CSJ. Decizia nr. 1128/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1128
Dosar nr.3160/2002
Şedinţa publică din21 martie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti reprezentat de Primarul Generalîmpotriva deciziei nr. 170din18 aprilie 2002a Curţii de ApelBucureşti, secţia a IV – a civilă.
La apelul nominal au lipsit recurenta-pârâtă şi intimata-reclamantă I. C.
Procedura completă.
Se referă că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 950 din 18 septembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III – a civilă a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de I.C.în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului Bucureşti, avându-se în vedere că în speţă nu s-a făcut dovada că I.I.– decedat la 21 aprilie 1990, autorul reclamantei era exceptat de la naţionalizare, în situaţia în care acesta a figurat cu mai multe apartamente naţionalizate, ceea ce excede semnificaţiei juridice a art. 2 din Decretul nr.92/1950.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri, a fost admis prin Decizia nr. 170 din 18 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV – a civilă, prin care a fost schimbată în tot sentinţa, în sensul admiterii acţiunii în revendicare şi obligării pârâtului de a-i lăsa reclamantei în deplină proprietate imobilul situat în Bucureşti, str. Labirint nr. 33 şi 33 bis compus din parter, cu 2 camere, hol şi baie, şi tot la parter 3 camere, bucătărie, vestibul, baie şi cămară, iar la mansardă – 2 camere.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reţinut că prin sentinţa nr. 145 din 21 februarie 1946 aTribunaluluiIlfov, secţia a III – a civilă reclamanta a făcut dovada că autorul său, I.I.A., a devenit proprietarul imobilului situat în Bucureşti, str. Labirint nr. 33 bis, Sector 3, trecut în proprietatea statului conform Anexei la Decretul nr.92/1950, poziţia 3818. În apel s-a administrat proba cu acte, din analiza cărora a rezultat că autorul reclamantei a fost ofiţer, trecut în rezervă la 30 noiembrie 1944, astfel încât în aprilie 1950 când a fost naţionalizat imobilul, acesta era pensionar.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs Consiliul General al Municipiului Bucureşti, solicitând casarea ei şi menţinerea sentinţei întrucât nu sunt întrunite în cauză cerinţele art. 480 C.civ., reclamanta nefăcând dovada că autorul său a fost proprietarul imobilului în litigiu. Se susţine că nu a fost depus la dosar actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 13981 din 5 octombrie 1940 la care se face referire, ci numai acte ulterioare de înstrăinare a două apartamente, situaţie ce a fost învederată Curţii de Apel Bucureşti, în şedinţa din 11 aprilie 2002.
Recursul este întemeiat, urmând a fi admis în sensul celor ce urmează:
Acţiunea în revendicare este acea acţiunea reală prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun solicită restituirea acestuia de la posesorul neproprietar. Reclamantul care formulează atare acţiune trebuie să facă dovada că este proprietarul bunului revendicat, astfel că, dacă o face, pârâtul trebuie obligat la restituirea bunului în litigiu.
În speţă, se constată că instanţa de apel, ca şi instanţa de fond, de altfel, s-a pronunţat în cauză pe baza unui material probatoriu necomplet şi neconvingător.
Astfel, Curtea de apel a reţinut că soţul reclamantei, respectiv I.I.A., a cărui unică succesoare este într- adevăr reclamanta, conform certificatului de moştenitor nr. 326 din 8 iulie 1996 a devenit proprietarul imobilului din Bucureşti, str. Labirint nr. 33 bis conform sentinţei civile nr. 145 din 21 februarie 1946 a Tribunalului Ilfov – secţia a III – a civilă.
Această hotărâre judecătorească nu este depusă la dosar şi nici actul de vânzare-cumpărare prin care soţii Ierinici au dobândit imobilul. Au fost anexate, în copii xerox, fără a fi certificate de reclamant că sunt la fel cu originalul, cerinţă impusă de art.112 pct. 5 al. 2 C.proc.civ., numai două acte de vânzare-cumpărare, prin care C.şi I.I.înstrăinează familiilorS. şi B. apartamentele nr. 5 şi 6 situate în imobilul din Bucureşti, str. Mitropolit Ghenadie Petrescu (fostă Labirint) nr. 33 bis, fost 33, fost 29.
În cuprinsul acestor înscrisuri se face referire la titlul de proprietate al vânzătorilor, respectiv actul autentic de vânzare-cumpărare şi hotărârea judecătorească la care s-a făcut referire mai sus, însă acestea nu au fost depuse.
Lipsa acestor probe esenţiale în soluţionarea acţiunii în revendicare a fost invocată de recurent la mai multe termene şi la data de 11 aprilie 2002, când pricina a fost soluţionată în fond, fără a se răspunde cererii formulate.
În plus, în cauză nu s-au făcut dovezi în legătură cu identitatea imobilului astfel cum rezultă din acte şi cel revendicat. De asemenea este de examinat compunerea actuală a clădirii, precum şi situarea la o anumită adresă, ce a fost schimbată de-a lungul anilor.
Faţă de cele arătate, recursul de faţă va fi admis, conform art. 315 C.proc.civ. în sensul casării deciziei recurate, precum şi a sentinţei dată în cauză, cu trimiterea cauzei spre soluţionare Judecătoriei Sectorului 3, competentă să hotărască în primă instanţă, conform art. 725 al. 2 C.proc.civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 138/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti împotriva deciziei 170 din 18 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV – a civilă.
Casează această decizie precum şi sentinţa civilă 950 din 18 septembrie2000aTribunaluluiBucureşti,secţia a III – a civilă şi trimite cauza pentru rejudecarea în fond la Judecătoria Sectorului 3, Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi21 martie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1127/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1124/2002. Civil → |
|---|
