CSJ. Decizia nr. 1541/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1541DOSAR NR.2277/2002
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de petenţii S.B.şi S.A.împotriva deciziei nr.51 din 9 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara – secţia civilă.
La apelul nominal au lipsit petenţii şi intimata Primăria Oraşului Lipova.
Procedura completă.
Petenţii au solicitat judecarea în lipsă conform art.242 alin.1 pct.2 C.proc. civ.
CURTEA
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10.X.2001, reclamantul S.B.a formulat o plângere împotriva dispoziţiei nr.98/8.08.2001 a Primăriei Oraşului Lipova prin care i s-a respins cererea de restituire a imobilului înscris în C.F. la nr.881 Radna top.448-449/b, 448-449/a şi 455-456/a.
În motivarea acţiunii a arătat că a devenit proprietar asupra imobilului situat în Lipova, Calea Victoriei nr.322 judeţul Arad prin contractul de vânzare-cumpărare nr.8/4.01.1968. Imobilul, compus din teren de 3477 m.p. şi o construcţie – casă de locuit şi anexe gospodăreşti, a fost trecut în proprietatea statului prin Decizia nr.799/1980 a Consiliului Popular al judeţului Arad. Cererea de revendicare a imobilului în temeiul Legii 112/1995 i-a fost respinsă, el devenind între timp cetăţean german.
După apariţia Legii 10/2001 i s-a respins cererea invocându-se faptul că imobilul a fost vândut ca efect al Legii 112/1995 lui B.M.F..
Tribunalul Arad prin sentinţa nr.41/30.01.2002 i-a respins plângerea reţinând că imobilul a trecut în proprietatea statului în 1980, urmare faptului că proprietarul se stabilise în Germania. Cererea de revendicare din 1997, prin intermediul fratelui său, cetăţean român i-a fost respinsă ca fiind, făcută de o persoană fără calitate procesuală activă.
Cererea sa de revendicare s-a respins pentru că între timp imobilul a fost vândut chiriaşului B.M.F., conform art.14 din Legea 112/1995.
S-a constatat că s-a făcut o corectă aplicare a art.46 al.1 din Legea 10/2001, actul de înstrăinare fiind valabil încheiat cu respectarea reglementării în vigoare la data înstrăinării (1997).
Primăria i-a făcut o ofertă de despăgubire dar petentul a insistat în restituirea în natură.
Curtea de Apel Timişoara prin Decizia civilă nr.51 din 9.04.2002 a respins ca neîntemeiat apelul petentului reţinând că la data când s-a formulat cererea de restituire, statul nu mai era proprietar, deoarece vânduse încă din 1997 imobilul către vechiul chiriaş, iar reclamantul nu a înţeles să uzeze de posibilitatea ce i-o oferea art.46 al.1-5 din Legea 10/2001.
Petiţionarul a atacat cu recurs Decizia invocând disp.art.304 pct.9 C.proc.civ. în sensul că imobilul a trecut în mod abuziv în proprietatea statului cu încălcarea Constituţiei din 1965 şi art.480, 481 c.civ. şi art.1 Protocolul adiţional la Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului. S-a mai arătat că dispoziţia administrativă nu le-a fost comunicată şi vânzarea imobilului către chiriaş s-a făcut cu încălcarea Legii 112/1995, ambele părţi contractante fiind de rea-credinţă.
Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi de drept a imobilului revendicat. Imobilul, dobândit de reclamant în 1974 prin cumpărare a fost trecut în proprietatea statului în 1980. Reclamantului care a formulat în 1995 o primă cerere de revendicare i s-a respins în mod corect cererea deoarece solicitarea a fost făcută la acel moment de fratele său, neproprietar.
O nouă solicitare, în 2001, făcută Primăriei în temeiul Legii 19/2001 i-a fost de asemenea respinsă faţă de împrejurarea că imobilul se vându-se chiriaşului ce locuia în acesta. Acţiunea în revendicare este paralizată de buna credinţă a dobânditorului. Cum buna-credinţă se prezumă până la proba contrară, probă ce nu a fost făcută de reclamant, s-a constatat că transmiterea proprietăţii către foştii chiriaşi s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor Legii 112/1995 şi ca urmare corect a fost respinsă plângerea reclamantului împotriva Dispoziţiei 98/9 august 2001, a Primăriei Lipova prin care s-a respins cererea de restituire în natură pe motivul indicat de art.18 lit.d din Legea 10/2001. Primăria s-a conformat dispoziţiilor Legii 10/2001 făcându-i cunoscut petiţionarului că poate solicita despăgubiri băneşti (adresă fila 10 din dosar fond). Petiţionarul a înţeles să se judece numai cu Primăria pentru restituirea în natură, poziţia acestuia fiind consemnată în încheierea din 31.10.2001 pronunţată în dosarul nr.4932/2001 al Tribunalului Arad.
Instanţele au analizat înstrăinarea făcută prin contractul nr.59/1997 către Blaj Maria şi au constatat că aceasta a respectat dispoziţiile legale, vânzarea făcându-se după epuizarea termenului prevăzut de Legea 112/1995 pentru înstrăinarea către chiriaşii locatari ai imobilului, care până în 1997 nu a fost revendicat de fostul proprietar, şi care nu a făcut nici o dovadă că ar fi notificat pe chiriaş despre intenţia sa de revendicare. Revendicarea, la 10.X.2001 se analizează în raport de situaţia existentă la acel moment. Or în 2001 proprietarul imobilului revendicat este Blaj Maria încă din 1997 şi care şi-a intabulat dreptul de proprietate în CF 881 Radna sub nr.263 din 22.02.1999.
Pentru aceste considerente constatându-se că nu se întrunesc dispoziţiile art.304 pct.9 C.proc.civ. recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de petenţii S.B.şi S.A.împotriva deciziei nr.51 din 9 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara – secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1543/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1539/2002. Civil → |
|---|
