Legea 10/2001. Decizia nr. 105/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 105/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 5907/85/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 105/2013
Ședința publică de la 14 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Judecător A. N.-președinte secție
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de contestatoarea DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SIBIU, împotriva deciziei civile nr. 210/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și a reprezentanților acestora.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, recursul de față este motivat, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de intimatul pârât P. Mun. Sibiu, prin care se solicită aplicarea în cauză a prevederilor art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și față de actele dosarului și solicitarea ambelor părți de judecare a cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. proc. civ, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă numărul 1019/2012 a Judecătoriei Sibiu a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu în contradictoriu cu pârâtul P. Municipiului Sibiu.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a reținut și motivat că la data de 10.05.2011, pârâtul P. Municipiului Sibiu emite Dispoziția nr. 1248, prin care, în esență, se anulează Dispoziția nr. 2496/02.09.2009, în conformitate cu dispozițiile sentinței civile nr. 630/2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu și a deciziei civile nr. 191/A/2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, și se restituie în natură imobilului înscris în CF nr._ Sibiu nr. top. 474/II, 476/II, în condițiile Legii nr. 10/2001, în favoarea persoanelor îndreptățite Klosius Jutta, Hochmeister Lamm Ute, Hochmeister M. Udo, Hochmeister Johannes. Totodată, s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului înscris în CF nr._ Sibiu nr. 474/I, 476/I, și s-a dispus propunerea către Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor, de acordare de despăgubiri pentru imobilul identificat mai sus.
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu solicită constatarea nulității absolute a dispoziției menționate anterior, motivat de faptul că pârâtul P. Municipiului Sibiu nu era competent să o emită.
Pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, motivat de faptul că, potrivit, dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, doar persoana care se pretinde îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii poate formula contestație împotriva unei dispoziții emise în condițiile legii.
Față de natura dirimantă a excepției, instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., a analizat-o anterior intrării în cercetarea fondului.
Având în vedere obiectul cauzei deduse judecății și anume constatarea nulității absolute a unei dispoziții de restituire în natură a unui imobil, fapt reținut și de Tribunalul Sibiu în motivarea soluției de declinare a competenței, instanța de fond a constatat că reclamanta are calitatea procesuală activă. Acțiunea reclamantei nu reprezintă o contestație în condițiile Legii nr. 10/2001 ci o acțiune în anulare de drept comun.
Cu privire la fondul cauzei, Judecătoria a reținut că prin emiterea dispoziției atacate pârâtul P. Municipiului Sibiu s-a conformat dispozițiilor sentinței civile nr. 630/2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu și a deciziei civile nr. 191/A/2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, prin care a fost stabilită obligația sa de a emite dispoziție de restituire în natură a imobilului înscris în CF nr._ Sibiu nr. top. 474/II, 476/II, în condițiile Legii nr. 10/2001, în favoarea persoanelor îndreptățite Klosius Jutta, Hochmeister Lamm Ute, Hochmeister M. Udo, Hochmeister Johannes.
Judecătoria a reținut, că nu există nici o cauză de natură a atrage nulitatea absolută a acesteia, conform dispozițiilor art. 948 Cod Civil. Mai mult, dispoziția nr. 1248/2011 a intrat în circuitul civil, iar reclamanta nu a înțeles să cheme în judecată și pe beneficiarii dispoziției, în favoarea cărora s-au născut drepturi, cu toate că instanța, în baza rolului activ, a pus în discuția părților necesitatea introducerii lor în cauză.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamantă a fost respins prin decizia civilă nr. 210/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu-secția I civilă.
În considerentele deciziei s-a reținut că decizia atacată a fost emisă la data de 10.05.2011 de P. Municipiului Sibiu. Prin aceasta se anulează dispoziția nr. 2496/02.09.2009 și se restituie în natură imobilului înscris în CF nr._ Sibiu nr. top. 474/II, 476/II, în condițiile Legii nr. 10/2001, în favoarea persoanelor îndreptățite Klosius Jutta, Hochmeister Lamm Ute, Hochmeister M. Udo, Hochmeister Johannes.
Decizia arătată este emisă de către P. Municipiului Sibiu în considerarea dispozițiilor sentinței civile nr. 630/2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu și a deciziei civile nr. 191/A/2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia. Prin emiterea deciziei atacate în cuprinsul dosarului de față, intimata nu a făcut altceva decât să respecte dispozițiile hotărârilor judecătorești mai sus enunțate. Apărările apelantei cu privire la nulitatea deciziei, referitoare la faptul că ea nu a fost emisă de persoana abilitată de lege în acest scop, nu pot fi primite deoarece prin aceasta s-ar ajunge la înfrângerea autorității lucrului judecat izvorâtă din hotărârile judecătorești arătate.
Pe de altă parte, atunci când dispozițiile art. 21 din Legea 10/2001 fac trimitere la persoana chemată să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului, și o numește persoana deținătoare, are în vedere proprietarul actual al imobilului, ce a ajuns în posesia lui în mod abuziv în perioada comunistă și nicidecum detentorul acestuia ori administratorul său.
Nu în ultimul rând, s-a observat că decizia atacată conferă persoanelor îndreptățite Klosius Jutta, Hochmeister Lamm Ute, Hochmeister M. Udo, Hochmeister Johannes dreptul de proprietate asupra imobilului, cu toate atributele ce decurg din acesta. Cererea privind constatarea nulității deciziei este de natură a le afecta patrimoniul, iar judecata poate avea loc doar în prezența lor, pentru ca ei să fie în măsură să formuleze apărări și excepții. În fața instanței de fond, apelanta reclamantă a arătat, în mod expres, că nu înțelege să cheme în judecată persoanele beneficiare ale dreptului de proprietate dobândit prin decizia atacată, iar lipsa acestora din proces a fost considerat un motiv suficient pentru respingerea acțiunii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea în tot a deciziei în sensul constatării nulității absolute a deciziei nr. 1248/10.05.2011 emisă de P. municipiului Sibiu.
În motivarea recursului, reclamanta susține că Dispoziția nr. 1248/2011 emisă de P. municipiului Sibiu este lovită de nulitate absolută deoarece încalcă o normă juridică imperativă referitoare la competență. În mod greșit a reținut instanța de fond că nu există nici o cauză de nulitate absolută a dispoziției, invocând eronat art. 948 cod civil, articol care nu se aplică în speță. Prin dispoziția atacată, la art. 2 s-a dispus restituirea în natură în baza Legii 10/2001 a întregului imobil construcții înscris în CF_ Sibiu, nr. top. 474/II, 476/II situat în Sibiu . aflat în administrarea Direcției Județene pentru Protecția Copilului Sibiu în favoarea persoanelor îndreptățite Klossius Jutta, Hochmeister Lamm Ute, Hochmeister M. Udo, Hochmeister Johannes.
Recurenta consideră că dispoziția atacată este lovită de nulitate absolută pentru că a fost emisă de o autoritate necompetentă, cu încălcarea art. 21 alin. 1 din legea 10/2001. Susține aceasta pentru că deși, imobilul este în administrarea recurentei, dispoziția de retrocedare a fost emisă de Primar, care nu avea în administrare imobilul.
În drept se invocă art. 21, 25 26 din Legea 10/2001, art. 12 alin. 4 din Legea 213/1998.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul P. Municipiului Sibiu a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate, susținând în esență, că dispoziția atacată s-a emis numai în vederea punerii în executare a sentinței civile nr. 630/2010 și a deciziei nr. 191/A/2010 pronunțate în dosar nr. 1768/2011. Mai arată că dreptul de administrare a recurentei născut anterior Legii 10/2001 nu este suficient pentru anularea dispoziției atacate, iar motivația reclamantei pentru promovarea acestei acțiuni este neclară. În procesul de soluționare a notificărilor trebuie să se dea întâietate restituirii în natură, și doar dacă nu este posibilă să se recurgă la măsuri reparatorii prin echivalent. Consideră că dispoziția atacată este legală emisă în conformitatea cu hotărârile judecătorești menționate și cu dispozițiile Legii 10/2001.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Așa cum corect a reținut și instanța de apel, Dispoziția nr. 1248/2011 a fost emisă de P. municipiului Sibiu pentru soluționarea notificării persoanelor îndreptățite și în considerarea dispozițiilor sentinței civile 630/2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu, definitivă prin decizia civilă nr. 191/A/2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia. Prin această hotărâre a fost obligat P. municipiului Sibiu să restituie în natură apartamentul în litigiu și cota parte din terenul aferent construcției.
Așadar, Dispoziția atacată de reclamantă a fost emisă în urma unei hotărâri judecătorești irevocabile, prin care a fost obligat P. să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului înscris în CF nr._ Sibiu nr. top. 474/II, 476/II, asupra căruia reclamanta are înscris în cartea funciară un drept de administrare. O hotărâre judecătorească irevocabilă se bucură de prezumția de adevăr absolut, iar dispozițiile sale trebuie respectate având putere de lege. Ca urmare, orice alegații vizând legalitatea, respectiv nulitatea absolută a dispoziției emise de Primar în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile nu pot fi luate în considerare și vor fi respinse.
Pe de altă parte, proprietarul imobilului este Statul Român, iar primarul a acționat în calitate de reprezentant al acestuia, potrivit art. 21 din legea 10/2001. Dreptul de administrare operativă nu conferă reclamantei calitatea de „unitate deținătoare” în sensul legii 10/2001, așa cum s-a stabilit prin Normele Metodologice de aplicare a legii aprobate prin HG 250/2007, art. 9.1, potrivit căruia trebuie avută în vedere unitatea deținătoare de la momentul apariției legii 10/2001. Ori, la acea dată reclamanta avea calitatea unui detentor precar, căci dreptul de administrare operativă nu poate fi considerat
(continuarea deciziei civile nr. 105/14.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
un titlu care să-i confere calitatea de „unitate deținătoare” în sensul Legii 10/2001.
Având în vedere aceste considerații de drept, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul reclamantei,menținând decizia atacată, ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sibiu împotriva deciziei civile 210/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.02.2013.
Președinte, C. G. N. | Judecător, M. F. C. | Judecător, A. N. |
Grefier, N. P. |
Redc. A.N.
Tehn. A.N.
2 ex/27.03.2013
Jud. fond – M. H.
Jud. apel – C.E.G./D.R.L.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 75/2013. Curtea de... | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 423/2013. Curtea... → |
|---|
