Recunoaşterea hotărârii judecătoreşti străine. Admitere
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 383/A din 5 martie 2015
Prin sentinţa civilă nr. 1375 din 27 noiembrie 2014 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în dosarul nr. ..7100/2014 s-a respins cererea formulată de F.A. cerere având ca obiect recunoaşterea sentinţei de divorţ nr. 00058/2008 pronunţată de Instanţa de judecată nr. 1 din Grado- Spania în dosarul nr. 185/08.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că prin sentinţa nr. 00058/2008 pronunţată la data de 12.11.2008 în dosarul nr. 185/2008, instanţa de Judecată nr. 1 din Grado a dispus anularea prin divorţ a căsătoriei dintre A.A.P. şi N.C.P..
Potrivit menţiunilor din cuprinsul hotărârii depuse în copie la fila 7 din dosar se face menţiunea că decizia se comunică părţilor şi se înştiinţează asupra faptului că acesta este definitivă şi irevocabilă.
Instanţa a solicitat petentei să depună la dosarul cauzei Anexa Regulamentul CE nr.2201/2003 al Consiliului din data de 27 noiembrie 2003, pentru a se verifica dacă s-a formulat calea de atac împotriva hotărârii.
Din anexa I la Regulamentul 2201/2003 se constată că la pct. 7 (f.26 din dosar), (astfel cum anexa a fost tradusă şi depusă la dosarul cauzei) s-a menţionat faptul că hotărârea pronunţată nu poate fi recunoscută în statul de origine.
Având în vedere acest aspect, potrivit căruia nu se poate dispune recunoaşterea hotărârii, instanţa a respins cererea formulată.
Constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 1095 C.proc.civ. în temeiul art. 1098 C.proc.civ., instanţa a respins cererea având ca obiect recunoaşterea hotărârii străine amintite.
Împotriva sentinţei a declarat apel în termenul legal reclamanta F.A.A., solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea apelului reclamanta a arătat că prin acţiunea depusă a solicitat recunoaşterea sentinţei de divorţ nr. 00058/2008 pronunţată de Instanţa de judecată nr. 1 din Grado Spania în dosarul nr. 185/2008, arătând că instanţa de fond a interpretat greşit anexa nr. 1 din Regulamentul CE nr. 2201/2003.
Examinând apelul declarat curtea apreciază că este întemeiat şi în consecinţă în baza art. 466 şi 480 alin. 2 Cod proc. civ., va admite apelul, va schimba sentinţa atacată în sensul că va admite cererea formulată de reclamantă şi în consecinţă, va dispune recunoaşterea sentinţei de divorţ nr. 00058/2008 pronunţată de Instanţa de judecată nr. 1 din Grado - Spania, în dosarul nr. 185/08 pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş reclamanta a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună recunoaşterea sentinţei de divorţ nr. 00058/2008 pronunţată de Instanţa de judecată nr. 1 din Grado - Spania, în dosarul nr. 185/08, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 105/1992.
Potrivit dispoziţiilor art. 167 din Legea nr. 105/1992, hotărârile referitoare la alte procese decât cele arătate in art. 166 pot fi recunoscute in România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, daca sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) hotărârea este definitiva, potrivit legii statului unde a fost pronunţată;
b) instanţa care a pronunţat-o a avut, potrivit legii menţionate, competenta sa judece
procesul;
c) exista reciprocitate in ce priveşte efectele hotărârilor străine intre România si in statul instanţei care a pronunţat hotărârea.
Daca hotărârea a fost pronunţată in lipsa părţii care a pierdut procesul, trebuie sa se constate, de asemenea, că i-a fost înmânata in timp util citaţia pentru termenul de dezbateri in fond, cit si actul de sesizare a instanţei si ca i s-a dat posibilitatea de a se apăra si de a exercita calea de atac împotriva hotărârii.
Caracterul nedefinitiv al hotărârii străine, decurgând din omisiunea citarii persoanei care nu a participat la proces in fata instanţei străine, poate fi invocat numai de către acea persoană.
Verificând actele depuse la dosarul cauzei, curtea constată că sentinţa civilă nr. 0058/2008 a cărei recunoaştere se solicită este definitivă şi irevocabilă, toate celelalte cerinţe ale acestui text de lege fiind îndeplinite în cauză.
Interpretarea dată de instanţa de fond constând în aceea că din anexa I din Regulamentul nr. 2201/2003 pct. 7, este menţionat faptul că hotărârea pronunţată nu poate fi recunoscută în statul de origine, este greşită. Instanţa nu observă că aceste menţiuni (prin marcare cu X), sunt făcute şi la celelalte puncte ale anexei nr.1, respectiv la pct. 5.3.1, la pct. 5.4 care se referă la tipul deciziei şi la faptul dacă s-a dictat sau nu decizia.
Din conţinutul aceluiaşi act la pct. 8 rezultă însă că data intrării în vigoare a divorţului în statul membru este data de 5.01.2009, dată menţionată şi în sentinţa de divorţ tradusă (f. 7 din dosar).
Prin urmare, concluzia care se impune este aceea că hotărârea de divorţ pronunţată de instanţa de judecată nr. 1 din Grado-Spania poate fi recunoscută în statul membru, respectiv în România.
| ← Învestire cu formulă executorie. Hotărâre arbitrală... | Contestaţie la titlu. Lămurire dispozitiv → |
|---|
