CSJ. Decizia nr. 1596/2002. Civil
| Comentarii |
|
x
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1596
Dosar nr.5174/2002
Şedinţa publică din 16 aprilie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C." A "Slatina împotriva deciziei nr.127din5 septembrie 2002a Curţii de ApelCraiova – Secţia civilă.
La apelul nominals-au prezentat recurenta-pârâtă reprezentată de avocat V.I.şi intimatul-reclamant U.G.personal şi asistat de avocat P.C..
Procedura completă.
Avocat V.I.solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
Avocat P.C. solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 6 martie 2001 reclamantul U.G.a chemat în judecată pe pârâta S.C." A "SA – Slatina pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la încheierea contractului prevăzut de art. 67 alin. 1 din Legea nr. 64/1991 având ca obiect drepturile băneşti în cuantum de 25% din beneficiul realizat de căte pârâtă ca urmare a aplicării realizării tehnice de noutate denumită "Soluţie tehnică de reducere a consumului de apă de răcire la compresoarele de aer tip K 250" al cărui autor este reclamantul conform certificatului de atestare din data de 25 martie 1988 eliberat de S.C." A "SA – Slatina.
Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2.303.112.471 lei reprezentând drepturi băneşti calculate în cuantum de 25% din suma de 9.447.758.640 lei constituind beneficiu net al S.C."A. „SA – Slatina ca urmare a aplicării realizării tehnice de noutate în anii 1998, 1999 şi 2000.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Olt – Secţia civilă, prin sentinţa nr. 129 din 29 august 2001, a anulat ca insuficient timbrată acţiunea reclamantului U.G.cu motivarea că sunt incidente prevederile art. 2 din Legea nr. 146/1997 în sensul că există obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru la valoarea despăgubirilor solicitate.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de reclamantul U.G.a fost admis de Curtea de Apel Craiova – Secţia civilă, care, prin Decizia nr. 127 din 5 septembrie 2002 a desfiinţat sentinţa Tribunalului Olt şi a trimis cauza spre soluţionare la acelaşi tribunal, dar la Secţia Comercială.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Craiova nu a analizat motivele de apel formulate de reclamantul U.G.ci a pus în discuţie, din oficiu, excepţia de necompetenţă a instanţei civile de a soluţiona cauza. S-a motivat că în baza art. 67 din Legea nr.64/1991 "realizarea tehnică se conturează ca un element distinct al fondului de comerţ la societatea care o utilizează. Un litigiu generat de modul de aplicare a realizării tehnice sau de plata drepturilor băneşti cuvenite autorului este de natură comercială, competenţa de soluţionare aparţinând instanţei de drept comercial".
Împotriva deciziei dată înapel în termen legal a declarat recurs pârâta S.C." A "SA – Slatina care a reproşat instanţei că a dat o greşită interpretare prevederilor art. 67 din Legea nr.64/1991, text care face trimitere la valorificarea raporturilor dintre părţi potrivit dreptului comun, astfel că o atare cauză este de competenţa instanţei civile iar nu a celei comerciale.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 67 din Legea nr. 64/1991, drepturile băneşti ale autorului unei realizări tehnice, care este nouă la nivelul unei unităţi şi utilă acesteia, se stabilesc prin contract încheiat între autor şi unitate. Unitatea care aplică această realizare tehnică are obligaţia să ateste calitatea de autor.
Încălcarea prevederilor de mai sus atrage obligaţia unităţii de a plăti despăgubiri autorului potrivit dreptului comun. Despăgubirile se determină în funcţie de rezultatele economice obţinute de unitate.
În reglementările anterioare Legii nr.64/1991 realizările tehnice erau denumite inovaţii, iar potrivit textului citat, autorului realizării tehnice I se cuvin drepturi băneşti care se stabilesc prin contract între autor şi unitatea care, la rându-i, are dreptul de a exploata inovaţia.
Acelaşi text reglementează şi situaţia în care unitatea încalcă drepturile patrimoniale ale autorului realizării tehnice atestate, stipulând obligaţia unităţii de a plăti despăgubiri autorului potrivit dreptului comun. Întrucât legiuitorul a folosit sintagma "potrivit dreptului comun", textul trebuie interpretat în sensul că obligaţia de plată izvorăşte dintr-un contract civil, care nu are nici o legătură cu fondul de comerţ al societăţii, iar cel vătămat în drepturile sale are deschisă calea acţiunilor civile contractuale care sunt de competenţa instanţelor de drept comun, adică instanţelor civile, iar nu comerciale, cum greşit a decis Curtea de Apel Craiova.
Aşa cum încălcarea drepturilor nepatrimoniale şi ale celor patrimoniale născute în legătură cu invenţia conferă inventatorului ori titularului brevetului de invenţie dreptul la acţiuni civile, tot aşa, în cazul încălcării ori nesocotirii drepturilor patrimoniale ale inovatorului, legea pune la dispoziţia acestuia calea acţiunilor în răspundere civilă contractuală, nefiind de permis o diferenţiere între drepturile inventatorilor şi cele ale inovatorilor sub aspectul discutat, adică al naturii lor juridice.
Faţă de cele ce preced, se va admite recursul pârâtei, va fi casată Decizia recurată şi se va trimite cauza la Curtea de Apel Craiova pentru a se soluţiona apelul declarat de reclamant în raport cu motivele formulate de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.C." A "Slatina împotriva deciziei nr. 127 din 5 septembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului declarat de reclamant.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi16 aprilie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1595/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1597/2002. Civil → |
|---|
