CSJ. Decizia nr. 1545/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1545
Dosar nr. 4672/2002
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 februarie 2000, reclamantul C.M., ca reprezentant legal a chemat în judecată pe pârâţii Spitalul Orăşenesc Drăgăneşti Olt şi Direcţia Sanitară a Judeţului Olt, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi la plata sumei de 180.000.000 lei cu titlu de daune.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că fiicele sale minore, C.P.C. născută la 29 iulie 1984, C.R., născută la 19 martie 1988 şi C.F., născută la 29 aprilie 1989 au fostdepistate în anul 1994 ca fiind infectate cu virusul HIV în cadrul Spitalului Orăşenesc Drăgăneşti-Olt, considerând că transmiterea infecţieis-a făcut prin injecţii în perioada internării minorelor în Spitalul Drăgăneşti-Olt.
În privinţa daunelor a arătat că acestea sunt atât daune morale pentru suferinţele fizice încercate de minore şi pierderea ireversibilă a sănătăţii, cât şi în despăgubiri materiale constând în cheltuielile suplimentare pentru procurarea medicamentelor şi asigurarea unei alimentaţii adecvate.
După un prim ciclu procesual,
Prin sentinţacivilă nr. 212 de la 30 octombrie 2001 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia civilă, a respins ca nefondată acţiunea, reţinându-se că nu s-a făcut dovada condiţiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 şi art. 999 C. civ., şi că o asemenea dovadă la peste 6 ani de la data infecţiei este dificilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, reclamantul, iar, prin Decizia civilă nr. 119 din 2 septembrie 2002 Curtea deApel Craiova a admis apelul declarat de reclamantul C.M. în contradictoriu cu pârâţii Spitalul Orăşenesc Drăgăneşti-Olt şi Direcţia Sanitară a Judeţului Olt-Slatina, a schimbat sentinţa civilă nr. 212 din 30 octombrie 2001 pronunţată de Tribunalul Olt, în sensul că a admis acţiunea reclamantului faţă de Spitalul Orăşenesc Drăgăneşti-Olt şi l-a obligat la plata sumei de 180.000.000 lei daune şi la 18.645.000 lei cheltuieli de judecată.
A respins acţiunea faţă de pârâta Direcţia deSănătate Publică Olt.
Pentru a pronunţa o astfel de hotărâre, instanţa de apel a constatat ca fiind dovedită fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, ca şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, fiind întrunite condiţiile răspunderiicivile delictuale în privinţa Spitalului Orăşenesc Drăgăneşti Olt.
În privinţa Direcţiei de Sănătate Publică Olt nu se poate stabili răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie şi nici din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultăîn ce constă.
Împotriva hotărârii din apel şi împotriva încheierii de şedinţă din 26 august 2002 parte integrantă dinaceasta, a declarat recurs pârâtul Spitalul Orăşenesc Drăgăneşti Olt, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi, susţinând, în esenţă, că nu există o probă ştiinţifică care să demonstreze cu certitudine că cele trei minore au fost infectate cu virusul HIV în unitatea pârâtă, existând posibilitatea ca infectarea să se fi produs cu ocazia vaccinărilor specifice vârstei, tratamente ambulatorii sau prin contact cu alţi bolnavi, aspect subliniat chiar în expertiza medico-legală.
Recursul este nefondat.
Reclamantul a învestit instanţele cu soluţionarea unei acţiuni în daune morale şi materiale vizând două categorii de prejudicii şi susţinând că infectarea cu HIV a celor 3 minore a antrenat atât prejudicii de natură materială constând din cheltuieli ocazionate cu îngrijiri medicale, tratamentul adecvat şi asigurarea unei alimentaţii suplimentare a minorelor, cât şi prejudicii de natură morală constând în suferinţele fizice şi psihice încercate de acestea şi chiar de membrii familiei.
Potrivit art. 998 C. civ. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela dina cărui vină a fost ocazionat să-l repare, despăgubirile urmând să cuprindă paguba suferită de cel vătămat precum şi beneficiul de care a fost lezat. Această răspundere este condiţionată de stabilirea prejudiciului suferit dinvina celui ce a săvârşit fapta care l-a cauzat şi de existenţa raportului de cauzalitate dintre prejudiciu şi culpa celui ce a săvârşit-o.
În speţă, corect instanţa de apel a stabilit că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile întemeiată pe dispoziţiile art. 998 C. civ.
Din probele administrate în dosar, şi a actelor medicale depuse în susţinerea acţiunii, a rezultat, fără echivoc, că cele trei minore au fost internate în Spitalul Orăşenesc Drăgăneşti Olt în perioada anterioară depistării infecţiei.
Raportul de constatare medicală (medic legist C.M.) a stabilit că în toate cele trei cazuri infectarea minorelor s-a făcut parenteral prin tratament injectabil al minorelor în perioada internării în Spitalul Orăşenesc Drăgăneşti Olt, raportul excluzând celelalte căi de transmitere (sexuală şi de la mamă la făt).
Raportul a precizat că în cazul infectării sanguine cu HIV, perioada de incubaţie este de 1-3 luni după infectare.
Corect instanţa de apel a reţinut starea de fapt şi existenţa condiţiilor răspunderii civile delictuale întemeiată pe art. 998 C. civ.,în sensul că pârâtului îi revenea obligaţia prin organele sale de conducere să asigure toate condiţiile pentru evitarea infectării bolnavilor cu virusul HIV, astfel că bine s-a reţinut îndeplinirea defectuoasă a acestei obligaţii.
Fiind dovedită existenţa faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, ca şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, se constată întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale în privinţa Spitalului Orăşenesc Drăgăneşti Olt.
Faţă de cele ce preced se constată că nu pot fi primite motivele de recurs formulate de pârât, că recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 119/2 septembrie 2002 şi a încheierii de şedinţă din data de 26 august 2002, parte integrantă din aceasta, pronunţată de Curtea de Apel Craiova este nefondat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat depârâtul Spitalul Orăşenesc Drăgăneşti-Olt împotriva deciziei nr. 119 din 2 septembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă,şi împotriva încheierii din 26 august 2002.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1544/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1542/2002. Civil → |
|---|
