CSJ. Decizia nr. 1119/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1119DOSAR NR.1831/2002
Şedinţa publică din 20martie2003
La data de 26 februarie 2003 s-a luat în examin are recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.1634/R din 2 mai 2001 a Tribunalului Braşov – secţia civilă şi sentinţei civile nr.20217 din 19 decembrie 2000 a Judecătoriei Braşov.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 26 februarie 2003 iar pronunţarea s-a amânat la 13 martie 2003 şi apoi la 20 martie 2003.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Braşov sub nr.12165 din 7 iulie 2000, contestatoarea S.C. "I." SA a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie nr.0031045 din 26 aprilie 2000 emis de Garda Financiară Braşov prin care societăţii i s-a aplicat o amendă contravenţională în sumă de 1.294.740.793 lei pentru nerespectarea termenilor privind repatrierea încasărilor în valută.
Totodată, prin plângerea introductivă de instanţă, contravenienta a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor pct.3 alin.1 al art.IV din OUGnr.18/1994, precum şi excepţia de fond privind necompetenţa Gărzii Financiare de a constata contravenţiile în litigiu.
Prin întâmpinare, Garda Financiară Braşov a cerut respingerea plângerii cu motivarea că societatea contravenientă avea obligaţia de a face toate demersurile pentru repatrierea sumelor în valută, inclusiv de a începe procedurile arbitrale ori judiciare pentru îndeplinirea acestui scop.
Judecătoria Braşov, prin încheierea din 23 noiembrie 2000 (fila 23 dosar de fond), a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate invocată de contestatoarea-contravenientă, iar prin sentinţa civilă nr.20217 din 19 decembrie 2000, aceeaşi instanţă, a respins atât excepţia nulităţii absolute a procesului-verbal de contravenţie, cât şi plângerea formulată de S.C." I". S.A.
Tribunalul Braşov – Secţia civilă, prin Decizia nr.1634/R din 2 mai 2001, a admis recursul declarat de S.C." I." S.A. , a casat în tot sentinţa judecătoriei şi rejudecând în fond plângerea, a anulatîn parte procesul-verbal de contravenţie numai în ceea ce priveşte cuantumul amenzilor aplicate de Garda Financiară Braşov pentru D.I.V. E-0306922/1999, E – 0306901/1999 şi E – 0308271/1999, în sensul că amenda total aplicată a fost de 1.210.446.317 lei, în loc de 1.294.740.793 lei. Prin aceeaşi decizie s-a respins excepţia de prescripţie a dreptului de aplicare a sancţiunilor contravenţionale şi excepţia nulităţii absolute a procesului-verbal de contravenţie.
Împotriva hotărârilor date în cauză, la data de 23 aprilie 2002, în temeiul art.330 pct.2 C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr.138/2 octombrie 2000 şi nr.59/27 aprilie 2001, a declarat recursîn anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, care a susţinut că aceste hotărâri au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În motivarea recursului în anulare s-a afirmat că prin încălcarea Constituţiei şi a dispoziţiilor art.23 din Legea nr.47/1992 a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitateinvocată de contravenientă deoarece numai Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitate unei dispoziţii dintr-o lege sauordonanţă în vigoare şi greşit s-aapreciat că textul a cărei neconstituţionalitate s-a invocat nu ar avea legătură cu pricina întrucât el se referă la perioada de timp în care trebuia repatriată valuta.
Pentru a avea forţă probantă, procesul-verbal de contravenţie trebuie încheiat cu respectarea anumitor condiţii de fond şi de formă, fără de care acesta este nul sau poate fi anulat. Potrivit art.17 din Legea nr.32/1968, în vigoare la data soluţionării litigiului, o asemenea menţiune esenţială avea în vedere datacomiterii faptei. Or, se reproşează instanţelor, că lipsa acestei date are ca rezultatimposibilitatea stabiliriiexacte a momentului de la care curge termenul de prescripţie, pentru aplicarea sau executarea sancţiunii, precum şi a termenului de depunere a plângerii. Este lipsită de relevanţă motivarea instanţelor potrivit căreia lipsa datei din procesul-verbal a fost complinită de menţiuneaexistă în anexele procesului-verbal şi care fac corp comun cu acesta.
În mod greşit instanţa de recurs a considerat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art.9 alin.2 din Legea nr.32/1968 deoarecenu s-au constatat mai multe contravenţii diferite, prevăzute de texte de lege distincte care să atragă amenzi diferite. Se susţine în recursul în anulare că trebuiau totalizate amenzile pentru contravenţiile aflate în concurs, dar constatate simultan de acelaşi agent într-un singur proces-verbal de contravenţie şi că există obligaţia de a se vedea ca prin totalizarea amenzilor aplicate, să nu se depăşească dublul maximului prevăzut de actul normativ pentru contravenţia cea mai gravă dintre cele comise.
Recursul în anulare este fondat, în sensul considerentelor care succed:
Excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor pct.3 alin.1 al art.IV din O.U.G nr.18/1994 invocată de contestatoarea-contravenientă în temeiul art.144 lit."c" din Constituţie şi art.23 din Legea nr.47/1992, prin chiar plângerea introductivă de instanţă, a fost respinsă de Judecătoria Braşov, ca inadmisibilă, prin încheierea din 23 noiembrie 2000.
Aceeaşi excepţie a fost reluată şi în faţa instanţei de recurs, constituind un motiv de casare distinct. Tribunalul Braşov – Secţia civilă nu a primit motivul de recurs discutat cu motivarea că "prin deciziile 60/1998 şi 15/1997 Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.IV pct.3 şi 7 din OG18/1994 în sensul respingerii excepţiei şi a analizat conţinutul art.IV pct.3 şi 7 în întregime, inclusiv alin.1 al. pct.3 al IV şi inclusiv teza a II a a acestuia, acest lucru rezultând din considerentele deciziilor. Prin urmare instanţa de fond a sesizat corect inadmisibilitatea excepţiei şi nu a lezat petenta în dreptul constituţional de a se adresa Curţii".
Cu privire la constituţionalitatea pct.3 al art.IV din OG nr.18/1994 (care instituie modalităţile şi termenele de repatriere a valutei rezultate din actele de comerţ internaţional realizate de agenţii economici) precum şi a pct.7 al aceluiaşi articol (care prevede sancţiunile în cazul nerespectării acestor termene), Curtea Constituţională s-a pronunţat prin numeroasedecizii, altele decât cele menţionate de Tribunalul Braşov, dar în toate cazurile Curtea a respins excepţiile de neconstituţionalitate invocate de părţi în acele dosare.
Obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale pronunţate în temeiul art.144 lit."c" din Constituţie, în cadrul soluţionării excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi ordonanţelor, trebuie conturată în luminaprevederilor art.23 alin.3 teza a doua şi alin.6 din Legea nr.47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.
Conform alin.3 "Nu pot face obiectulexcepţiei prevederile legale a căror constituţionalitate a fost stabilită potrivit art.145 alin.1 din Constituţie sau prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale", iar alin.6 al art.23 dispune: "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin…..3, instanţa o respinge, fără a mai sesiza Curtea Constituţională".
Rezultă de aici că instanţa judecătorească în faţa căreia se ridică o excepţie de neconstituţionalitatereferitoare la olege sau ordonanţă a cărei neconstituţionalitate a fost constatată de Curtea Constituţională printr-o decizie publicată anterior ridicării excepţiei de neconstituţionalitate are obligaţia de a face aplicarea acelei decizii anterioare a Curţii Constituţionale – inclusiv în cazul când acea decizie a fost pronunţată în temeiul art.144 lit."c" din Constituţie.
Pe cale de consecinţă, deciziile pronunţate în cadrul soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate nu produc doar efecte relative, "inter partes", în cadrul procesului în faţa căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, ci produc efecte absolute "erga omnes".
Relativ la conturarea sferei obligativităţii "erga omnes" a deciziilor pronunţate în temeiul art.144 lit."c" din Constituţie, se observă că, astfel cum rezultă indirect din cuprinsul art.23 alin.3 şi 6 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, nu produc efecte "erga omnes", ci doar "inter partes" (efecte relative) acele decizii ale Curţii Constituţionaleprin care au fost respinse sesizările cu privire la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate. Desigur, aceleaşi părţi şi pentru aceleaşi motive nu pot reiteraexcepţia de neconstituţionalitate, întrucât s-ar încălca autoritatea lucrului judecat. Dar, într-unalt proces, precum cel de faţă, excepţia poate fi reiterată, dându-se astfel posibilitatea reanalizării de către Curtea Constituţională a aceleiaşi probleme de neconstituţionalitate , pe baza unor eventuale alte argumente şi în lumina unor evoluţii neprevăzute iniţial.
Întrucât instanţele au respins greşit ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate invocată de contestatoare, interzicând nejustificat părţilor dreptul de a accede la jurisdicţia constituţională, se impune admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei la aceeaşi judecătorie, care vasesiza, în temeiul textelor de lege citate, Curtea Constituţională,pentru ca apoi, în rejudecare, şi numai în raport de soluţia ce va fi adoptată de Curte, să se reanalizeze plângerea,urmând, totodată, ca şi celelalte critici din recursul în anulare să fie cercetate, sub formă de apărări, de instanţa de trimitere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.1634/R/2 mai 2001 a Tribunalului Braşov – Secţia civilă şi sentinţei civile nr.20217/19 decembrie 2000 a Judecătoriei Braşov.
Casează hotărârile recurateşi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi judecătorie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1120/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 11/2002. Civil → |
|---|
