ICCJ. Decizia nr. 5671/2003. Civil. CONFLICT NEGATIV DE COMPETENTA. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5671
Dosar nr. 4459/2003
Şedinţa publică din 18 octombrie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 3 martie 2002, D.A. a chemat în judecată Sindicatul Liber „Petrochimistul" cu sediul în Midia-Năvodari pentru a fi obligat să-i plătească, cu titlu de daune materiale şi daune morale, echivalentul bănesc al prejudiciilor suferite ca urmare a modului defectuos în care pârâta i-a apărat drepturile ce decurg din legislaţia muncii, în raporturile de muncă cu angajatorul SC P. SA Năvodari.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 546 din 7 mai 2003, şi-a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Constanţa, cu motivarea că litigiul nu este un conflict de muncă.
La rândul ei, Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 9968 din 23 iunie 2003, s-a declarat necompetentă şi, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, a înaintat dosarul instanţei în drept să hotărască asupra conflictului.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, prin Decizia nr. 35 din 25 iulie 2003, a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Constanţa, reţinând că litigiul este civil şi nu un conflict de muncă, de competenţa jurisdicţiei muncii.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a arătat, în esenţă, că regulatorul de competenţă pronunţat în cauză nesocoteşte disponibilitatea, ca principiu procedural şi normele de competenţă prevăzute pentru jurisdicţia muncii.
Recursul este nefondat.
Textul art. 281 C. muncii atribuie, limitativ, jurisdicţiei muncii, două categorii de litigii prevăzute expres în cuprinsul acestui cod. Prima circumscrie conflictele de muncă referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă sau, după caz, colective de muncă. În sensul art. 248 alin. (1) C. muncii, asemenea conflicte îşi au izvorul în raporturile de muncă. A doua categorie se referă la cererile privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, deduse din reglementările privind dialogul social, cuprinse în titlul VII al Codului muncii.
Or, în speţă, litigiul, prin obiectul său, vizează raportul de mandat tacit prevăzut de art. 28 din Legea Sindicatelor. Cum un asemenea raport, prin definiţie, conţinut şi efecte, nu este un raport de muncă şi nici un raport juridic dintre parteneri sociali, ci, eminamente, un raport de drept civil, guvernat de dispoziţiile art. 1532 şi urm. C. civ., rezultă că, material, competenţa aparţine instanţei civile şi nu jurisdicţiei muncii. Ca urmare, în baza art. 1 pct. 1 şi art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., este dată competenţa Judecătoriei Constanţa, considerent pentru care va fi stabilită această competenţă şi respins, ca atare, recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta D.A. împotriva pârâtului Sindicatul Liber „Petrochimistul" în favoarea Judecătoriei Constanţa, prin respingerea recursului declarat de Sindicatul Liber „Petrochimistul" împotriva sentinţei civile nr. 35/C din 25 iulie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5644/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5672/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
