CSJ. Decizia nr. 121/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.121
Dosar nr.1210/2002
Şedinţa publică din 21 ianuarie2003
S-auluat în examinare recursurile declarate de pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul general şi Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale"împotriva deciziei nr.20din17 ianuarie 2002a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominals-au prezentat: recurentul-pârât Municipiul Bucureşti prin Primarul general reprezentat de consilier juridic O.O., recurenta-pârâtă Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale" reprezentată de consilier juridic F.C.A., intimata-intervenientă D.L., personal şi asistată de avocat C.I.şi intimata-reclamantă D.F.reprezentată de acelaşi avocat.
Procedura completă.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile, Curtea dă cuvântul părţilor în susţinerea şi, respectiv, combaterea recursurilor, urmând ca acestea să-şi exprime punctul de vedere şi cu privire la împrejurarea că instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă iar instanţa de apel, admiţând apelul a judecat fondul cauzei.
Consilier juridic O.O. solicită admiterea recursului Municipiului Bucureşti prin Primarul general şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei. Pune concluzii de admitere a recursului declarat de intimata-reclamantă şi intimata-intervenientă.
Consilier juridic F.C.A. solicită admiterea recursului Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale" pentru motivele prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C.proc.civ., şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate atât a cererii principale cât şi a celei de intervenţie. Cu privire la recursul Municipiului Bucureşti, solicită admiterea acestuia. Depune note scrise.
Consilier juridic O.O. şi consilier F.C.A. lasă la aprecierea instanţei soluţionarea aspectului pus în discuţie, din oficiu, de către Curte.
Avocat C.I.solicită respingerea recursurilor ca nefondate şi arată că, în opinia sa, în mod corect instanţa Curţii de Apel Bucureşti, admiţând apelul, a judecat fondul cauzei. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursurilor, de casare a deciziei atacate şide trimitere a cauzei la Tribunalul Bucureşti în vederea rejudecării cauzei.
CURTEA
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 martie 2000 pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, reclamanta D.F.a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Academia de Teatru şi Film pentru obligarea pârâţilor să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie garsoniera cu nr. 210 situate în Bucureşti, Str. Moise Nicoară nr. 38 B, Bl. C 2, scara B, etaj 8, sectorul 3.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în 1979 a cumpărat împreună cu soţul său, D.M.(decedat în 14 februarie 1997), de la soţii C.G.N.şi F. o garsonieră. Pentru efectuarea unor lucrări de consolidare au fost obligaţi să plece din garsonieră, iar după efectuarea lucrărilor cu pricina, finalizate la sfârşitul anului 1989 nu au mai putut intra în imobil deoarece acesta fusese preluat de Primăria Municipiului Bucureşti şi repartizat spre folosinţă Academiei de Teatru şi Film.
Acţiunea a fost întemeiată pe art. 480 şi urm. din C.civ..
Judecătoria Sectorului 3 a declinat competenţa de soluţionare prin sentinţa civilă nr. 12674 din 20 octombrie 2000. Cererea a fost admisă, în principiu, la 12 aprilie 2001.
În proces a intervenit în nume propriu şi D.L. fiica soţilor, D.M.şi Fl. pentru a se constate că este împreună cu mama ei coproprietara imobilului revendicat.
Tribunalul Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 345 din 12 aprilie 2001 a respins acţiunea ca inadmisibilă.
S-a reţinut situaţia de fapt că locatarii blocului de locuinţe din str. Moise Nicoară au fost evacuaţi în 1989 în vederea demolării, că nu s-a demolat decât ½ din imobil restul în care se află şi garsoniera în litigiu fiind consolidat.
Prin Decretul 217 din 12 septembrie 1989 (poziţie 878) garsoniera a fost expropriată şi trecută în proprietatea statului, fiind ulterior repartizată spre folosinţă Academiei de Teatru şi Film.
Instanţa de fond a pus în discuţie din oficiu excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţie admisă în temeiul art. 20 din Legea 10/2001 care prevede o procedură specială de restituire.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanta şi intervenienta criticând soluţia pentru greşita aplicare a Legii 10/2001, la o cauză cu care instanţele au fost investite înainte de apariţia ei şi care instituie facultatea petentului de a alege procedura de urmat precum şi pentru faptul că în dispozitiv nu este menţionată şiintervenienta deşi cerereai-a fost admisă în principiu.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV – a civilă prin Decizia 20/17 ianuarie 2002 a admis apelul, a desfiinţat sentinţa 345/2001 şi pe fond a admis acţiunea, obligând pe pârâţi să lase reclamantei şi intervenientei în deplină proprietate imobilul revendicat.
Curtea de apel a reţinut că acţiunea este admisibilă, art. 47 din Legea 10/2001 lăsând la latitudinea petentului în revendicare alegerea procedurii instituită de această lege specială. Cum acţiunea a fost introdusă anterior apariţiei Legii 10/2001 şi cum petentele au exprimat în mod expresîn şedinţa din 12 aprilie 2001 dorinţa de a continua acţiunea introdusă la 6 martie 2000 în temeiul dispoziţiilor C.civ., instanţa nu mai era îndreptăţită să pună din oficiu în discuţia părţilor, această excepţie.
S-a reţinut cauza spre judecarea fondului. S-a constatat că scopul pentru care a fost expropriat imobilul – construirea de apartamente şi ansambluri comerciale şi tehnico-edilitare pe Bulevardul Victoria Socialismului – cât priveşte amplasarea garsonierei din litigiu, în fiinţa şi astăzi şi aflată în folosinţa pârâtei Academia de Teatru şi Film, nu a fost realizat şi pe cale de consecinţă s-a dispus lăsarea în proprietatea reclamantei şi intervenientei a garsonierei în litigiu.
Împotriva acestei soluţii au formulat recurs Primăria Municipiului Bucureşti şi Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale".
Primul pârât a invocat împrejurarea că nu s-a făcut de către reclamantă şi intervenientă dovada dreptului lor de proprietate în sensul că nu s-a dovedit că a fost radiată ipoteca instituită asupra imobilului conform clauzelor de vânzare-cumpărare. De asemenea s-a criticat soluţia pentru că nu s-a stabilit identitatea imobilului revendicat (apartamentul 210 din str. Moise Nicoară nr. 38 B cum figurează în contract faţă de apartamentul 210 din str. Moise Nicoară nr. 801 cum figurează în Minuta din 2 martie 1994 încheiată între Academia de Teatru şi Film şi M.D.din care rezultă că acesta din urmă nu terminase de achitat ratele la imobil.
Pârâtul Academia de Teatru şi Film a criticat soluţiaîmprejurarea că s-a considerat greşită Decizia de a pune în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Art. 47 din Legea 10/2001 impune instanţei să facă o discuţie de acest fel. Acţiunea este inadmisibilă pentru că se aplică cu precădere art. 20 şi nu 47 din Legea 10/2001. S-a criticat şi soluţia pe fond, deoarece scopul demolării a fost atins în procent mare două din trei blocuri fiind demolate şi înlocuite cu alte imobile şi o arteră de circulaţie.Ca urmare întreg imobilul a intrat în mod legal în proprietatea statului care l-a repartizat acestei pârâte pentru a fi folosit în scop de cămin de studenţi destinaţie existentă şi în prezent. S-a mai criticat soluţia pentru că s-a admis acţiunea unei părţi ce nu avea calitate procesuală activă – D.F.– care a renunţat la succesiunea soţului ei.
Curtea de apel a reţinut în mod corect că Legea 10/2001 a intrat în vigoare la 14 februarie 2001, ulterior datei formulării prezentei acţiuni (introdusă la 6 martie 2000) şi că potrivit art. 47 din această lege persoana îndreptăţită poate alege calea acestei legi, renunţând la judecată sau suspendând judecarea cauzei.
Cum nici reclamanta nici intervenienta nu s-au exprimat în acest din urmă sens, înţelegând să continue judecarea acţiunii întemeiate pe dispoziţiile codului civil, instanţa nu era îndreptăţită ca din oficiu să bareze calea aleasă de părţile reclamante – şi exprimată expres la 12 aprilie 2001 – în virtutea dreptului de alegere conferit de art. 47 din lege. O altă interpretare dată art. 47 din Legea 10/2001 videază de conţinut textul acestei dispoziţii şi contravine voinţei legiuitorului care dacă nu ar fi fost aceasta nu ar mai fi inserat în articolul din discuţie dreptul de opţiune al celui care revendică.
Recursurile urmează însă a fi admise pentru considerentul ce se va arăta în continuare.
Acţiunea în revendicare – în coordonatele acţiunii introductive de instanţă – este admisibilă, dar pentru a putea fi admisă impune, ca o condiţie prealabilă, identificarea obiectului revendicat.
Curtea de apel rejudecând fondul nu a elucidat neconcordanţa existentă în actele depuse la dosar cu p rivire la imobilul în discuţie.
Astfel, reclamanta şi intervenienta în acţiunile lor (din 6 martie 2000 şi, respectiv, 1 martie 2001) vorbesc de garsoniera nr. 210 situată în str. Moise Nicoară nr. 38 B Bloc C 2, scara B, etaj 8. În minuta încheiată de D.M.cu Academia de Teatru şi Film, la 2 martie 1994 (fila 8din dosar 3465/2000) se face referire la garsoniera fost 210, actual nr. 801, iar în adresa Primăriei Municipiului Bucureşti nr. 3465/18 martie 2000 (fila 19 în acelaşi dosar), se face vorbire de garsoniera nr. 10 în str. Moise Nicoară nr. 38 B.
Potrivit art. 314 C.proc.civ. Curtea Supremă de Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurările de fapt ce au fost deplin stabilite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul general şi Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale" împotriva deciziei nr. 20 din 17 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV – a civilă pe careocaseză.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi21 ianuarie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1209/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 119/2002. Civil → |
|---|
