ICCJ. Decizia nr. 5715/2003. Civil. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5715
Dosar nr.278/2003
Şedinţa de la 19 octombrie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 10 noiembrie 2000 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 6360/2000, revizuentul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu intimaţii R.G.(căsătorită F.) şi SC C. SA, a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 93 din 3 februarie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. 19/2000, schimbarea în tot a sentinţei şi, pe fond, respingerea acţiunii.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că după pronunţarea sentinţei civile nr. 93/2000, s-au descoperit înscrisuri noi doveditoare care, dacă ar fi fost avute în vedere de către instanţă, ar fi determinat o soluţie contrară celei supuse revizuirii, invocându-se în drept prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Actele noi invocate de revizuent sunt: procesul-verbal nr. 62 din 11 iunie 1940 al Comisiunii pentru înfiinţarea cărţilor funciare Bucureşti, procesul–verbal nr. 6212 din 22 mai 1940 al aceleiaşi comisii şi contractul de împrumut cu ipotecă nr. 18593 din 28 iulie 1947, din a căror analiză, susţine revizuentul, reiese o altă situaţie a imobilului, decât cea prezentată de reclamantă prin acţiunea promovată.
În cauză au depus cereri de intervenţie în interesul revizuentului SC A. SA, SC F.D. SRL, SC M. SA şi O.V.A., cereri ce au fost respinse ca inadmisibile.
De asemenea, au fost invocate de către intimata R.F., excepţia lipsei calităţii procesuale active a revizuentului Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.
Prin sentinţa civilă nr. 575 din 5 iunie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins excepţiile invocate, ca nefondate, a admis cererea de revizuire şi a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 93 din 3 februarie 2000, în sensul că a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta R.F.(G.).
Pentru a hotărî astfel, pe fondul cererii de revizuire, instanţa a reţinut, în esenţă, că din analiza înscrisurilor depuse la dosar a constatat că procesul-verbal nr. 6211/1940 al Comisiunii pentru înfiinţarea cărţilor funciare Bucureşti întruneşte cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că este un act nou existent la data soluţionării dosarului nr. 19/2000, descoperit ulterior pronunţării sentinţei revizuite, care are forţă probantă prin el însăşi şi este determinant.
Comparând acest înscris cu actele aflate în dosarul 19/2000, instanţa a reţinut, după reaprecierea situaţiei de fapt, că reclamanta-intimată R.F. nu a făcut dovada deplină a dreptului său de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 812,97 mp, situat în Bucureşti.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimata R.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând irelevanţa actelor noi depuse de revizuent.
Prin Decizia civilă nr. 411 din 29 octombrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul, a schimbat sentinţa atacată şi a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire. De asemenea, au fost respinse cererile de intervenţie formulate în apel de către Fundaţia Patriotică „Mihai Viteazu" Bucureşti, Z.V., O.V.A., SC F.D. SRL şi SC A. SA.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că înscrisurile pe care se bazează cererea de revizuire nu numai că nu sunt determinante pentru soluţionarea acţiunii în revendicarea imobilului, dar nu au nici o relevanţă juridică.
În motivarea soluţiei, instanţa a arătat că procesul-verbal nr. 6212/1940 şi contractul de împrumut cu ipotecă nr. 18593/1947 se referă la alte persoane şi alte imobile, iar în ceea ce priveşte procesul-verbal nr. 6211/1940, analizat de prima instanţă şi avut în vedere la pronunţarea soluţiei, a fost încheiat în baza unor declaraţii ale intendentului imobilului, care nu a cunoscut modul de dobândire a imobilului de către proprietar şi, din acest motiv, cuprinde inadvertenţe în raport cu titlul de proprietate asupra imobilului. Faţă de actele depuse la dosar de reclamantă, este dovedit, în mod incontestabil, dreptul de proprietate al acesteia asupra imobilului.
Împotriva acestei decizii au exercitat calea de atac a recursului revizuentul Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi intimata SC A. SA, ambii invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenţii au susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa de apel a considerat că înscrisurile noi depuse la dosar, nu au caracter doveditor şi determinant, deşi aceste acte îndeplinesc condiţiile cumulative ale art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Recursurile sunt nefondate.
Prima ipoteză a motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. (invocată de revizuent), cere ca înscrisurile produse să fie determinante, în sensul că dacă ar fi fost cunoscute de instanţă cu ocazia judecării pricinii, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.
Or, cele trei înscrisuri pe care se întemeiază cererea de revizuire nu sunt determinante şi nu au relevanţă juridică în cauză, ele fiind analizate în mod temeinic şi corect de către instanţa de apel şi, implicit, comparate cu întregul material probator administrat în cursul procesului.
Astfel, procesul–verbal de C.F. nr. 6211/1940 nu poate fi considerat un înscris determinant, în comparaţie cu titlul de proprietate al reclamantei. Acest act a fost întocmit, aşa cum reiese din conţinutul său, pe baza declaraţiei intendentului imobilului şi nu poate avea forţă probantă mai mare decât celelalte acte care fac, în mod valabil, dovada de necontestat a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului şi anume contractul de vânzare cumpărare nr. 1729/1932, (autentificat), prin care autorul reclamantei I.G., a dobândit în proprietate imobilul; testamentul din data de 1 noiembrie 1937 prin care au fost instituiţi ca legatari cu titlu universal asupra imobilelor din Bucureşti, A. şi R.G. în calitate de unici descendenţi; certificatul de partaj înregistrat la nr. 1645 folio 86 din 2 septembrie 1982.
Mai mult, intimata-reclamantă a depus în dosarul curţii de apel, dovada că acest înscris (P.V. nr. 6211/1940) a fost desfiinţat, prin Decizia civilă nr. 1357/A din 10 iunie 2002, definitivă şi irevocabilă, pronunţată în dosarul nr. 3014/2002 de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă. Prin această hotărâre judecătorească a fost admisă acţiunea în rectificare şi a fost anulată înscrierea în C.F. nr. 6211/1940 privind imobilul din Bucureşti, instanţa constatând că înscrierea nu corespunde realităţii şi dispunând, pe cale de consecinţă, înscrierea în calitate de proprietari ai imobilului a numiţilor A. şi R.G.
De asemenea, în dovedirea dreptului său de proprietate asupra imobilului revendicat, reclamanta a depus la dosarul cauzei şi probe privind istoricul rolului fiscal, istoricul adresei poştale şi acte privind faptul că asupra imobilului nu a fost înscrisă nici o ipotecă în perioada 1947–1949.
În motivarea hotărârii, instanţa de apel a analizat şi celelalte două înscrisuri depuse de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în susţinerea cererii de revizuire şi, în mod corect şi temeinic, a constatat că procesul–verbal de C.F. nr. 6212/1940 se referă la imobilul alăturat celui din litigiu, imobil care a aparţinut societăţii de asigurări „Steaua României", iar contractul de împrumut cu ipotecă nr. 18593/1947 vizează un împrumut acordat unor persoane fizice pentru repararea imobilului situat în Bucureşti.
Faţă de cele ce preced, rezultă că soluţia respingerii cererii de revizuire pronunţată prin hotărârea atacată este legală şi temeinică şi prin urmare, recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi SC A. SA împotriva deciziei civile nr. 411 din 29 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5714/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 62/2003. Civil. Drepturi salariale. Recurs în... → |
|---|
