CSJ. Decizia nr. 1122/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1122DOSAR NR.3982/2002
Şedinţa publică din 21 martie 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.1121 din 22 martie 2001 a Judecătoriei Paşcani şi deciziei civile nr.1948 din 14 septembrie 2001 a Tribunalului Iaşi.
La apelul nominal s-a prezentat intimata reclamantă I.A.personal lipsind intimatul pârât R.G.
Procedura completă.
Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de admitere a recursului în anulare aşa cum a fost formulat, casarea hotărârilor criticate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
I.A.a solicitat respingerea recursului în anulare.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 septembrie 1999, I.A., în calitate de creditor, a cerut vânzarea, prin licitaţie publică, a apartamentului 14, din blocul D 9, sc. C, situat în Paşcani, str.Cuza Vodă nr.18, proprietatea debitorului ei R.G., pentru realizarea unei creanţe de 26.739.798 lei, datorată în baza sentinţei civile nr.2129 din 3 iulie 1999 a Judecătoriei Paşcani.
După comunicarea comandamentului şi întocmirea procesului verbal de situaţie, acte procesuale de executare silită prevăzute de legea în vigoare la data efectuării lor (art.492 şi urm. C.proc.civ..), Judecătoria Paşcani, prin sentinţa civilă nr.1121 din 22 martie 2001, respingând contestaţia debitorului referitoare la preţul vânzării, a admis cererea creditoarei şi i-a adjudecat acesteia din urmă bunul urmărit, la preţul de 21.659.242 lei.
Tribunalul Iaşi, secţia civilă, prin Decizia nr.1948 din 14 septembrie 2001, a anulat, ca netimbrat, recursul debitorului.
La data de 9 septembrie 2002 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a introdus recurs în anulare împotriva celor două hotărâri judecătoreşti. A invocat motivul de anulare prevăzut de art.330 pct.2 C.proc.civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esenţă, că prin hotărârile atacate s-au produs o încălcare esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţie pe fond, vădit nelegală şi netemeinică.
Respectiv, a fost violat principiul aplicării imediate a legii noi prin aceea că a fost urmată procedura de vânzare prin licitaţie publică a bunurilorimobile, prevăzută de legea veche (art.530 şi urm. C.proc.civ.) şi nu regulile prescrise vânzării silite prevăzute de art.580 şi urm. C.proc.civ., introduse prin OUG nr.138/2000 care a intrat în vigoare la data de 2 ianuarie 2001. Oricum, chiar sub imperiul legii vechi preţul de vânzare a imobilului era echivalent valorii de circulaţie a bunului şi nu doar egal cu preţul indicat de creditoare. În consecinţă, s-a cerut reformarea hotărârilor judecătoreşti atacate, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată, la instanţa competentă.
Recursul în anulare este nefondat.
Art.I pct.208 din OUG nr.138/2000, publicată în Monitorul oficial a României nr.479 în 2 octombrie 2000, a modificat, într-adevăr, Capitolul IV din Codul de procedură civilă, intitulat „Urmărirea silită asupra bunurilor imobile" şi a introdus, ca lege nouă, o altă procedură de executare silită imobiliară, structural diferită faţă de vechile reglementări.
Numai că, potrivit art.I din OUG nr.290/2000, publicată în Monitorul oficial nr.706 din 29 decembrie 2000, dispoziţiile legii noi (art.I pct.208 din OUG nr.138/2000) au intrat în vigoare la 2 mai 2001, fiind aplicabile, tranzitoriu doar executărilor silite imobiliare începute sub legea veche şi nu celor desăvârşite sub imperiul acestei legi (art.725 alin.1 C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin art.1 pct.225 din OUG nr.138/2000.
Cum, în speţă, executarea silită imobiliară a fost desăvârşită la data de 22 martie 2001 (prin sentinţa civilă nr.1121/2001 a Judecătoriei Paşcani), adică sub imperiul legii vechi, iar soluţia anulării recursului debitorului, ca netimbrat, primită sub imperiul legii noi, prin Decizia civilă nr.1948 din 14 septembrie 2001 a Tribunalului Iaşi se constată a fi legală şi temeinică, rezultă că violarea legii noi, reproşată instanţei de adjudecare, prin recursul în anulare, se verifică a fi inexistentă, şi, ca atare, nu justifică admiterea recursului în anulare.
Nu mai puţin, nelegalitatea preţului vânzării în raport cu legea veche, aspect care a fost invocat prin recursul în anulare, şi care este susceptibil de examinare, se constată că, în raport de dispoziţiile art.545 C.proc.civ., (text reprezentând legea veche), nu poate fi reţinută. Adjudecatara, în calitatea sa de creditor privilegiat conform art.1737 C.civ., a avut dreptul, în baza art.545 alin.1 C.proc.civ. (text anterior) să depună drept preţ creanţa sa. Or, pe temeiul arătat, preţul adjudecării a fost corect determinat şi perceput.
Aşa fiind, se impune respingerea recursului în anulare, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr.1121 din 22 martie 2001a Judecătoriei Paşcani şi deciziei nr.1948 din 14 septembrie 2001 a Tribunalului Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1124/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1123/2002. Civil → |
|---|
