CSJ. Decizia nr. 1542/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1542DOSAR NR.3876/2002
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtaS.C. „E." SA Bucureşti împotriva deciziei nr.217 din 23 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-pârâtă S.C. „E." SA Bucureşti prin consilier juridic G.R.şi intimatul-reclamant P.L.S.prin mandatara cu procură P.V.
Procedura completă.
Consilier juridic G.R.a solicitat admiterea recursului.
Procuratoarea reclamantului a cerut respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a IV a civilă, la data de 11.12.2001 reclamantul P.L.S.a chemat în judecată pe pârâta S.C. „E." SA Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să se pronunţe prindecizie sau prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură a imobilului situat în Suceava str.Stefăniţă Vodă şi obligarea pârâtei la plata de daune interese până la executarea obligaţiei.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a arătat că a notificat pârâta în vederea restituirii imobilului în natură, însă, aceasta a refuzat să-şi îndeplinească obligaţia prevăzută în art.23 din Legea nr.10/2001 în termenul de 60 de zile.
Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV a civilă prin sentinţa civilă nr.353 din 18.03.2002 a respins ca rămasă fără obiect acţiunea formulată de reclamantul P.L.S.prin procurator P.V, împotriva pârâtei S.C. „E." SA Bucureşti şi a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului 6.558.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa astfel,instanţa de fond a reţinut că, la termenul de 18.03.2002, părţile au învederat instanţei că pârâta a emis Decizia nr.423 din 20.02.2002 prin care s-a respins cererea de restituire în natură şi au solicitat respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C. „E." SA Bucureşti, susţinând că, greşit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată de 6.588.000 lei ignorându-secă s-a solicitat reclamantului să depună acte doveditoare privind calitatea de proprietar, însă acesta s-a adresat instanţei. Termenul de 60 de zile curge de la data când societatea a luat cunoştinţă de existenţa litigiului înregistrat la tribunal.
Curtea de apel Bucureşti – secţia a IV a civilă prin Decizia nr.217 din 23.05.2002 a respins ca nefondat apelul pârâtei S.C. E. SA Bucureşti în contradictoriu cu reclamantulP.L.S.
Curtea a reţinut că notificarea reclamantului împreună cu actele doveditoare a fost adresată pârâtei S.C. E. SA Bucureşti la data de 2.05.2001 –data depunerii la executorul judecătoresc. Notificareaa fost primită la data de 22.05.2001 – fila 12 verso. Acţiunea a fost introdusă la data de 11.12.2001, iar Decizia a fost emisă la 20.02.2002, fiind depusă la dosar la data de 26.02.2002.
Împotriva acestei ultime decizii, a declarat recurs pârâta S.C. E. SA Bucureşti, susţinând, în esenţă, că la notificarea depusă la data de 22.05.2001 nu au fost anexate actele doveditoare de proprietate, ultima adresă datând din 10.12.2001, iar unitatea deţinătoare, conform art.23 din Legea 10/2001, în termen de 60 de zile de la data depunerii actelor doveditoare de proprietate este obligată să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură. A mai susţinut că reclamantul nu a răspuns adresei nr.18281/10.12.2001 pentru ca să se emită Decizia motivată, adresându-se cu acţiune în justiţie.
Recursul este nefondat.
Din analiza actelor dosarului, cu privire la obligareapârâtei la plata cheltuielilor de judecată, corect s-a reţinut de instanţă că reclamantul a pus în întârziere pe pârâtă la data de 22.05.2001 cu privire la obligaţia sa de a emite Decizia.
Deşi pârâta a susţinut că şi-a îndeplinit obligaţia legală, iar termenul de 60 de zile a fost suspendat, tribunalul corect a constatat că aceastaeste în culpă procesuală întrucât a fost pusă în întârziere de către reclamant, care şi-a exprimat clar punctul de vedere, considerând suficiente actele expediatepârâtei, astfel încât aceasta era obligatăsă emită Decizia în baza înscrisurilor existente.
Faţă de cele de mai sus, reţinându-se de instanţa de apel că acţiunea fiind introdusă la 11.12.2001, iar Decizia nr.423 din 20.02.2002 a fost emisă de S.C. E. SA Bucureşti, corect s-areţinut că, pârâta este în culpă, argumentele invocate în recurs nefiind în măsură să permită a se trece peste dispoziţiile art.274 C.proc.civ.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat depârâtaS.C. „E." SA Bucureşti împotriva deciziei nr.217 din 23 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1545/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1543/2002. Civil → |
|---|
