CSJ. Decizia nr. 1764/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1764DOSAR NR.1862/2002
Şedinţa publică din 6 mai 200.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General, Regia Autonomă de Transport Bucureşti – R.A. şi intervenientul P.I.împotriva deciziei civile nr.595 A din 21.12.2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta-pârâtă Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General prin consilier juridic O.O., recurenta-pârâtă RATB-RA prin consilierul juridic D.A., recurentul-intervenient P.I., prin avocat B.L., intimaţii-reclamanţi A.C.şi M.T.D., prima asistată, secundul reprezentat de avocat C.A..
Procedura completă.
Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul părţilor în dezbaterea recursurilor.
Consilierul juridic O.O. a arătat că partea pe care o reprezintă nu are calitate procesuală pasivă şi a lăsat soluţia recursurilor la aprecierea instanţei.
Consilierul juridic D.A. a solicitat admiterea recursului RATB-ului, lăsând la aprecierea instanţei soluţionarea celorlalte două recursuri.
Avocat L.B.a pus concluzii de admiterea recursului formulat de RATB-RA, a lăsat la aprecierea instanţei soluţionarea recursului Primăriei Municipiului Bucureşti şi a solicitat admiterea recursului intervenientului P.I.potrivit motivelor dezvoltate în scris.
Avocat C.A. a solicitat respingerea recursurilor cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.3347/24 mai 2000 reclamanţii A.C.V. şi M.T.D. au chemat în judecată Regia Autonomă de Transport Bucureşti şi pe P.I.solicitând să fie obligaţi pârâţii să le lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, Calea Şerban Vodă nr.162, sector 4, compus din teren şi construcţii şi să le plătească echivalentul folosinţei bunului începând cu data de 17 octombrie 1995 la zi.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că prin sentinţa civilă nr.5421 din 8 iulie 1994 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti – definitivă – a fost anulată operaţiunea de înscriere a imobilului în litigiu, proprietatea autorilor lor, C.E.şi C.V., de pe lista anexă a Decretului nr.92/1950 şi s-a dispus restituirea către moştenitorii acestora.
La data de 11 septembrie 2000 în cauză a formulat cerere de intervenţie în interes propriu P.I., care a chemat în judecată şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi a solicitat să se constate că este singurul proprietar al imobilului în litigiu, compus din 326 mp teren şi două corpuri de construcţii şi să fie obligaţi pârâţii persoane juridice să-i lase în deplină proprietate şi posesie bunul.
În motivarea cererii intervenientul a arătat că este succesorul legal al defunctei P.S.care la rândul ei este unica moştenitoare a defunctului C.E., decedat la data de 25 octombrie 1970.
La data de 7 noiembrie 2000 intervenientul a precizat că înţelege să se judece în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti reprezentat prin Primarul General în loc de Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
La data de 27 februarie 2001 reclamanţii au renunţat la capătul de cerere privind lipsa de folosinţă.
Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă prin sentinţa civilă nr.365 din 30 martie 2001 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, a admis acţiunea şi cererea de intervenţie în interes propriu şi a obligat pârâţii să lase reclamanţilor şi intervenientului în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, Calea Şerban Vodă nr.162, sector 4.
S-a reţinut că imobilul în litigiu, compus din 326 mp teren şi construcţii a fost proprietatea lui C.E.şi al V.C.care pentru etajul II, apartamentele 5 şi 6 au constituit dotă în favoarea fiicei lor, S.C..
S-a arătat că prin Decizia civilă nr.2991 din17 noiembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ a reţinut că de pe urma defunctei V.C., decedată la data de 4 ianuarie 1954 au rămas ca moştenitori legali E.C., soţ supravieţuitor precum şi V.L., S.P., descendente de gradul I P., precum şi M.C.E., nepoată a fiicei predecedate, V.S.; că succesorul S.P., decedată la data de 21 iunie 1993 este intervenientul P.I.; că succesoarea V.C., decedată la data de 27 mai 1998, este reclamanta A.C.V.; că succesorii V.S. sunt reclamanţii. De pe urma defunctului, s-a reţinut prin aceeaşi hotărâre, a rămas ca unică moştenitoare S.P., al cărui succesor este P.I..
S-a precizat că prin sentinţa civilă nr.5421 din 8 iulie 1994 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr.1185 din 26 mai 1997 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, a fost anulată operaţiunea de înscriere pe lista anexă a Decretului nr.92/1950 a imobilului în litigiu.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă prin Decizia civilă nr.595/29 decembrie 2001 a respins apelurile declarate de Primăria Municipiului Bucureşti, Regia Autonomă de Transport Bucureşti şi intervenientul P.I.împotriva sentinţei civile nr.365/30.03.2001 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a III-a civilă.
S-a reţinut că Municipiul Bucureşti prin Primarul General are calitate procesuală pasivă şi că reclamanţii au calitate procesuală activă.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr.595 din 21 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă a declarat recurs Primăria Municipiului Bucureşti reprezentată prin Primarul General, susţinând că potrivit art.94 din Legea nr.215/2001 nu are calitate procesuală pasivă.
Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
În principiu, în acţiunea în revendicare de drept comun întemeiată pe dispoziţiile art.480 C.civ., calitate procesuală pasivă are posesorul bunului.
Prin dispoziţiile art.12 pct.4 şi 5 din Legea nr.213 din 24 noiembrie 1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de către consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile locale.
Art.5 alin.1 din Legea nr.61/1994 a administraţiei publice locale, în vigoare la data introducerii acţiunii, a stabilit două organe prin care se realizează autonomia locală, respectiv consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti ca autorităţi deliberative şi Primarii, ca autorităţi executive.
Calitatea procesuală de a reprezenta unitatea administrativ teritorială are ambele structuri faţă de dispoziţiile art.42 alin.2 şi art.70 alin.2 din Legea nr.61/1991.
În speţă unitatea administrativ teritorială – Municipiul Bucureşti a fost citată încă de la instanţa de fond prin Primarul General astfel încât reprezentarea în instanţă a pârâtei a fost realizată în condiţiile legii.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va respinge ca nefondat recursul Primăriei Municipiului Bucureşti prin Primarul General.
Împotriva deciziei civile nr.595 din 21 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă a declarat recurs şi intervenientul P.I. solicitând casarea în temeiul art.304 pct.9 şi 10 C.proc.civ.şi susţinând în esenţă că greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor prin raportare la sentinţa civilă nr.299 din 17 noiembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Acest recurs urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată sub nr.6312 din 16 iunie 1999 intervenientul P.I. a chemat în judecată pe A.C.V. şi M.T.D. solicitând să se constate deschisă succesiunea defunctei C.V., decedată la data de 4 ianuarie 1954, precum şi că este singurul moştenitor al acesteia. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti prin sentinţa civilă nr.5550 din 26 mai 2000 a respins ca neîntemeiată acţiunea, soluţie menţinută prin Decizia civilă nr.2941 din 17 noiembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ şi Decizia civilă nr.1328 din 4 mai 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă cu motivarea că P.I., descendent de gradul II, nu avea vocaţie direct la succesiunea bunicii sale materne, precum şi că revenea mamei acestuia, P.S.vocaţie la această moştenire.
Din considerentele menţionate nu rezultă persoanele care au avut calitatea de succesor al defunctei C.V.
Curtea Supremă de Justiţie, potrivit art.314 C.proc.civ.hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
Astfel la dosar nu au fost depuse certificatul de deces al defunctei C.V. şi nici acte de stare civilă din care să rezulte că la succesiunea acesteia au avut vocaţie C.E.– soţ supravieţuitor, V.L., descendentă de gradul I, S.P., descendentă de gradul I, C.V.A.şi T.D.M., descendenţi de gradul II, prin reprezentarea mamei lor C.E.M.
Nu s-au administrat de asemenea dovezi din care să rezulte dacă numai o parte sau toate persoanele cu vocaţie au acceptat, tacit sau expres, succesiunea acesteia.
Faţă de considerentele menţionate Curtea va admite recursul, va casa Decizia curţii de apel şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Împotriva deciziei civile nr.595 din 21 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă a declarat recurs şi pârâta Regia Autonomă de Transport Bucureşti, solicitând casarea în temeiul art.304 pct.6 şi 7 C.proc.civ.şi susţinând în esenţă că nu deţine integral bunul revendicat.
Recursul urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente:
Pentru corecta soluţionare a acţiunii în revendicare este necesar să se stabilească dacă imobilul ce constituie obiectul cererii – individual determinat – se află în posesia pârâtului.
În speţă se impune efectuarea unei expertize tehnice pentru a se stabili dacă există identitate între bunul ce s-a aflat în patrimoniul V.C.şi al lui C.E.anterior aplicării Decretului nr.92/1950, cel naţionalizat şi celrevendicat există identitate precum şi dacă acesta se află în posesia pârâţilor.
Faţă de considerentele menţionate Curtea va admite ca fondat şi recursul Regiei Autonome de Transport Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de intimatul P.I.şi pârâta RATB – R.A.
Casează Decizia nr.595 A din 21 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi sentinţa civilă nr.365 din 30 martie 2001 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.
Trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul General împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1765/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1763/2002. Civil → |
|---|
