ICCJ. Decizia nr. 4706/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4706
Dosar nr. 520/2003
Şedinţa publică din 26 iunie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantele P.L.Z., M.M.C. şi G.L.A. în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti prin Primarul General, R.A.A.P.P.S. şi Ministerul Finanţelor Publice au solicitat să se dispună obligarea pârâţilor de a le lăsa în deplină proprietate şi posesie terenul de 501 mp.
Prin sentinţa civilă nr. 1161 din 18 februarie 2001 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis acţiunea reţinând că terenul a aparţinut autorului reclamantelor, R.P. în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 610 din 14 aprilie 1951 transcris sub nr. 1204 din 16 aprilie 1951.
Instanţa a mai reţinut că potrivit certificatului de moştenitor nr. 871 din 7 iunie 1983 moştenitoarele lui R.P. sunt reclamantele.
În decretul de expropriere nr. 34/1974 privind exproprierea cu plata de despăgubiri a unor suprafeţe de teren din parcul Jianu nu figurează şi fosta parcelă 14.
Prin sentinţa civilă nr. 2828 din 7 martie 1997 Judecătoria sectorului 1 a respins acţiunea Administraţiei Financiare a sectorului 1 în contradictoriu cu R.P. şi Z.P. prin care s-a solicitat să se constate că terenul a fost preluat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951, instanţa reţinând că reclamanta nu a făcut dovada titlului în baza căruia s-a preluat terenul.
Prin Protocolul încheiat în anul 1995 terenul a fost transmis din administrarea R.A.A.P.P.S. în administrarea SIE.
Din relaţiile Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi din expertiza tehnică efectuată în cauză a rezultat că înainte de 1989 terenul a făcut parte din fosta zonă de siguranţă, care, în prezent constituie spaţiu verde şi pe care s-a construit o piscină.
Nu s-a dovedit că pe teren există construcţii sau utilităţi şi nu s-a făcut dovada trecerii sale legale în proprietatea statului.
Împotriva sentinţei au declarat apel pârâţii R.A.A.P.P.S., Municipiul Bucureşti prin Primarul General, Ministerul Finanţelor Publice şi SIE criticând, în esenţă soluţia, deoarece terenul a fost preluat cu titlu în proprietatea statului.
În motivarea apelului său R.A.A.P.P.S. a arătat că imobilul a fost transmis SIE prin HG nr. 851/1994 şi ca atare nu are calitate procesuală pasivă.
Instanţa de apel a apreciat acest motiv ca fondat, calitate procesuală pasivă având SIE.
Prin apelul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul General se învederează că terenul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951 şi se invocă autoritatea de lucru judecat deoarece sentinţa din 1952 este în fiinţă.
Instanţa de apel a respins această excepţie deoarece în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 166 C. proc. civ.
Ministerul Finanţelor Publice, pe calea apelului a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Instanţa de apel a respins şi această excepţie motivat de faptul că terenul nu face parte din bunurile prevăzute de art. 135 alin. (5) din Constituţie.
În motivarea apelului formulat de SIE se arată că terenul face parte din domeniul public al statului şi că scopul exproprierii a fost atins.
Prin Decizia civilă nr. 356/A din 26 martie 2002 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis apelurile declarate de SIE, Municipiul Bucureşti prin Primarul General, Ministerul Finanţelor Publice şi R.A.A.P.P.S., a schimbat în tot sentinţa atacată şi pe fond, a respins acţiunea în revendicare, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a R.A.A.P.P.S. şi a respins excepţiile de inadmisibilitate a acţiunii în revendicare şi a autorităţii de lucru judecat invocate de Ministerul Finanţelor Publice şi Municipiul Bucureşti.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamantele P.L.Z., M.M.C. şi G.L.A. în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
- terenul în litigiu nu a fost preluat în baza decretului de expropriere nr. 34 din 26 aprilie 1974, prin acest decret s-a expropriat o suprafaţă de 27.072 mp teren în care nu este inclusă şi parcela nr. 14.
- terenul a fost preluat cu sentinţa nr. 559/1952 în baza Decretului nr. 111/1951 astfel încât exproprierea din 1974 nu-şi mai avea rostul deoarece statul avea deja un titlu.
- s-a reţinut greşit că scopul exproprierii a fost atins, în prezent terenul fiind afectat de utilităţi publice doar pentru faptul că se află în incinta unui imobil de protocol din administrarea SIE, contrar concluziilor raportului de expertiză efectuată în cauză şi din care rezultă că se intersectează doar cu o piscină în aer liber dezafectată.
Recursul este fondat.
Acţiunea în revendicare nu poate avea ca reclamant decât pe proprietarul terenului, în speţă reclamantele au produs contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 610 din 14 aprilie 1951 al autorului lor, R.P., iar pârâtul Statul Român, reprezentat, în speţă, de Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, Ministerul Finanţelor Publice şi R.A.A.P.P.S. nu a putut depune nici un titlu valabil.
Din probele administrate în cauză rezultă că terenul a fost preluat în mod abuziv în proprietatea statului. Deşi se invocă drept temeiuri de preluare Decretul nr. 111/1951 şi Decretul de expropriere nr. 34/1974 acestea nu pot fi reţinute ca titluri valabile atâta timp cât prin sentinţa civilă nr. 2828/1997 a Judecătoriei sectorului 1 (rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1473/1998 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă) s-a decis cu autoritate de lucru judecat că terenul în litigiu nu a fost preluat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951 deoarece nu s-a făcut dovada titlului valabil de preluare, iar în anexa la Decretul nr. 34/1974, existentă la dosarul de fond, printre imobilele care au fost expropriate nu figurează şi parcela nr. 14, bl. 8 de pe str. T. nr. 6-16.
De asemenea, în raportul de expertiză efectuat în cauză se concluzionează că terenul nu a făcut legal parte din domeniul public sau privat al statului, iar în prezent constituie spaţiu verde amenajat în incinta casei de oaspeţi de pe str. T., fără a fi afectat de construcţii sau utilităţi relevante.
Având în vedere aceste considerente recursul va fi admis, Decizia atacată se va casa şi se va menţine sentinţa instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamanţilor P.L.Z., M.M.C. şi G.L.A. împotriva deciziei civile nr. 356 din 26 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Modifică Decizia în sensul că respinge apelurile declarate de pârâţii Serviciul de Informaţii Externe, Municipiul Bucureşti prin Primarul General, Ministerul Finanţelor Publice şi R.A.A.P.P.S. împotriva sentinţei civile nr. 1161 din 18 octombrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4709/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4707/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
