ICCJ. Decizia nr. 5675/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5675
Dosar nr. 7416/2003
Şedinţa publică din 19 octombrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1741 din 12 decembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Harghita a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta A.M. împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Harghita precum şi cererea de chemare în garanţie intentată de Ministerul Justiţiei împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Drept urmare, chemata în garanţie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a fost obligată să restituie reclamantei, în locul pârâţilor, suma de 4.557.156 lei cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% lunar începând cu luna ianuarie 2000 – martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale calculate conform OG nr. 9/2000 de la data reţinerii lunare a sumei şi până la data plăţii integrale a datoriei.
Totodată au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Harghita.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a fost angajata Tribunalului Harghita, în funcţia de grefier-dactilograf, până la data de 31 martie 2001 când a fost pensionată, iar prin acţiune a solicitat restituirea sumelor reţinute până la data de 29 martie 2001, cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate, în cuantum de 7% lunar din venitul brut, considerând că aceste reţineri nu au temei legal.
S-a avut în vedere că prin art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze iar actul normativ nu condiţionează asistenţa gratuită de plata unei contribuţii la asigurările de sănătate.
De abia, prin Legea nr. 118/2001 pentru aprobarea O.U.G- nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992, intrată în vigoare la 30 martie 2001, s-a prevăzut că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază, în mod gratuit, de asistenţă medicală, în condiţiile respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate (Legea nr. 145/1997).
Ca atare, pentru perioada 1 ianuarie 2000 (dată la care a intrat în vigoare OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit) până la data de 30 martie 2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 118/2001 de aprobare a OUG nr. 179/1999 ce a modificat Legea nr. 92/1992, nu a existat temei legal pentru reţinerea a 7% lunar din venitul brut al reclamantei, cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate.
S-au respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi Tribunalului Harghita cu motivarea că, în calitate de angajatori, au reţinut conform Legii nr. 145/1997 privind asigurările de sănătate, procentul de 7% lunar din veniturile realizate de reclamantă.
Cererea de chemare în garanţie a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a fost considerată admisibilă întrucât reclamanta, în calitate de angajată cu un contract de muncă pe durată nedeterminată, a depus la chemata în garanţie cererea de înscriere ca asigurat iar sumele reţinute din salariul acesteia au fost virate C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Aşa fiind, acţiunea reclamantei a fost admisă şi totodată a fost admisă şi cererea de chemare în garanţie.
Recursurile declarate de pârâtul Ministerul Justiţiei şi chemata în garanţie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva hotărârii tribunalului au fost respinse prin Decizia nr. 128/R din 18 februarie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, care a apreciat că s-a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor legale incidente cauzei.
La data de 20 noiembrie 2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei civile nr. 1741 din 12 decembrie 2002 a Tribunalului Harghita şi a deciziei nr. 128/R din 18 februarie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş susţinând că acestea au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În esenţă, se arată că Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, prevede la art. 4 obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţă în România iar în art. 6 sunt prevăzute categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei printre care nu figurează magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate.
Totodată, în art. 9 din Legea nr. 145/1997 sunt nominalizate persoanele care au calitatea de asigurat, fără plata contribuţiei la fondul asigurărilor sociale de sănătate şi nici printre aceste categorii nu sunt prevăzuţi magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate.
De aici, rezultă că prin legea specială a asigurărilor de sănătate, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate nu este scutit de plata contribuţiei la asigurările de sănătate astfel că în mod legal i-a fost reţinut lunar reclamantei procentul de 7% din venitul brut realizat.
Recursul în anulare este fondat.
Într-adevăr, prin art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze dar această gratuitate nu echivalează cu scutirea de plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate care constituie o obligaţie distinctă.
Beneficiul gratuităţilor la care se referă art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 se aplică numai în condiţiile cuprinse în Legea nr. 145/1997 care instituie în art. 4 regula obligativităţii asigurării ca apoi să prevadă în art. 6 şi art. 55 şi categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate.
Potrivit art. 52 din Legea nr. 145/1997, persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute de art. 6 şi art. 55.
Cum magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate nu figurează printre categoriile de persoane scutite de la plata contribuţiei pentru asigurările de sănătate (expres şi limitativ prevăzute de Legea nr. 145/1997) semnifică că şi aceştia au obligaţia de a plăti lunar contribuţia de 7% din venitul lunar brut.
Din această perspectivă atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor legale incidente cauzei şi au pronunţat hotărâri nelegale.
În consecinţă, Curtea va admite recursul în anulare, conform art. 3303 alin. (1) şi art. 314 C. proc. civ., va casa ambele hotărâri pronunţate în cauză şi în fond va respinge acţiunea formulată de reclamanta A.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 128/R din 18 februarie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, şi sentinţei civile nr. 1741 din 12 decembrie 2002 a Tribunalului Harghita, pe care le casează.
Pe fond, respinge acţiunea formulată de reclamanta A.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5672/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5641/2003. Civil. L10/2001. Recurs → |
|---|
