CSJ. Decizia nr. 1762/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1762Dosar nr.1421/2002
Şedinţa publică din 6 mai 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P.O.împotriva deciziei civile nr.526 A din 27.11.2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III a civilă.
La apelul nominal s-a prezentat: recurenta-reclamantă P.O., personal şi asistată de av. P.M., lipsind intimata-pârâtă P.U.
Proceduracompletă.
Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul părţilor în dezbaterea recursului.
Av. P.M.a susţinut recursul şi a solicitat admiterea acestuia.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din studierea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr.2714/2000 pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, reclamanta P.O.a chemat în judecată pe pârâta P.U. şi a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să-i plătească suma de 1.800.000.000 lei, adică echivalentul a 100.000 USD cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantaa arătat că la 30.07.1964 a înfiat pe pârâta P.U., aşa cum dovedeşte cu Decizia nr.1041/1964 a Comitetului Executiv al fostului Sfat Popular al Raionului Nicolae Bălcescu.
Că după înfiere pârâta a avut o comportare necorespunzătoare faţă depărinţii adoptivi, deşi a obţinut de la aceştiasprijin material şi bunuri de valoare deosebită.
Mai arată reclamanta că pârâta are un comportament agresiv, a exercitat asupra mamei adoptive presiuni psihice datorită cărora aceasta a suferit un accident vascular la nivel ocular, cu atrofierea vederii având nevoie datorită bolii de îngrijire şi supraveghere din partea unei persoane.
Cu privire la comportarea pârâtei P.U., reclamanta afirmă că aceasta afavorizat pătrunderea în casa părinţilor reclamantei din Brăila a unui criminal pentru atâlhăriipe mama şi sora reclamantei, că a sustras din casă acte originale privind proprietatea imobilului şi a unor terenuri, cu scopul de a-şi însuşi aceste bunuri pentru înfiinţarea unei societăţi comerciale.
Că pârâta a refuzat să locuiască cu reclamanta şi soţul acesteia, neacordîndu-le nici un sprijin material sau moral.
După administrarea probelor solicitate de părţile cauzei, Tribunalul Bucureşti – secţia a V a civilă şi de contencios administrativ a pronunţat sentinţa civilă nr.214/17.03.2001 prin care a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei P. O.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că din probele administrate la cererea reclamantei nu rezultă că pârâta a săvârşit faţă de mama sa adoptivă fapte care să atragă răspunderea delictuală în înţelesul legii civile şi nici nu s-a făcut dovadacauzării unui prejudiciu moral.
Dimpotrivă, a reţinut instanţa din probele administrate că reclamanta a manifestat faţă de fiica sa adoptivă o atitudine dispreţuitoare, afirmând că aceasta provine dintr-o familie de „proastă caliatate, decăzută moral".
În sfârşit, se reţine de instanţă că bolile şi handicapul de care suferă reclamanta nu au fost cauzate de comportamentul pârâtei faţă de mama sa adoptivă.
Prin Decizia civilă nr.526/A/27.11.2001 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a III a civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta P.O.împotriva sentinţeicivile nr.214/27.III.2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a V-a civilă.
S-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada pretenţiilor sale în condiţiile cerute de art.1169 C.civ. în sensul că pârâta ar fi săvârşit fapte care să îndeplinească cumulativ condiţiile răspunderii delictuale prevăzute de art.998-999 C.civ.
Că faptele imputate pârâtei nu au caracter ilicit şi nu pot ficauzatoare de prejudicii materiale sau morale şi deci sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică.
Împotriva deciziei civile nr.526/A/27.11.2001 pronunţată deCurtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamanta P.O.întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., în dezvoltarea căruia afirmă că instanţa de apel nu a analizat probele administrate reţinând greşit că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru a seangaja răspunderea delictuală a pârâtei.
Recursul este nefondat.
Recurenta P.O.şi-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C. proc.civ. care arată că se poate cere casarea unei hotărâri dacă este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În cauză nu suntîndeplinite cerinţele motivului de casare invocat de recurentă.
Aşa cum rezultă din considerentele deciziei recurate, instanţa de apel a analizat soluţia pronunţată în fond şi a concluzionatcă reclamanta nu a făcut dovada pretenţiilor sale aşa cum cer prevederile art.1169 C.civ., din probe nerezultînd că pârâta a săvârşit fapte de natură delictuală şi care să fi provocat reclamantei prejudicii materiale sau daune morale.
Corect au reţinut şi motivat instanţele de fond şi apel că pronunţarea unei acţiuni de ieşire din indiviziunenu poate fi considerat un delict civil şi constituie exercitarea unui drept legitimprevăzut de art.728 C. civ.
De asemeni, faptul înfiinţării unei SocietăţiComerciale exprimă exercitareaunuidrept recunoscut de lege şi nu este de naturăsă cauzez.
reclamantei prejudicii morale sau materiale în sensul prevederilor art.998-999 C. civ.
Aşa fiind, cum din cuprinsul hotărârilorrecurate nu rezultă că instanţele au pronunţat hotărârile prin care au respins acţiunea reclamantei cu nesocotirea prevederilor legale aplicabile în speţă, se constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat dereclamanta P.O.împotriva deciziei civile nr.526 A din 27 noiembrie 2001 a Curţii de ApelBucureşti – Secţia a III a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1761/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1758/2002. Civil → |
|---|
