CSJ. Decizia nr. 1594/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1594Dosar nr.3886/2002
Şedinţa publică din 16 aprilie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MunicipiulBucureşti reprezentat de Primarul General împotriva deciziei nr.296 din 1 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-pârât reprezentat de consilier juridic O.O.care reprezintă şi pe intimatul pârât Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi intimata reclamantă H.B.reprezentată de avocat G.D..
Procedura completă.
Consilier juridic O.O.solicită admiterearecursului aşa cum a fost formulat în scris.
Avocat G.D. depune în copie xerox sentinţa civilă nr.1475 din 19 martie 1964 a Tribunalului Popular al Raionului Nicolae Bălcescu – Bucureşti, dincare reiese ultimul domiciliu cunoscut al autorilor reclamantei şi solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA ,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la 30.09.1998, reclamanta H.B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, a solicitat restituirea apartamentului situat în Bucureşti, Bdul Mărăşeşti nr.88, parter, sectorul 4, motivând că a aparţinut părinţilor ei I.şi A.L., a căror unică moştenitoare este şi că apartamentul a fost preluat abuziv de stat.
Reclamanta îşiîntemeiază acţiunea pe prevederile art.480 C.civ..
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr.8073 din 15.09.1999, a declinat competenţa judecării acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr.1226 din 16.11.2000, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, arespins ca neîntemeiată acţiunea formulată dereclamantă împotriva Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi a Municipiului Bucureşti, prin Primarul general.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu, în baza sentinţei civile nr.1475 din 19.03.1964, rămasă definitivă, şi reclamanta nu a făcut dovada încălcării dispoziţiilor legale în vigoare la acea dată, respectiv a Decretului nr.111/1951, în temeiul căruia s-a pronunţat sentinţa evocată.
Apelul introdus de reclamantă a fost respins ca nemotivat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a, prin Decizia nr.119 din 2.03.2001.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, admis de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr.239 din 29.01.2002, care a casat Decizia şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului, reţinând că procedura de citare cu reclamanta pentru termenul când s-a judecat apelul nu a fost legalîndeplinită.
În rejudecare, prin Decizia nr.296 din 1.07.2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentinţa civilă nr.1226 din 16.11.2000, în sensul că a admis acţiunea în revendicare formulată de reclamantă şi a obligat pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti prin Primarul general să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul din Bucureşti, B-dul Mărăşeşti nr.88, parter, sector 4.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că imobilul pretins a aparţinut părinţilor reclamantei A.I.şi A.L., dobândit prin cumpărare în anul 1945.
În baza sentinţei civile nr.1475 din 19.03.1964, imobilul a trecut abuziv în proprietatea statului conform Decretului nr.111/1951, act normativ care era neconstituţional în raport de principiul recunoaşterii şi garantării proprietăţii particulare înscris în art.8 din Constituţia din 1948, decretul prevedea trecerea unui bun proprietate privată în patrimoniul statului pentru că proprietarul nu a făcut acte de administrare privitor la bun timp de un an.
Drept urmare, imobilul fiind preluat fără titlu, dreptul de proprietate al autorilor reclamantei recurente nu a ieşit din patrimoniul acestora şi estepreferabil celui de care s-a prevalat statul pentru a-l prelua.
Împotriva deciziei a declarat recurs Primăria Municipiului Bucureşti.
Imobilul revendicat de intimata reclamantă a trecut în patrimoniul statului în temeiul unui titlu valabil, fiind respectate condiţiile prevăzute în Decretul nr.111/1951, în baza căruia s-a pronunţat sentinţa de trecere a apartamentuluiîn proprietatea statului.
Prevederile Decretului nr.111/1951 nu erau contrare Constituţiei în vigoare la acea vreme, iar titlul în baza căruia statul a preluat bunul nu poate fi analizat prin raportarea la convenţiile internaţionale pentru că în acel timp ele nu aveau prioritate asupra legislaţiei interne.
Recurenta solicită admiterea recursului, casareadeciziei şi respingerea acţiunii.
Criticile recurenti sunt neîntemeiate.
Potrivit prevederilor Decretului nr.111/1951, intrau în proprietatea statului, printre altele, bunurile fără stăpân şiîn accepţiuneadecretului erau considerate fără stăpân, „bunurile de orice fel părăsite timp de un an de zile de cătretitularii lor, necunoscuţi sau absenţi".
Acest act normativ era neconstituţional în raport cu Constituţia din 1948, care în art. 8 a înscris principiulrecunoaşterii şi garantării proprietăţii particulare. Decretul nr.111/1951 a reglementat trecerea unui bun proprietate privată în patrimoniul statului pentru că nu au fost efectuate asupra lui acte de conservare sau administrare timp de un an – prin ignorarea caracterului perpetuu al proprietăţii – ceea ce este contrar principiului constituţional şi nu trebuia să îşi producă efecte.
În consecinţă, Decretul nr.111/1951, că nici hotărârile judecătoreşti pronunţate în temeiul lui, nu constituie un titlu valabil pentru dobândirea de stat a bunurilor, nefiind întrunite cumulativ cerinţele prevăzute în art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998, iar actul normativ stabileşte în art.6 alin.3 competenţa instanţelor judecătoreşti în a determina valabilitatea titlului de dobândire a proprietăţii statului.
Pentru aceste considerente, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Municipiul Bucureşti reprezentat de Primarul General împotriva deciziei nr.296 din 1 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1593/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1590/2002. Civil → |
|---|
