Acţiune în desfiinţarea servituţii de vedere şi grăniţuire
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 35/R din 22 ianuarie 2015
1. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1867/01.07.2008 a Judecătoriei Vişeu de Sus, a fost admisă în pate acţiunea reclamaţilor S.G. şi S.M. în contradictoriu cu pârâtul T.P. şi, în consecinţă, a fost
obligat pârâtul să modifice acoperişul noii construcţii, astfel încât apa de ploaie să nu se scurgă pe terenul reclamanţilor.
Au fost respinse petitele privind desfiinţarea servituţii de vedere, desfiinţarea stâlpilor de susţinere din beton şi desfiinţarea peretelui construcţiei din BCA realizate de pârât.
S-a luat act de renunţarea reclamanţilor la petitul privind grăniţuirea.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, compensând, în rest, cheltuielile de judecată efectuate de părţie
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătoria a reţinut că petitul formulat de reclamanţi cu privire la mutarea construcţiei şi desfiinţarea servituţii de vedere nu este admisibil, nejustificându-se din punct de vedere economic. Prima instanţă a reţinut însă că este justificată cererea formulată de reclamanţi în temeiul art. 615 cod civil şi a admis acţiunea sub acest aspect.
2. Primul apel
Prin decizia civilă nr. 85/A/31.03.2009 a Tribunalului Maramureş, a fost respins apelul declarat de pârâtul T.P. contra Sentinţei civile nr. 1867/1.07.2008 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus şi s-a admis apelul declarat de reclamanţii S.G. şi S.M., fiind schimbată în parte hotărârea primei instanţe, în sensul că s-a dispus desfiinţarea servituţii de vedere spre proprietatea reclamanţilor, obligând pârâtul T.P. la executarea deschiderilor de iluminat cu zidărie din sticlă mată care să împiedice vederea directă spre proprietatea reclamanţilor, iar restul dispoziţiilor ai fost menţinute.
3. Primul recurs
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanţii cât şi pârâţii, iar prin decizia civilă nr. 1793/R/2.10.2009 a Curţii de apel Cluj au fost admise ambele recursuri, cauza fiind trimisă pentru rejudecarea pe fond a apelurilor.
În considerentele acestei decizii, curtea reţine că, prin expertiza efectuată de către expert L. D., acesta arată că o suprafaţă nesemnificativă din terenul reclamanţilor a fost ocupat prin consolidarea zidăriei existente cu stâlpi de beton în afara zidăriei spre proprietatea lui S. G. cu 30 de cm (fila 46 pct. 6.4.1 dosar .../336/2006 al Judecătoriei Vişeu de Sus).
Din acest răspuns nu reiese dacă stâlpii de beton au grosimea de 30 de cm sau dacă suprafaţa de teren ocupată are lăţimea de 30 de cm dar se pare că se indică grosimea stâlpilor, având în vedere şi cele menţionate la pct. 6.2.1 din expertiză, unde se arată că autorizaţia de construire nu a fost respectată în totalitate, executând stâlpi de susţinere ieşiţi în afara peretelui clădirii pârâtului cu aproximativ 30 de cm.
În oricare dintre variante nu s-a stabilit efectiv ce suprafaţă de teren ocupă pârâtul din terenul reclamanţilor, formula folosită de către expert, „o suprafaţă nesemnificativă“ trebuind concretizată în indicarea unei suprafeţe efective şi evidenţierea sa pe o schiţă.
De asemenea imobilele nu au fost identificate de către expert cu date de carte funciară iar schiţa întocmită indică doar nr. administrative iar nu şi nr. top.
Este necesară identificarea cu date de carte funciară pentru a se stabili şi dacă în cauză există autoritate de lucru judecat cu privire la petitul de grăniţuire faţă de cele stabilite prin decizia civilă nr. 927/19 mai 1999 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 1357/1999 având în vedere că prin această decizie s-a menţinut decizia civilă nr. 1095/A/1998 şi sentinţa civilă nr. 181/03.02.1998 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosar nr. 1291/1997, sentinţă prin care s-a dispus respingerea petitului de grăniţuire faţă de S.G. şi C. având în vedere că la acea dată ambele parcele între care se cerea grăniţuirea în contradictoriu cu aceşti pârâţi erau în proprietatea Consiliului local Borşa, delimitarea urmând a fi făcută pe cale administrativă ori pe altă cale. Prin această sentinţă s-a dispus grăniţuirea imobilelor situate în Borşa str. ... nr. 31 şi 33.
Este adevărat că prin decizia civilă nr. 927/19 mai 1999 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 1357/1999 (pagina 6 alin. 3 şi 4 din aceasta) se arată că proprietarul Consiliul
local al oraşului Borşa poate stabili mejdia dintre parcelele închiriate, iar această mejdie înspre parcela închiriată de S. C. şi G. este reprezentată prin peretele magazinului „A.“ şi se prelungeşte pe toată lungimea grădinii, prin punctele 11-12 aşa cum s-a stabilit prin expertiza efectuată de către expert C.T. în apel, dar în acelaşi timp trebuie sesizat că soluţia dată prin dispozitivul acestei decizii este de respingere a recursului împotriva deciziei civile nr. 1095/A/1998 şi în mod evident păstrarea soluţiei dată prin sentinţa civilă nr. 181/03.02.1998 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosar nr. 1291/1997, care este cea arătată mai sus.
Faţă de acestea în mod nelegal doar putea prima instanţă să constate că prin sentinţa civilă nr. 181/03.02.1998 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosar nr. 1291/1997 s-ar fi stabilit linia de mejdă dintre proprietăţile părţilor din prezenta cauză, cât timp prin acea sentinţă s-a admis acţiunea doar cu privire la grăniţuirea imobilelor de la nr. 31 (proprietatea pârâtului) şi nr. 33 şi s-a respins acţiunea cu privire la grăniţuirea imobilelor de la nr. 31 (proprietatea pârâtului în prezent iar la acea dată proprietatea Consiliului local Borşa) şi nr. 29 (în prezent proprietatea reclamanţilor iar la acea dată proprietatea Consiliului local Borşa).
Cât priveşte desfiinţarea stâlpilor de sprijin şi a zidului de deasupra lor, curtea a reţinut că aceasta nu implică demolarea întregii construcţii, cum au susţinut instanţele de fond, ci doar a acelei porţiuni care încalcă proprietatea reclamanţilor şi în raport de această porţiune încălcată se va aprecia de instanţa de apel dacă se impune demolarea stâlpilor de sprijin şi a zidului de deasupra lor sau a întregii construcţii.
Apoi, soluţia dată asupra petitului privind demolarea poate influenţa tehnic soluţia dată asupra petitelor privind servitutea de vedere şi servitutea picăturilor de streşină deoarece în cazul în care se impune şi se dispune desfiinţarea stâlpilor de sprijin şi a zidului de deasupra lor poate rezulta că nu vor mai exista nici ferestrele cu privire la care s-a dispus desfiinţarea servituţii de vedere spre proprietatea reclamanţilor, obligând pârâtul T.P. la executarea deschiderilor de iluminat cu zidărie din sticlă mată care să împiedice vederea directă spre proprietatea reclamanţilor.
Aceeaşi poate fi situaţia şi cu privire la acoperişul noii construcţii, rezultând că în urma desfiinţării stâlpilor de sprijin şi a zidului de deasupra lor ce încalcă proprietatea reclamanţilor construcţia se modifică astfel încât apa de ploaie nu se mai scurge pe terenul reclamanţilor.
Şi cu privire la aceste chestiuni tehnice se va efectua o nouă expertiză.
Se vor depune de asemenea şi copii cf actualizate ale proprietăţilor părţilor, fiind depus doar un extras cf 9107 Borşa din data de 15.05.2008. În cf 5528 Borşa şi în fotografie (fila 50 dosar .../336/2006) apare construcţia pârâtului ca fiind situată pe str. ... nr. 31 iar pe schiţă (fila 49 dosar .../336/2006) la nr. 21 iar construcţia reclamanţilor apare la nr. 19 pe aceaşi schiţă şi la nr. 29 în decizia civilă nr. 927/19 mai 1999 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 1357/1999 (pagina 2 alin. ultim din aceasta), fiind necesar a se lămuri şi aspectul cu privire la nr. administrative ale imobilelor.
În ce priveşte renunţarea la judecată, aceasta s-a făcut de către reprezentanta reclamanţilor (fila 21 dosar .../336/2006) deşi erau prezenţi şi reclamanţii la şedinţa de judecată de la acel termen, fiind necesar a se stabili dacă reprezentanta reclamanţilor avea un mandat special în acest sens ori dacă reclamanţii, prezenţi la acel termen, au înţeles chiar ei să renunţe la judecată. Precizarea de acţiune din data de 10.04.2008 nu impunea neapărat renunţarea la petitul iniţial de grăniţuire, renunţarea la judecată trebuind să fie făcută expres iar nu implicit prin nemenţionarea unor petite în cadrul unei precizări de acţiune, semnată şi aceasta doar de avocat. Această afirmaţie este susţinută şi de aceea că în această precizare de acţiune nu mai este reiterat petitul privind servitutea de vedere dar instanţele în mod corect s-au pronunţat asupra acestuia iar reclamanţii nu au arătat în apel şi în recurs că instanţa s-ar fi pronunţat asupra unui petit cu privire la care ar fi renunţat implicit la judecată.
Cât priveşte acordul dat de către pârâţi pentru emiterea autorizaţiei de construire, şi invocat de către prima instanţă, trebuie sesizat că acesta a fost dat pe baza proiectului pentru
autorizaţie şi execuţie întocmit de către Arh. T.C. şi Ing. U.V., anexat dosarului nr. .../336/2008 în apel, proiect unde în memoriul tehnic la pct. 1.1 aliniat antepenultim se arată că pereţii de la etaj se vor rezema obligatoriu peste zidurile de la parter.
Faţă de cele menţionate anterior şi în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât şi al art. 312 alin. 3 şi 5, art. 299 alin. 1 şi art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea a admis recursurile declarate de reclamanţi şi, respectiv, de pârâtul T.P. împotriva deciziei civile nr. 85/A din 31 martie 2009 a Tribunalului Maramureş pronunţată în dosar nr. .../336/2008, pe care a casat-o şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă, Tribunalul Maramureş, pentru rejudecarea pe fond a apelurilor reclamanţilor şi pârâtului.
În rejudecare se va stabili dacă reclamanţii au dat mandat special reprezentantului lor pentru renunţarea la judecată sau dacă au înţeles să renunţe chiar ei la judecata petitului privind grăniţuirea.
Se va dispune efectuarea unei noi expertize sau o completare a celei existente prin care să se stabilească dacă terenul reclamanţilor a fost ocupat prin construcţia efectuată de către pârât, indicând-se efectiv suprafaţa ocupată, în mp cât şi pe schiţă, după ce se vor identifica cu date de carte funciară imobilele proprietatea părţilor, identificare ce se va face atât în partea scrisă a expertizei cât şi în schiţa anexată ei.
De asemenea este necesar a se lămuri şi inadvertenţele cu privire la nr. administrative ce apar în diferite acte, cărţi funciare sau hotărâri din dosar.
În cazul în care se stabileşte că pârâtul ocupă o porţiune de teren proprietatea reclamanţilor, în raport de această porţiune încălcată se va aprecia de instanţa de apel dacă se impune demolarea stâlpilor de sprijin şi a zidului de deasupra lor şi, eventual prin stabilirea unor obiective pentru expert, dacă soluţia tehnică privind demolarea poate influenţa soluţia privind servitutea de vedere şi servitutea picăturilor de streşină deoarece în cazul în care se impune şi se dispune desfiinţarea stâlpilor de sprijin şi a zidului de deasupra lor poate rezulta că nu vor mai exista nici ferestrele cu privire la care s-a dispus desfiinţarea servituţii de vedere şi construcţia se modifică astfel încât apa de ploaie nu se mai scurge pe terenul reclamanţilor.
Dacă reiese că reclamanţii nu au renunţat la judecata petitului de grăniţuire urmează a se stabili şi dacă în cauză există autoritate de lucru judecat cu privire la acest petit faţă de cele stabilite prin decizia civilă nr. 927/19 mai 1999 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 1357/1999 şi sentinţa civilă nr. 181/03.02.1998 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosar nr. 1291/1997, potrivit celor de mai sus.
Se vor depune de asemenea şi copii după întregile coli de cf actualizate iar nu doar
extrase.
În rejudecarea apelurilor cauza a fost reîndosariată sub nr. 1816/100/2010, tribunalul a încuviinţat proba cu înscrisuri şi a încuviinţat două expertize tehnice judiciare în specialitatea construcţii şi respectiv în specialitatea topografie.
Pe parcursul procesului, la data de 12.11.2013, a decedat apelantul reclamant S.G., iar moştenitorii acestuia, reclamanta S.M., în calitate de soţie supravieţuitoare şi S.G., în calitate de fiică, au înţeles să continue procesul civil.
4. Rejudecarea apelului
Prin decizia civilă nr.428/30.10.2014 a Tribunalului Maramureş, a fost respins apelul declarat de către apelantul T.P. împotriva sentinţei civile nr. 1867/1.07.2008 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus, judeţul Maramureş.
A fost admis apelul declarat de către apelanţii S.M. şi S.G., decedat în cursul procesului şi continuat de către moştenitoarele S.M. şi S.G. împotriva sentinţei civile nr. 1867/1.07.2008, pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus, jud. Maramureş ce a fost schimbată în parte, în sensul că:
S-a dispus desfiinţarea servituţii de vedere spre proprietatea apelantelor S.M. şi S.G., pârâtul T.P. a fost obligat la executarea deschiderilor de iluminat cu zidărie din sticlă mată care să împiedice vederea directă spre proprietatea reclamanţilor.
S-a stabilit linia de hotar dintre terenul aparţinând apelantelor S.M. şi S.G., înscris în CF nr. 9107 Borşa, numerele topografice 643/2/1, 644/2/1 şi 6499/2/1, în suprafaţă totală de 2538 mp şi terenul ce aparţine pârâtului T.P., înscris în CF nr. 5528 Borşa, număr topografic 682/b/1, pe aliniamentul reperelor X-14 din planul de amplasament şi delimitare evidenţiat în Anexa nr. 1 la raportul de expertiză tehnică judiciară(completarea nr. 2) întocmit la data de 06.2014 de către expertul S. I. L.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei, care nu sunt contrare deciziei.
Intimatul T.P. a fost obligat la plata către apelantele S.M. şi S.G. a sumei de 4574,5 lei cheltuieli de judecată în toate fazele procesului.
Considerente
Conform înscrierilor efectuate în cartea funciară, S.G. şi S.M. sunt proprietari ai imobilului înscris în CF 9107 al oraşului Borşa, nr. cadastral 643/2/1, 644/2/1 şi 6499/2/1 iar imobilul, proprietate a pârâtului, este înscris în CF 5528 a oraşului Borşa, nr. cadastral 682/b/1, imobilele fiind învecinate.
Prin sentinţa civilă nr. 181/03.02.1998, pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus, în dosarul nr. 1291/1997, irevocabilă prin decizia nr. 927/1999 (dosar nr. 1357/1999 al Curţii de Apel Cluj), a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea în grăniţuire formulată de reclamanţii Consiliul Local Borşa, în reprezentarea Statului Român şi SC A. SRL Borşa împotriva pârâţilor
S.G. şi S. C. cu privire la aceleaşi terenuri care formează şi obiectul acţiunii din prezenta cauză, reţinându-se că Consiliul Local Borşa, în reprezentarea Statului Român, nu poate promova acţiune în grăniţuire între parcele închiriate, ambele proprietate de stat, delimitarea suprafeţelor făcându-se pe cale administrativă. Prin aceeaşi sentinţă, s-a stabilit totodată linia de hotar dintre parcela pe care se află construcţia apelantului pârât T.P. şi terenul aflat în proprietatea numiţilor D.V., D.S., D.P. şi alţii, pe latura estică, în partea opusă limitei de hotar aflată în litigiul actual, ca fiind la 0,60 m de linia fundaţiei vechi a construcţiei de la numărul administrativ 33 Borşa aflată în proprietatea privată a persoanelor nominalizate mai sus.
Tribunalul Maramureş, prin decizia civilă nr. 1095/A/26.11.1998 (dosar nr. 1215/1998), respingând apelul declarat împotriva sentinţei de mai sus, a reţinut că nu poate fi reţinută ca linie de mejdă peretele construcţiei aparţinând numiţilor Danci ş.a., întrucât această mejdă presupune asigurarea unei servituţi de acces pe traseul drumului pentru întreţinerea peretelui casei. De asemenea, s-a reţinut că terenul folosit de către pârâţii din acea cauză, S.G. şi S. C., nu poate fi pe traseul punctelor 11 -12 din schiţa imobilelor întocmită de către expertul C.T. (s. n. adică pe linia fundaţiei fostului magazin „Crişul” imobilul care aparţine apelantului pârât T.P.), întrucât ar însemna să fie grăniţuite două terenuri care au acelaşi proprietar, Statul Român, ceea ce este inadmisibil.
Prin decizia nr. 927/19.05.1999 (dosar nr. 1357/1999 al Curţii de Apel Cluj), a fost respins ca nefondat recursul declarat de Consiliul Local Borşa, în reprezentarea Statului Român şi SC A. SRL Borşa împotriva deciziei civile nr. 1095/A/26.11.1998 a Tribunalului Maramureş, astfel că, faţă de soluţia primei instanţe, nu s-a putut reţine existenţa autorităţii de lucru judecat în ce priveşte acţiunea în grăniţuire promovată de către apelanţii reclamanţi din prezenta cauză.
Faţă capătul de cerere privind grăniţuirea, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcţii întocmit de către expertul L. D., linia de hotar dintre cele două terenuri trebuie să fie situată la o distanţă de 0,60 m de fundaţia construcţiei ce aparţine apelantului pârât, pentru a se respecta servitutea picăturilor din straşină conform art. 615 din Codul civil, în timp ce, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit de către expertul S.I.L., linia de hotar ar fi pe aliniamentul fundaţiei zidului
vechi, reţinându-se că aceasta a fost stabilită prin decizia civilă nr. 927/19.05.1999 a Curţii de Apel Cluj (dosar nr. 1357/1999).
Faţă de îndrumarul instanţei de recurs şi faţă de poziţia apelanţilor reclamanţi în rejudecarea apelului, întrucât prima instanţă a fost învestită şi cu petitul vizând grăniţuirea, tribunalul a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăţi.
Din probele administrate, rezultă că terenul aparţinând apelantelor S.M. şi S.G., înscris în CF nr. 9107 Borşa, numerele topografice 643/2/1, 644/2/1 şi 6499/2/1, în suprafaţă totală de 2538 mp a fost înscris în cartea funciară cu titlu de drept dobândit prin uzucapiune în baza sentinţei civile nr. 123/2000 pronunţate în dosarul nr. 171/2000 al Judecătoriei Vişeu de Sus. La baza intabulării, conform încheierii de carte funciară nr. 1656/1657/7.12.2000, a stat schiţa de dezmembrare vizată sub nr. 2028/2000. Terenul ce aparţine pârâtului T.P., înscris în CF nr. 5528 Borşa, număr topografic 682/b/1, a fost proprietatea tabulară a autorului pârâtului, T. V., căsătorit cu T. M., dobândit cu titlu de drept de cumpărare, conform încheierii nr. 1341/2003(B20).
Anterior acestor înscrieri în cartea funciară, aşa cum s-a reţinut şi din considerentele sentinţei civile nr. 181/03.02.1998, pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus, în dosarul nr. 1291/1997 şi în considerentele deciziei civile nr.1095/A/26.11.1998 a Tribunalului Maramureş (dosar nr. 1215/1998), cele două terenuri s-au aflat în proprietatea Statului Român, fără a exista o decizie de grăniţuire luată pe cale administrativă.
Dobândirea dreptului de proprietate al reclamanţilor prin uzucapiune nu s-a realizat în contradictoriu cu pârâtul sau cu autorul acestuia, astfel că, deşi schiţa de dezmembrare vizată sub nr. 2028/2000 are ca linie de hotar zidul construcţiei ce aparţine apelantului pârât T.P., tribunalul apreciază că problema stabilirii liniei de hotar trebuia rezolvată pe cale administrativă la momentul la care proprietar era Statul Român. Pentru a se respecta principiul previzibilităţii actului de justiţie şi dispoziţiile legale în vigoare, având în vedere că linia de hotar de pe cealaltă latură a terenului ce aparţine pârâtului a fost stabilită prin sentinţa civilă nr. 181/03.02.1998, pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus, la o distanţă de 0,6 m de construcţia învecinată, cu respectarea servituţii picăturilor din straşină instituită prin art. 615 din Codul civil, urmează ca şi în ce priveşte cauza de faţă să se stabilească o modalitate similară de grăniţuire întrucât construcţia ce a aparţinut autorului pârâtului a fost edificată în urmă cu peste 90 ani, iar casa de locuit ce aparţine reclamanţilor a fost edificată ulterior.
Faţă de cele de mai sus, reţinând că în mod greşit prima instanţă a luat act de renunţarea la capătul de cerere privind grăniţuirea, astfel că sentinţa a fost respinsă în sensul admiterii în parte a acestui capăt de cerere şi a stabilirii liniei de hotar pe aliniamentul reperilor X-14 (linia verde) din planul de amplasament şi delimitare evidenţiat în Anexa nr. 1 la raportul de expertiză tehnică judiciară(completarea nr. 2) întocmit la data de 06.2014 de către expertul S.I.L..
În ceea ce priveşte petitele formulate de reclamanţii din prezenta cauză privind desfiinţarea servituţii de vedere, desfiinţarea stâlpilor de susţinere din beton, realizaţi de pârât şi, de asemenea, desfiinţarea peretelui construcţiei din materiale tip BCA, prima instanţă a apreciat că nu sunt întemeiate.
Astfel, potrivit raportului de expertiză dispusă în cauză, pârâtul a executat stâlpi de susţinere a zidăriei construcţiei edificate la etajul 1, ieşind în afara zidurilor vechi cu 20-30 cm, însă, desfiinţarea acestor lucrări nu este posibilă, întrucât ar necesita demolarea imobilului proprietatea pârâtului.
Instanţa a reţinut, sub acest aspect, şi faptul că, în jurisprudenţă, s-a statuat, în ceea ce priveşte desfiinţarea unor lucrări de construcţii, că o asemenea măsura nu se justifică, din punct de vedere economic şi, mai mult, că este necesar a se vedea dacă fondul vecinului este cu ceva prejudiciat.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcţii întocmit de către expertul L. D. „soluţia tehnică privind demolarea stâlpilor din beton şi a zidului de la etaj
nu poate influenţa servitutea picăturilor de straşină din moment ce pârâtul are de la peretele imobilului proprietate de 60-70 cm, lăţimea streşinii”.
În mod corect, aşadar, prima instanţă a respins cererea reclamanţilor privind desfiinţarea parţială a construcţiei pârâtului, deoarece desfiinţarea doar a stâlpilor de susţinere nu este posibilă. Pe de altă parte, situaţia creată se datorează şi reclamanţilor care au edificat casa de locuit fără autorizaţie de construire şi fără a respecta distanţele legale faţă de vechea clădire (fostul magazin „Crişul”).
Tot în mod corect a soluţionat prima instanţă cererea reclamanţilor privind modificarea acoperişului noii construcţii, astfel încât apa de ploaie să nu se mai scurgă pe terenul lor, această cerere fiind pe deplin justificată în condiţiile art. 615 Cod civil.
Susţinerea pârâtului T. D. conform căreia nu se poate dispune modificarea acoperişului în lipsa unei autorizaţii legale în acest sens, nu a putut fi primită deoarece, modificările ce se impun a fi efectuate nu sunt modificări de structură, ci presupun crearea unui atic (timpan de zidărie) pentru a împiedica scurgerea apelor pluviale pe proprietatea reclamanţilor. Această modificare se impune, atât pentru respectarea dispoziţiilor art. 615 Cod civilă, cât şi pentru respectarea normelor PSI şi ale Legii nr. 50/1991, astfel încât ea poate fi făcută în temeiul hotărârii judecătoreşti, autorizaţia putând fi obţinută şi ulterior.
În ceea ce priveşte cererea reclamanţilor de desfiinţare a servituţii de vedere, instanţa de apel a constatat că, în mod greşit, prima instanţă a respins-o, incluzând desfiinţarea servituţii de vedere printre lucrările imposibil de realizat, deoarece ar presupune demolarea construcţiei.
Prima instanţă a omis să observe că, în expertiza efectuată în primul ciclu procesual, expertul constructor a precizat o soluţie practică pentru rezolvarea acestei probleme şi anume: „executarea deschiderilor de iluminat cu zidărie din sticlă mată” sau „ găsirea de către proiectant a unei soluţii tehnice care să împiedice vederea directă spre proprietatea reclamanţilor”. Existând această soluţie propusă de expert, prima instanţă trebuia să admită cererea reclamanţilor, această cerere fiind justificată în condiţiile art. 612, 613, 614 Cod civil.
În temeiul art. 274-277 din Codul de procedură civilă, apelantul T.P. a fost obligat la plata către apelantele S.M. şi S.G. a sumei de 4574,5 lei reprezentând 14 din valoarea cheltuielilor judiciare dovedite prin chitanţe în toate fazele procesuale, în măsura admiterii cererii de chemare în judecată, fiind respinsă cererea de acordare a cheltuielilor judiciare din partea apelantului T.P. care se află în culpă procesuală.
5. Recursul
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamantele, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii în întregime a apelului lor, cu consecinţa schimbării sentinţei apelate şi admiterii în totalitate a acţiunii, respectiv stabilirii liniei de hotar conform anexei nr. 1 din raportul de expertiză efectuat de ing. expert S.I.L., desfiinţarea stâlpilor de susţinere din beton construiţi ilegal de pârât pe terenul recurentelor şi desfiinţarea peretelui construcţiei din BCA realizată la etaj pe terenul proprietatea recurentelor, cu cheltuieli de judecată.
a) În motivarea recursului lor, recurentele învederează că subzistă motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc. civ., întrucât, deşi este respins apelul pârâtului şi admis apelul reclamantelor, din cuprinsul dispozitivului rezultă că apelul reclamantelor a fost admis doar în parte, respingându-se varianta de grăniţuire solicitată de acestea, invocându-se, în acest sens, o hotărâre judecătorească ce nu are nicio legătură cu prezenta cauză.
b) Instanţa de apel nu a cercetat fondul cauzei, nesocotind dispoziţiile deciziei de casare, întrucât, deşi a dispus efectuarea unei expertize topografice, nu s-a pronunţat asupra ei şi nu şi-a motivat soluţia, apreciind în mod nelegal că, pentru similitudine, se impune soluţia dată într-un alt dosar în anul 1997.
Oricum, în acel dosar, a fost administrat un alt probatoriu, iar, la baza stabilirii liniei de hotar, nu a stat picătura streşinii, ci semnele de hotar existente la faţa locului, chiar în expertiza efectuată în acel dosar indicându-se linia de demarcaţie dintre imobilele obiect al prezentului litigiu.
Instanţa de apel nici măcar nu pomeneşte de expertiza efectuată în apel de expertul
C. T., care stabileşte un alt aliniament a linei de hotar.
c) În mod greşit a avut în vedere instanţa de apel la stabilirea liniei de hotar o expertiză efectuată de un expert constructor, care nu a avut ca obiectiv grăniţuirea.
Instanţa de apel a apreciat în mod nelegal că schiţa care a stat la baza intabulării dreptului de proprietate al reclamantelor în cartea funciară nu este opozabilă pârâtului intimat şi nu a avut în vedere în mod greşit explicaţiile din cuprinsul expertizei topografice efectuate de ing. expert S.I.L., care arată că linia de demarcaţie dintre cele două proprietăţi este delimitată de peretele vechii construcţii şi că intabularea terenului recurentelor s-a făcut pe linia peretelui fostului magazin Crişul şi nu la 0,60 m faţă de acesta, intabularea antecesorului pârâtului având la bază un contract de vânzare-cumpărare ce nu a fost completat de vreo schiţă de dezmembrare din care să rezulte vecinătăţile imobilului, harta cadastrală a Oraşului Borşa fiind concretuală, astfel că nu permite determinarea dimensiunilor parcelei.
Lucrările efectuate de pârti nu au respectat autorizaţia de construcţie, aşa cum rezultă din procesul verbal de inspecţie nr. 691/2006 întocmit de Inspectoratul de Stat în Construcţii, iar, dacă autorizaţia ar fi fost respectată, construcţia pârâtului nu s-ar fi extins pe terenul proprietatea reclamantelor, asupra acestui înscris instanţa de apel omiţând să se pronunţe.
6. Întâmpinarea din recurs
Pârâtul intimat T.P., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, pe motiv că instanţa este cea care stabileşte criteriile grăniţuirii, şi nu expertul, recurentele au fost cele care tot timpul au invocat hotărârea pronunţată în 1997, iar stabilirea liniei de hotar nu poate fi făcută ţinându-se seama de simpla cerere a reclamantelor. Pârâtul nu a formulat apel cu privire la grăniţuire pentru că nu a solicitat niciodată să fie stabilită linia de hotar, susţinând că ea se află pe aliniamentul picăturii streşinii şi că toate lucrările de construcţie pe care le-a efectuate sunt situate pe terenul proprietatea sa.
Instanţa şi-a motivat soluţia, arătând de ce a ales să stabilească linia de hotar pe picătura streşinii.
Schiţa de dezmembrare invocată de recurente nu este opozabilă pârâtului intimat, cartea funciară negarantând suprafaţa imobilului, putând să apară discrepanţe între înscriere şi situaţia juridică reală.
Încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 50/1991 nu constituie obiectul prezentei cauze, fiind de competenţa altor instanţe.
7. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct. 7 şi 9 Codproc. civ. ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, instanţa de apel a respectat considerentele deciziei de casare, în sensul art. 315 Cod proc. civ., dispunând completarea expertizelor, atât a celei efectuată de inginer expert L.
D. , cât şi a celei efectuată de ing. expert S.I.L..
Este adevărat că expertul topograf propune altă soluţie decât cea la care se opreşte instanţa, însă tribunalul îşi motivează soluţia, arătând criteriile pe care le-a avut în vedere la stabilirea liniei de hotar, soluţia fiind motivată şi nesubzistând, astfel, motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc. civ.
Cu privire la aceste criterii, instanţa de apel arată că a ţinut seama de împrejurarea că, iniţial, întregul teren a aparţinut statului, reclamantele uzucapând o porţiune, iar antecesorul pârâtului cumpărând o porţiune de la fostul proprietar.
Tocmai pentru că cele două imobile aveau acelaşi proprietar, nu s-a putut efectua grăniţuirea în anul 1997, părţile intabulându-şi ulterior dreptul de proprietate în cartea funciară, reclamantele fiind primele, iar instanţa de apel reţinând că această împrejurare nu
prezintă relevanţă, întrucât hotărârea judecătorească prin care s-a constatat dobândirea dreptului prin uzucapiune nu a fost pronunţată în contradictoriu cu pârâtul sau antecesorul acestuia. De aceea, în stabilirea liniei de hotar, instanţa nu a avut în vedere documentaţia care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al reclamantelor în cartea funciară, ci apreciat că, în condiţiile în care construcţia proprietatea pârâtului exista la acea dată (chiar dacă nu în forma modificată), pentru stabilirea liniei de hotar trebuie să se aibă în vedere aceleaşi criterii pe care le-a avut în vedere instanţa când a stabilit linia de hotar pe cealaltă latură a imobilului, ţinându-se seama de distanţa pe care trebuie să o aibă o construcţie faţă de linia despărţitoare dintre fonduri. Aceasta, deoarece, profitând de faptul că imobilele aveau un singur proprietar, la momentul edificării construcţiei proprietatea pârâtului, nu s-a pus problema distanţei faţă de fondul vecin, iar, în procesul de uzucapiune, reclamantele, fără să-şi cheme în judecată vecinii, au susţinut că au folosit terenul până la peretele casei acestora. Dacă terenurile ar fi aparţinut unor proprietari diferiţi, casa pârâtului trebuia să respecte distanţa faţă de linia de hotar, ca şi a reclamanţilor, de altfel, construită ulterior, fără autorizaţie, în condiţiile în care nu s-a dovedit existenţa acesteia.
Faptul că pârâtul nu a respectat autorizaţia de construire nu are influenţă asupra soluţionării cauzei, câtă vreme, raportat la limita stabilită între cele două fonduri, adăugirea rămâne pe terenul proprietatea pârâtului, iar reclamantele, la rândul lor, nu au respectat servitutea distanţei construcţiilor.
Nu subzistă, aşadar, nici motivul de recurs fundamentat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., privind greşita aplicare sau interpretare a normelor de drept substanţial.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., din considerentele arătate, recursul reclamantelor va fi respins ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 316 raportat la art. 298 şi art. 274 alin. 1 Cod proc. civ., recurentele vor fi obligate să-i plătească intimatului T.P. cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 800 lei, reprezentând onorariu avocaţial, conform chitanţei de la fila 21.
| ← Grăniţuire. Stabilire pe baza documentelor care au stat la... | Servitute de trecere cu maşina şi piciorul. Loc înfundat → |
|---|
