CSJ. Decizia nr. 1123/2002. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1123Dosar nr.4469/2002
Şedinţa publică din 21 martie 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.20 din 8 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: intimatul reclamant I.E.F.personal şi asistat de avocat M.U.şi intimata pârâtă R.C.M.personal şi asistată de avocat E.M..
Procedura completă.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii în sensul admiterii recursului în anulare, casarea hotărârii criticate şi pe fond respingerea recursului declarat deintimata pârâtă R.C.M.
Avocat U.M. solicită admiterea recursului în anulare.
Avocat E.M. solicită respingerea recursului în anulare.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiuneaformulată la 17.07.2000 I.E.F.a chemat în judecată pe soţia sa I.M.C., solicitând să se declare desfăcută căsătoria lor încheiată la 10.06.2000, să-i fie încredinţat spre creştere şi educare minorul I.A., născut la data de 1 noiembrie 1999, cu obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere, urmând ca aceasta să-şi reia numele ce avea anterior.
La rândul său, pârâta a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din vina soţului şi încredinţarea minorului A. spre creştere şi educare.
Prin sentinţa civilă nr.2693 din 3.07.2001 a Judecătoriei Slobozia, au fost admise ambele acţiuni, dispunându-se desfacerea căsătoriei dinvina ambilor soţi şiîncredinţarea minorului A. spre creştere şi educare tatălui, cu obligarea mamei la plata pensiei de întreţinere în valoare de 350.000 lei începând cu data de 3.07.2001 şi până la majoratul minorului. S-a luat act de tranzacţia încheiatăîntre părţi cu privire la partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei. S-a dispusca soţia să reia după desfacerea căsătoriei, numele ce avea anterior, anume R.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în raport de probele administrate că prin comportamentul lor ambii soţi se fac vinovaţi de destrămarea relaţiilor de familie, iar referitor laîncredinţarea minorului s-a apreciat că este în interesul acestuia de a rămâne la tată, care din punct de vedere material dispune de condiţii foarte bune, dar având în vedere şi climatul familial.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri, a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr.471 din9.10.2001 a Tribunalului Ialomiţa, reţinându-se în esenţă ca nefondate criticile aduse hotărârii, întrucât intimatul este asociat la 2 firme, dispune de închirierea unor spaţii şi ca atare are venituri net substanţiale faţă de apelantă, ceea ce îi dă posibilitatea de a asigura condiţii de creştere mai bune minorului A.. Cu privire la situaţia mamei, s-a reţinutcă aceasta face naveta la locul său de muncă, ceea ce reprezintă un impediment în creşterea copilului.
Recursul declarat depârâtă împotriva acestei hotărâri a instanţei de apel,afostadmisprinDecizia nr.20din 8.01.2002aCurţiideApe.
Bucureşti – secţia a III-a civilă, prin care s-a dispus modificarea deciziei în sensul admiterii apelului şi schimbării înparte a sentinţei în sensul încredinţării minorului A. spre creştere şi educare mamei, cu obligarea tatălui la plata pensiei de întreţinere de 450.000 lei lunar.
Curtea a reţinut că este eronată hotărârea tribunalului prin care s-a stabilit că numai cadrul familial al tatălui poate asigura condiţii mai bune pentru creşterea şi educarea minorului, fără a se face o analiză atentă a acestora şi cu ignorarea probatoriilor pe acest aspect în raport de condiţiile oferite de mama copilului. De asemenea nu s-au analizat susţinerile mamei în legăturăcu comportamentul violent al soţului, probat cu certificate medico-legale, situaţie în care nu se poate crea copilului un cadru familialpropice.
Considerând această ultimă hotărâre ca fiind pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, totodată fiind şi netemeinică, Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a declarat recurs în anulare, solicitând casarea deciziei şi pe fond respingerea recursului declarat de I.M. împotriva deciziei Tribunalului Slobozia, prin care a fost menţinută soluţia instanţei de fond, de încredinţare a copilului tatălui reclamant.
În susţinerea recursului în anulare, după prezentarea elementelor de care instanţele trebuie să ţină seama în aprecierea interesului exclusiv alminorului, în raport de care se dispune încredinţarea unuia dintre părinţi, se arată că examinarea atentă a probelor administrate în cauză, atestă că instanţa de fond ca şi cea de apel a dispus şi reţinut temeinic necesitatea ca minorul să fie încredinţat tatălui, singurul în măsură să-i asigure toatecondiţiile socialeşi financiare necesare unei dezvoltări eficiente, pe plan afectiv,dar mai ales dezvoltării fizice, care necesită o atenţie şi îngrijire deosebită, având în vedere starea sănătăţii minorului. Se apreciază că încredinţarea copilului mamei, este total contrară interesului acestuia, în raport de depoziţiile a două martore, coroborate cu acte medicale, care fac dovada că mama nu se ocupa de copil, îi administra medicamente fără avizul medicului, are instabilitate psihică „tendinţe depresive anxioase reactive". Darşiînsituaţiaînlăturăriiacestor aspecte,se susţine prin recursulîn anulare că hotărârea atacată este greşită pentru că nu s-a avut în vedere „cu prioritate" starea precară a sănătăţii minorului, ce necesită îngrijiri medicale deosebite, ale căror cheltuieli materiale mama nu le poate acoperi.
Recursul în anulare nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Potrivit art.42 din C.fam. instanţa judecătorească va hotărî odată cu pronunţarea divorţului căruia dintre părinţi îi va fi încredinţatcopilul minor.
În acest scop instanţa vaasculta părinţii şi autoritatea tutelară şi va hotărî ţinând seama de interesul copilului. Acesta este legat nu numai de posibilităţile materialeale părinţilor ci şi de voinţa copilului, precum şi de comportarea părinţilor înainte de desfacerea căsătoriei, de gradul de ataşament şi preocupare pe care l-au menifestat faţă de copil, precum şi de legăturile afective care s-au stabilit între părinţi şi copil.
În speţă, prin recursul în anulare se acordă prioritate în aprecierea intetresului minorului condiţiilor materiale şi financiare oferite de tatăl reclamant, invocându-se starea de sănătate precară a copilului care necesită o îngrijire deosebită.
În această situaţie, dată fiind şi vârsta foarte fragedă a minorului, Curtea apreciază că instanţa de recurs a hotărît temeinic, în raport de prevederile legale redate, că este în interesul minorului de a fi încredinţat spre creştere şi educare mamei. Aceasta, chiatr dacă face naveta zilnic, desfăşurîndu-şi activitatea într-o localitate apropiată oraşului de domiciliu – Slobozia, fiind cadru didactic titular, învăţătoare la Şcoala cu clase I-VIII din Muntenii Buzău, judeţul Ialomiţa, oferă condiţii optime copilului, locuind cu părinţii săi într-un apartament de 4 camere situat în oraşul Slobozia, mama sa fiind pensionară, putând deci asigura supravegherea copilului în lipsa mamei.
Depoziţiile martorilor invocate în susţinerea recursului în anulare sunt infirmate de alte probe de aceeaşi natură administrate în cauză, precum şi de cele ce rezultă din caracterizările mamei date de conducerea şcolii şi colege, mediu în care lucrează de 5 ani, timp suficient pentru a face aprecieri exacte asupra conduitei unei persoane.
Şi dacă în adevăr mama are venituri mai mici decât tatăl, nimic nu-l împiedică pe acesta să contribuie laacoperirea cheltuielilor de creştere şi educare a copilului, în raport de nevoile acestuia, precum şi de veniturile pe care le realizează în aplicarea corectă a prevederilor art.86 din C.fam.
Condiţiile actuale de creştrere şi educare a minorului sunt de menţinut şi dacă se are în vedere comparativ condiţiile oferite de tată, care în prezent este necăsătorit cu fosta soţie, cu care are un copil în vârstă de 16 ani.
În această situaţie, soluţia de încredinţare tatălui solicitată prin recursul în anulare ar fi de natură a schimbadin nou condiţiile de mediu ale copilului în vârstă fragedă, care în raport şi de starea sănătăţii precară, reclama imperios prezenţa mamei alături de el. A rezultat din probele administrate în această fază a procesului, că la stăruinţa mamei, hotărârea irevocabilă de încredinţare a fost pusă în executare, copilul aflându-se în grija acesteia de o perioadă de timp apreciabilă, în careambii părinţi s-au deplasat cu copilul în Italia pentru investigaţii medicale şi tratament, mama fiind internată ca însoţitor, după care copilul a revenit la domiciliul mamei, şi cum aceasta oferă condiţii optime de creştere a copilului, corespunzătoare pe plan material,manifestă afecţiune şi ataşament deosebit faţă de acesta, preocupare pentru sănătatea şi educaţia lui, se apreciază că nu este în interesul minorului în vârstăfragedă, de a fi încredinţat tatălui.
De aceea recursul în anulare de faţă urmează a fi respins ca nefondat, fiind legală şi temeinică hotărârea instanţei de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.20 din 8 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 1122/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1121/2002. Civil → |
---|