ICCJ. Decizia nr. 5714/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5714
Dosar nr. 3640/2003
Şedinţa publică din 19 octombrie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti la 18 februarie 1997 reclamantul T.M. prin mandatar D.A. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti, SC H.N. SA, devenit pe parcursul procesului SC R.V. SA şi D.S. pentru a se constata nelegalitatea deciziei 1933 din 1 octombrie 1983 emisă de Consiliul Popular al municipiului Bucureşti, lipsa titlului valabil al statului asupra cotei indivize 13/16 din imobilul situat în Bucureşti.
S-a mai solicitat să se constate că reclamantul are asupra acestui imobil o cotă parte de 13/16 iar pârâta D.S. de 3/16, să se dispună ieşirea din indiviziune pentru atribuirea întregului imobil reclamantului cu obligarea acestuia la sulta corespunzătoare.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că imobilul a fost dobândit prin cumpărare, la 13 aprilie 1971 de către părinţii lui T.T. şi T.C. Moştenitorii părinţilor sunt reclamantul şi pârâta D.S. conform certificatului de moştenitor cu cotele reale consemnate de 13/16 şi respectiv 3/16. După plecarea din ţară a reclamantului cota acestuia a fost abuziv trecută în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 223/1974, act normativ care încalcă dispoziţiile Constituţiei din 1965.
În proces au intervenit M.G., M.E. şi G.M. în interes propriu solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată. M.E. a decedat la 12 octombrie 1998 astfel că în locul ei au rămas ca moştenitori legali ceilalţi doi intervenienţi şi a fost introdusă în cauză, în aceeaşi calitate, I.M.
Judecătoria sectorului 1 prin sentinţa civilă 13335 din 9 septembrie 1999 a declinat cauza la Tribunalul Bucureşti care, prin sentinţa civilă nr. 393 F din 25 mai 2000 a secţiei a V-a civile a admis acţiunea precizată, a atribuit reclamantului imobilul şi l-a obligat la 46.352.000 lei sultă către pârâta persoană fizică. Au fost obligaţi ceilalţi pârâţi să lase în proprietate apartamentul şi a fost respinsă ca nefondată cererea de intervenţie.
Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia 777/A din 13 decembrie 2000, secţia a III-a civilă, a respins apelul Municipiului Bucureşti, ca inadmisibil şi ca nefondat apelul intervenienţilor.
Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia 3997 din 13 noiembrie 2000 a admis recursurile pârâtului Municipiului Bucureşti şi intervenientului şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului, la aceeaşi instanţă, constatând că în litigiile în care se pune în discuţie dreptul de proprietate asupra bunurilor ce fac parte din domeniul public sau privat al statului, aflate în administrarea Consiliului General al Municipiului Bucureşti, acest organ al administraţiei publice locale, ca organ deliberativ şi respectiv Municipiul Bucureşti, ca autoritate executivă, au calitate procesuală pasivă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia civilă nr. 248 A din 23 aprilie 2003 a respins ca nefondate apelurile pârâtului Municipiul Bucureşti şi intervenienţilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9. S-a criticat hotărârea instanţei pentru greşita respingere a apelului şi pentru că în mod nelegal a fost obligat la cheltuieli de judecată în lipsa culpei procesuale.
Recursul este nefondat.
Instanţa a dat o corectă soluţionare cererii de cheltuieli de judecată solicitată în apel de intimatul reclamant în raport de respingerea apelului.
În apelul său pârâtul a criticat soluţionarea pe fond a cauzei, ca urmare s-a opus admiterii acţiunii ceea ce în cazul admiterii acţiunii, se traduce prin culpa procesuală a celui care a pierdut. Ca urmare cererea de cheltuieli de judecată a reclamantului de la pârâtul căruia i s-a respins apelul este întemeiată şi justificată de dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Cât priveşte critica greşitei admiteri pe fond a apelului, aceasta a fost făcută generic fără ca recurentul să indice vreun motiv care să se înscrie în art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ.
De altfel cu privire la modul de soluţionare a acţiunii pe fond şi-a schimbat ulterior poziţia de vreme ce a emis la 30 mai 2003 Dispoziţia nr. 1013 prin care a atribuit în natură reclamantului cota parte de 13/16 din imobilul în discuţie.
Pentru considerentele de mai sus, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 248/A din 23 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5701/2003. Civil. Lg. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5715/2003. Civil. Revizuire. Recurs → |
|---|
