CSJ. Decizia nr. 1595/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1595DOSAR NR.3889/2002
Şedinţa publică din 16 aprilie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta N.E.L.împotriva deciziei nr.281 din 20 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului Bucureşti reprezentat de consilier juridic O.O., lipsind recurenta-reclamantă N.E.L..
Procedura completă.
Consilier juridic O.O. solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr.7195 din5 octombrie 2001, N.E.L.din Bucureşti, str.Politehnicii nr.4, sector 6, a chemat în judecată civilă Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin reprezentanţi legali pentru a fi obligat prin hotărâre judecătorească să procedeze la întocmirea formalităţilor legale de plată a despăgubirilor ce i se cuvin, pentru acapararea fără forme legale a unui teren în suprafaţă de 860 mp care se afla situat în Bucureşti, str.Uranus nr.72, în actualul perimetru ocupat de Parlamentul României şi totodată să îi recunoască dreptul de proprietate asupra acestui imobil.
Invocând calitatea de moştenitoare testamentară a foştilor proprietari, reclamanta a cerut recunoaşterea dreptului său de proprietate şi acordarea despăgubirilor cuvenite, ca urmare a exproprierii imobilului pentru utilitate publică, în temeiul Legii 137/2000 privind regimul juridic al terenurilor aferent Palatului Parlamentului României şi a dispoziţiilor Legii 33/1994 privind exproprierea.
Prin sentinţa civilă nr.88 din 23 ianuarie 2002, Tribunalul Bucureşti, Secţia a III-a civilă a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a constatat că în raport de situaţia juridică actuală a terenului, expropriat pentru cauză de utilitate publică, aparţinând domeniului public al statului şi cuprins în perimetrul Parlamentului României, procedura de restituire în natură sau a despăgubirii prin echivalent este cea reglementată de Legea 10/2001 în vigoare la data introducerii acţiunii, căreia reclamanta nu i-a dat curs, aşa încât faza administrativă prealabilă prin notificarea deţinătorului şi emiterea unei dispoziţii în acest sens nu a fost efectuată.
Totodată s-a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în raport de neapartenenţa terenului la domeniul public aflat în administrarea sa.
Hotărârea menţionată a fost confirmată prin Decizia civilă nr.281 din 20 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, ca urmare a respingerii recursului reclamantei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că motivul de inadmisibilitate a acţiunii pentru neurmarea procedurii prevăzute de Legea 10/2001 are precădere faţă de temeiul de drept invocat de reclamantă şi de procedura dreptului comun potrivit căreia s-au solicitat măsurile reparatorii.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta care reiterând motivele acţiunii şi ale apelului a susţinut că în cauză nu ar fi aplicabile dispoziţiile Legii 10/2001, aşa încât s-ar impune casarea şi reluarea judecăţii la instanţa de fond în conformitate cu Legea 137/2000 şi Legea 33/1994.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dovezilor cu înscrisuri administrate în cauză, terenul din str.Uranus nr.72 colţ cu str.13 Septembrie, sector 5, Bucureşti, fostă proprietate a fraţilor P.S.şi P.P.a fost trecut în proprietatea statului potrivit Decretului 92/1950 (anexa 1 nr.6385).
Exproprierea pentru utilitate publică intervenită ulterior prin Decretul fostului Consiliu de Stat nr.150/1980 nu este opozabilă foştilor proprietari sauîn cauză, moştenitorilor acestora, întrucât la data exproprierii bunul se afla în proprietatea şi folosinţa publică a statului, respectiv în administrarea organelor puterii locale, în temeiul naţionalizării.
Aşa fiind în raport de modul de dobândire şi de preluare a terenului în proprietatea statului de la foştii proprietari, independent de regimul juridic actual determinat de apartenenţa la domeniul public şi încadrarea în perimetrul parcului Palatului Parlamentului, atât restituirea în natură cât şi acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent este admisibilă după intrarea în vigoare a Legii 10 din 9 februarie 2001, numai după şi cu respectarea acestei proceduri speciale, la care reclamanta-recurentă a şi recurs concomitent, fără a aştepta soluţionarea.
Dispoziţiile art.2 din Legea 137 din 26 iulie 2000 privind regimul juridic al terenului aferent Palatului Parlamentului României prin care se recomandă modalitatea de valorificare a eventualelor pretenţii cu privire la imobilele cuprinse în acest perimetru se adresează exclusiv persoanelor fizice şi juridice care au fost expropriate în acest scop, cerinţă neîndeplinită în cauză de titulara acţiunii.
Aşa fiind, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N.E.L.împotriva deciziei nr.281 din 20 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 162/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1596/2002. Civil → |
|---|
