri".
Finalmente, tribunalul şi-a însuşit „varianta de grăniţuire 3A din completarea la raportul de expertiză realizat în apel, care face parte integranta din decizia pronunţata, pe aliniamentul dat de pct. 7-D-C-104“ Pe cale de consecinţă, au fost obligaţi să predea reclamantelor-intimate suprafaţa delimitată de punctele arătate anterior. Prin efectul admiterii parţiale a apelului declarat, sunt obligaţi să le achite sumele de 502,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecata la fond şi suma de 760 lei, cheltuieli de judecată în apel.
În mod categoric, varianta de grăniţuire „hibridă" aleasă de Tribunalul Cluj nu este legală deoarece ignoră principiul de bază potrivit căruia grăniţuirea presupune reconstituirea vechiului hotar convenit de către părţi sau stabilit pe" cale judecătoreasca. Însăşi instanţa de apel a făcut trimitere la acest principiu în pagina 3, aliniatul 11, din decizia recurată.
Din probe testimoniale şi din măsurătorile efectuate a reieşit fără urmă de dubiu că pe parcursul anilor nu au avut loc modificări ale limitelor proprietăţilor şi că fiecare dintre proprietari deţine în fapt suprafeţe de teren altele decât cele înscrise în cartea funciară.
Tatăl recurentei P. S., numitul K.N., a ridicat un gard despărţitor între proprietatea acestuia situată pe strada ... nr. 26 şi proprietatea reclamantelor, situata pe strada ... nr. 3. Acest gard are fundaţie din ciment, stâlpi din beton şi plasa de sârmă, fiind amplasat cu acordul reclamantei-intimate S. Z. şi a soţului său decedat, S. I.. Pentru o mai bună vizualizare şi înţelegere a situaţiei de la faţa locului au efectuat câteva poze anexate. Expertul a atestat că
gardul din plasa metalică se continua în linie dreaptă, fără modificări de traseu, din punctul 104 până la punctul 12.
Acest gard respectă şi urmează linia dreaptă ce porneşte din strada ... (pct. 10) până la capătul terenului pe care este edificată casa reclamantelor-intimate (punctul 7).
Dacă s-ar accepta motivarea din apel atunci s-ar ajunge la situaţia ignorării vechiului amplasament tolerat de familia S. şi s-ar ajunge la depăşirea limitei convenţionale prin stabilirea graniţei între punctele 7-D-C-104 ce reprezintă o veritabila pătrundere abuzivă în terenul lor.
Recurenţii au arătat că acel corp de clădire indicat pe schiţa plan cu C2, care are destinaţia de depozit produse alimentare, este construit pe mejdia convenţională deoarece până la punctul B flanchează imobilul cu nr. top. 239/a/1/2/85/2 iar din dreptul punctului 8 până în dreptul punctului 104 flanchează imobilul cu nr. top. 239/a/l/2/85/2.În situaţia în care reclamantele-intimate au considerat că alta este limita de proprietate decât aceea redată sub forma unei linii drepte ce porneşte din punctul 10 şi ajunge la punctul 104, nu le dădeau acum câţiva ani acceptul să construiască depozitul de produse alimentare.
Apoi, mai este de amintit şi faptul reţinut mai sus şi anume că „în teren nu s-au identificat evidente modificări de limite ( respectiv de împrejmuire ), neapărând linii frânte pe laturile imobilelor ...“ Afirmaţia aparţine expertului topograf în pagina 2, aliniatul 10, din raportul de expertiza iniţial. Cu propunerea de grăniţuire conţinută în lucrarea iniţială reclamantele-intimate au fost de acord deoarece doreau ca suprafaţa lor să rămână de 700 mp. urmare repartizării proporţionale a suprafeţelor în minus şi în funcţie de suprafeţele din act a tuturor imobilelor litigioase, „fiind varianta cea mai echitabila“.
Recurenţii au conchis prin a spune că varianta nr. 3A din completarea la raportul de expertiza tehnică judiciară din data de 4 martie 2013 are o acoperire justificativă deplină şi se impunea ca şi în apel să fie păstrată. Argumentul expertului ( care este şi el suporterul acestei variante ) s-a bazat în primul rând pe constatarea că în această variantă, „fiecare imobil îşi păstrează actualele limite împrejmuite iar suprafeţele de teren urmează să fie atribuite în conformitate cu măsurătorile întocmite cu ocazia ieşirii la faţa locului".
Instanţa de apel nu avea abilitarea legală de a schimba aceste limite şi, din acest considerent, a pronunţat o hotărâre nelegală în ceea ce îi priveşte dând gir doar unui plan de situaţie din anul 1978 care conţine o dezmembrare ce nu diferă cu nimic faţă de posesia faptică exercitată de toţi vecinii atât anterior cât şi ulterior acelui moment. Neconcordanţa suprafeţelor constatate la măsurători atunci faţă de cele de acum, firească dacă se raportează la mijloacele tehnice folosite, nu îndrituia instanţa de apel să accepte o variantă derogatorie şi străină de convenţia tuturor părţilor implicate.
Prin urmare, în urma admiterii recursului va fi respinsa atât dispoziţia de a le preda reclamantelor-intimate suprafaţa de teren delimitată de punctele 7-D-C-104 cât şi dispoziţia privitoare la obligarea achitării cheltuielilor de judecată de la fond şi din apel.
Pentru toate aceste considerente a solicitat admiterea recursului şi modificarea în întregime a deciziei din apel strict în privinţa dispoziţiilor ce îi privesc, păstrând ca temeinică şi legală hotărârea de la fond.
Reclamantele intimate: S. Z., P.D. M. născ. S. şi B.G.V. născ. S., au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, în principal ca urmare a admiterii excepţiei inadmisibilităţii motivelor de recurs întrucât vizează temeinicia hotărârii instanţei de apel, iar în subsidiar, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate şi obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată în recurs, în cuantum de 1.200 lei, onorariu avocaţial.
Intimata S.C. V. R. S.A. a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu se opune prezentului recurs.
Analizând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Curtea constată incidenţă excepţia inadmisibilităţii criticilor care vizează hotărârea primei instanţe, care sunt formulate de maniera în care atacă sau se pare că atacă direct hotărârea instanţei de fond şi nu hotărârea instanţei de apel, pentru că un recurs în această situaţie este inadmisibil, excepţie întemeiată pe dispoziţiile art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 299 alin. 1 C.pr.civ.
Potrivit art. 299 alin. 1 teza I Cod procedură civilă „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului.“
Prin urmare nu este admisibilă atacarea cu recurs a unor alte hotărâri judecătoreşti decât a celor prevăzute expres şi limitativ de art. 299 Cod procedură civilă, fără ca prin această să nu se încalce principiul legalităţii căii de atac, în sensul că orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege şi în condiţiile prevăzute de aceasta.
Din principiul legalităţii căilor de atac, rezultă că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, astfel că formularea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege este inadmisibilă.
Sentinţa atacată de recurenţi cu recurs putea fi atacată doar cu apel, cale de atac care de altfel a şi fost exercitată de părţi.
Sunt astfel de critici sau aprecieri inadmisibile, de exemplu, că în urma efectuării raportului de expertiză tehnică judiciară de către ing. D.A.N., completat ulterior prin propunerea unei a doua variante de grăniţuire, instanţa de fond a ales-o pe aceea din planşa anexă nr. 3a; că soluţia dispusă la fond este una corectă şi legală; că Judecătoria Turda a ales a doua variantă de grăniţuire; că instanţa de fond şi-a motivat soluţia dispusă prin aceea că din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, şi cele subsecvente acestora.
Curtea constată că este incidentă şi excepţia inadmisibilităţii acelor motive de recurs care se referă la netemeinicie şi la analiza probelor, referitoare la expertiză şi la starea de fapt.
În ce priveşte aceste motive de recurs, Curtea constată că în recurs nu se mai poate solicita reanalizarea probelor, având în vedere că prevederile art. 304 pct. 10 şi 11 C.pr.civ. au fost abrogate.
Recurenţii fac referiri la starea de fapt, atunci când arată, de exemplu, că pentru imobilul din CF. nr. 1104 Oprisani, A+2, top. nr. 239/a/1/2/84/1, cu destinaţia de „casa familiala, curte şi gradina" în suprafaţa de 608 mp., şi, respectiv, CF. nr. 52356 Turda, nr. cadastral 52356, în suprafaţă reală de 94 mp., suprafaţa totală atribuită urma să fie de 702 mp., în condiţiile în care suprafaţa de 112 mp. din CF. nr. 52356 Turda s-a dovedit a fi mai mică cu 18 mp. iar limita de proprietate să fie trasată pe direcţia punctelor: 10-16-15-14-13-12-7-11-8-17; toate referirile la rapoartele de expertiză şi la starea de fapt ce rezultă din acestea, privind variante, suprafeţe, procente, linii, puncte, contur etc.; depoziţiile martorilor audiaţi în cauză; schiţa avizată în anul 1978; că nu au avut loc modificări ale limitelor proprietăţilor şi că fiecare dintre proprietari deţine în fapt suprafeţe de teren altele decât cele înscrise în cartea funciară; gardul despărţitor dintre proprietăţi; corpurile de clădire, acceptul pentru construire şi locul amplasării acestora; neconcordanţa suprafeţelor constatate la măsurători în anul 1978 faţă de cele de acum.
Este întemeiată excepţia inadmisibilităţii acestor motive de recurs, avându-se în vedere că prin conţinutul acestora se învederează că prin decizie s-a făcut o greşită reţinere a stării de fapt, a interpretării probelor şi se evocă critici privind temeinicia.
Controlul instanţei de recurs este limitat la motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ. şi poate viza numai motive de nelegalitate.
Cum aceste motive de recurs invocate tind la modificarea deciziei urmare a unei reaprecieri a probelor, a stării de fapt şi a temeiniciei, Curtea va admite excepţia inadmisibilităţii lor, deoarece instanţa de recurs nu examinează faptele cauzei, existenţa şi
aprecierea lor aparţinând puterii suverane a instanţelor de fond. Controlul exercitat de instanţa de recurs se referă doar la corectitudinea concluziei instanţei de fond, anume dacă judecătorii fondului au interpretat şi aplicat corect norma de drept.
Deşi recurenţii îşi întemeiază recursul pe disp. art. 304 pct. 7 şi 9 din vechiul C. pr. civilă, nu indică motivele contradictorii ori străine de pricină reţinute de instanţa de apel, pentru ca recursul să poată fi analizat şi prin prisma disp. art. 304 pct. 7 C. pr. civilă.
Singurul motiv de nelegalitate, care poate fi calificat astfel, este cel care se referă la faptul că instanţa trebuia să facă grăniţuirea prin reconstituirea vechiului hotar, eventual cel convenţional.
Recurenţii arată că dacă s-ar accepta motivarea din apel atunci s-ar ajunge la situaţia ignorării vechiului amplasament tolerat de familia S. şi s-ar ajunge la depăşirea limitei convenţionale prin stabilirea graniţei între punctele 7-D-C-104 ce reprezintă o veritabila pătrundere abuzivă în terenul lor.
Acest motiv de recurs este nefondat deoarece, de regulă, grăniţuirea presupune reconstituirea vechiului hotar convenit de către părţi sau stabilit pe cale judecătorească.
În acest sens Tribunalul a stabilit starea de fapt, în ceea ce îi priveşte pe recurenţi, ce rezultă din dosarul aparţinând Fostului Notariat de Stat Turda privind contractul de vânzare-cumpărare prin care apelanta S. Z. a dobândit iniţial dreptul de proprietate asupra construcţiei.
Tribunalul a apreciat corect că atâta timp cât contractul de vânzare-cumpărare este însoţit de schiţa imobilelor dezmembrate, menţionându-se suprafeţele şi dimensiunile parcelelor, precum şi amplasamentul construcţiei apelantei care a rămas acelaşi şi în prezent, şi parcela învecinată a numitului N.K., socrul pârâtului P., hotarul trebuie reconstituit prin efectuarea unei expertize pe limitele indicate în această schiţă, acestea fiind convenite de părţi la acel moment, cât timp în celelalte dosare de cf nu au fost găsite alte planuri de situaţie cu dimensiunile parcelelor.
Prin urmare instanţa de apel a aplicat corect principiul şi a stabilit graniţa prin reconstituirea vechiului hotar convenit de către părţi, pentru că nu se pot stabili într-un context anumite dimensiuni iar în alt context o altă configuraţie, în funcţie de interes, fără o justificare rezonabilă. Părţile, sau antecesorii lor în drepturi au stabilit anumite dimensiuni cu privire la parcelele ce le aparţineau, limite care prin transpunerea lor pe un plan de carte funciară devine opozabile şi terţilor, dar întâi părţilor, prin intermediul principiilor de carte funciară.
Recurenţii nu au oferit un argument care să poată fi încadrat ca şi motiv de nelegalitate pentru a stabili o altă graniţă decât cea prin reconstituirea vechiului hotar convenit de către părţi.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 şi art. 299 şi urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurenţii P. D. şi P. S., aflaţi în culpă procesuală faţă de respingerea recursului, să plătească intimatei S. Z. suma de 1.200 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanţei de la fila 30.
| ← Acţiune în grăniţuire şi revendicare. Admitere | Acţiune în desfiinţarea servituţii de vedere şi grăniţuire → |
|---|
