Succesiune. Decizia nr. 642/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 642/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 13-12-2012 în dosarul nr. 642/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 642/2012
Ședința publică de la 13 Decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător C. M. C.
Judecător A. N. – președinte secție
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta M. M., prin mandatar M. Noruța D., împotriva deciziei civile nr. 110/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta pârâtă M. M. și mandatara acesteia M. Noruța D. și avocat S. D. cu delegație la dosar pentru intimații reclamanți, lipsă fiind aceștia și restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată.
Recurenta pârâtă M. M. declară că renunță la judecarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 110/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu, înțelegând că hotărârile anterioare să rămână irevocabile. Depune la dosar cerere de renunțare la recursul declarat (f. 102), redactat și semnat de aceasta în fața instanței. Susține în fața instanței, cererea de renunțare la recurs și solicită a se lua act de aceasta.
Mandatarul ales al intimaților reclamanți, avocat S. D. solicită a se lua act de renunțarea reclamantei pârâte la judecarea recursului, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, întrucât părțile s-au înțeles în acest mod.
Recurenta pârâtă M. M. confirmă acest aspect în fața instanței de recurs, în sensul că s-a înțeles cu intimații reclamanți să le achite cheltuielile de judecată din recurs.
Instanța, în de deliberare, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
P. sentința civilă nr. 7401 din 21.10.2011 a Judecătoriei Sibiu a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții O. F. O. și M. A. prin mandatar O. F. O. în contradictoriu cu pârâții M. M., prin mandatar M. Noruța, O. M., O. D. I., O. L. V., O. M.-M. și Z. L. D.; a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională M. M.; s-a constatat că masa succesorală după defuncta O. M. decedată la data de 30.06.2008 se compune din cota de ½ părți din subapartamentul nr. 1, parter, înscris în Cf_ Sibiu, nr. top. 3799/2/II/1, dobândit sub durata căsătoriei împreună cu soțul său O. G., că au calitate de succesori soțul supraviețuitor O. G. cu o cota de 1/8 parte, M. M., O. M. în calitate de descendenți cu o cotă de moștenire de 3/40 părti fiecare, O. D., O. L. si O. M. în calitate de descendenți de gradul II o cotă de moștenire de 3/120 fiecare, Z. L. D., în calitate de descendent de gradul II cu o cotă de moștenire de 3/40 părți, O. F. O. și M. A. în calitate de descendenți de gradul II cu o cotă de moștenire de 3/80 părți pentru fiecare.
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul O. G., decedat la data de 20.02.2009 se compune din cota de 5/8 părți din imobilul identificat mai sus, respectiv din cota de 1/2 părți cota proprie + 1/8 cota moștenită, ca succesori legali sunt O. F. O. și M. A. în calitate de descendenți de gradul II, cu o cotă de moștenire de 5/80 părți pentru fiecare, M. M. - descendentă de gradul I, cu o cotă de moștenire de 5/40 părți, O. M. – descendent de gr. I cu o cotă de moștenire de 5/40 părți, O. D. I., nepot de fiu predecedat, cu o cotă de moștenire de 5/120 părți, O. L. V., nepot de fiu predecedat, cu o cota de moștenire de 5/120 părți, O. M., nepot de fiu predecedat, cu o cota de moștenire de 5/120 părți, Z. L. D. descendentă de gradul II, cu o cotă de moștenire de 5/40 părți; s-a dispus întabularea în Cf a dreptului de proprietate asupra apartamentului situat la parterul imobilului din Sibiu, ., înscris în CF nr._, top 3799/2/II/1, pe numele părților.
S-a constatat caracterul simulat al contractului de donație autentificat sub nr. 8320/05.12.1972 de către notariatul de Stat al Județului Sibiu, cu privire la construcție, prin deghizarea obiectului său, voința reală a părților fiind aceea de a recunoaște dreptul de proprietate în favoarea autorilor reclamanților dobândit cu titlu de construire.
A fost respinsă ca nefondată cererea de reducțiune a donației autentificate sub nr. 8320/05.12.1972 de către Notariatul de Stat al Județului Sibiu cu privire la imobilul înscris în CF nr._ Sibiu, nr. top. 3799/2/II/II.
S-a dispus sistarea indiviziunii asupra imobilului din Sibiu, ., înscris în CF nr._, top. 3799/2/II/1, în valoare de_ lei, conform raportului de expertiză efectuat de expert F. I. M. și a fost atribuit imobilul din Sibiu, ., înscris in CF nr._, top. 3799/2/II/1 reclamantei reconvenționale M. M..
A fost obligată reclamanta reconvențională M. M. să plătească contravaloarea cotei de proprietate celorlalte părți, cu titlu de sultă.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei reconvenționale M. M. cu titlu de sistare indiviziune.
Au fost obligați reclamanții O. F. O. și M. A. să plătească pârâtei suma de 990 lei reprezentând parte din onorariul expertului F. I. M. plătit pentru suplimentul la raportul de expertiză și au fost obligați reclamanții O. M., O. D. I., O. L. V., O. M., Z. L. să plătească fiecare pârâtei M. M. suma de 583,18 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Au fost obligați reclamanții să plătească reclamanților O. F. O. și M. A. următoarele sume, cu titlu de cheltuieli de judecată: O. M. suma de 2532,78 lei, O. D. I. suma de 455,47 lei, O. L. V. suma de 455,47 lei, O. M. suma de 455,47 lei Z. L. suma de 2532,78 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență:
Potrivit art. 669 C civil clasa I de moștenitori o reprezintă descendenții - copii defunctului și urmașii lor în linie dreaptă la infinit, fără deosebire de sex și indiferent dacă sunt din aceeași căsătorie sau din căsătorii diferite.
Dacă sunt chemați în judecată doi sau mai mulți descendenți de gradul I (copii defunctului sau alți descendenți de grade egale), fiecare va moșteni în mod egal, în funcție de numărul lor (pe capete). Dacă descendenții de gradul al II le vin la moștenire prin reprezentare, împărțeala se va face pe tulpini și subtulpini, principiul egalității aplicându-se numai între ramurile din aceeași tulpină. În cazul în care la moștenire vine și soțul supraviețuitor al defunctului, descendenții, indiferent de numărul lor vor culege ¾ din moștenire, restul de 1/4 cuvenindu-se soțului supraviețuitor.
O. M. a decedat la data de 30.06.2008 decesul acesteia fiind înregistrat sub nr. 10/2008 în registrul de stare civilă al Primăriei Marpod, jud. Sibiu (fila 60). Aceasta a avut cinci copii: M. M. (fila 46), O. M., O. M. (ns. în data de 0.12.1944 decedata în 16.03.2004), O. V. (ns. în data de 19.02.1948, decedat în 30.11.2005), O. G. (ns. în data de 2.06.1946, decedat în 31.01.1990, fila 57). În patrimoniul defunctei O. M. se afla la data decesului acesteia cota de 1/2 părți din subapartamentul nr. 1, parter, înscris în Cf_ Sibiu, top. 3799/2/II/1, dobândit sub durata căsătoriei împreună cu soțul său O. G. (ajungându-se la 1/2 cotă de proprietate prin sistarea stării de codevălmășie pe baza învoielii părților) O. G. în calitate de soț supraviețuitor culege împreună cu descendenții la moștenirea lăsată de defuncta O. M., conform dispozițiilor art. 669 C. civil și a Legii nr. 319/1944, având o cota de 1/8, iar descendenții împreună cota de 3/8 parte, fiecărui descendent revenindu-i cota de 3/40, cotă ce urmează a se împărții între descendenții de clasa a 2-a (nepoții veniți la moștenire prin reprezentare O. I. V., O. D. I. și O. M., Z. L., O. F. și M. A.) pe tulpini și subtulpini, principiul egalității împărțelii aplicându-se doar între descendenții de gradul 1.
În concluzie, instanța a constatat că au calitate de succesori soțul supraviețuitor O. G. cu o cota de 1/8 părți, M. M., O. M. în calitate de descendenți cu o cotă de moștenire de 3/40 părți fiecare, O. D., O. L. și O. M. în calitate de descendenți de gradul II o cotă de moștenire de 3/120 fiecare, Z. L. D., în calitate de descendent de gradul II cu o cotă de moștenire de 3/40 părți, O. F. O. și M. A. în calitate de descendenți de gradul II cu o cota de moștenire de 3/80 părți pentru fiecare.
O. G. a decedat în data de 20.02.2009, decesul acestuia fiind înregistrat sub nr. 5/2009 în registrul de stare civilă al Primăriei Marpod, jud. Sibiu (fila 6). În patrimoniul defunctului O. G. se află la data decesului acesteia cota de 5/8 părți (respectiv din cota de 1/2 părți cota proprie + 1/8 cota moștenită) din subapartamentul nr. 1, parter, înscris in Cf_ Sibiu, top. 3799/2/II/1.
S-a constatat că au calitatea de moștenitori descendenții de gradul I, respectiv M. M., O. M. care împart moștenirea în mod egal având o cota de 5/40 parte din masa succesorală, precum și descendenții de gradul II care vin la moștenire prin reprezentare O. I. V., O. D. I. și O. M. Z. L., O. F. și M. A. care împart în mod egal cota de 5/40 ce revenea descendentului predecedat comun. Astfel, O. F. și M. A. culeg fiecare cota de 5/80 din masa succesorală (5/40:2), O. I. V., O. D. I. și O. M. culeg fiecare cota de 5/120 (5/40:3) din masa succesorală, Z. L. culege cota de 5/40 din masa succesorală.
Raportat la întregul imobil, după dezbaterea ambelor succesiuni, s-au constatat următoarele cote: M. M. – cota de 1/5 parte ( 5/40+3/40= 8/40); O. M. – cota de 1/5 parte din imobil ( 5/40+3/40), O. I. V., O. D. I. și O. M. – fiecare cota de 1/15 parte (5/120+3/120=8/120); reclamanții O. F. și M. A. cota de 1/10 parte fiecare (5/80+3/80=8/80), pârâta Z. L. cota de 1/5 parte (5/40+3/40=8/40). P. aducerea cotelor la numitor comun se obțin următoarele cote ce revin moștenitorilor din întregul imobil subapartamentului 1 situat în Sibiu, ., apt. 2 înscris în CF_ Sibiu, nr. top. 3799/2/II/I și din a cota de ½ parte din părțile comune indivize aparținătoare apt. nr. 2, înainte de dezmembrare: M. M. – 30/150, O. M. – 30/150, Z. L. 30/150 parte, O. I. V., O. D. I. și O. M. fiecare cota de 10/150, O. F. și M. A. cota de 15/150 .
Conform art. 20 din Legea 7/1996 a Cadastrului și Publicității Imobiliare instanța a dispus întabularea în cartea funciară a drepturilor dobândite de părți cu titlu de succesiune cu privire la imobilul individualizat mai sus.
Cu privire la caracterul simulat al contractului de donație autentificat sub nr. 8320/05. 12.1972 și la acțiunea în reducțiunea liberalităților excesive invocată de pârâta - reclamanta reconvențională M. M. s-au constatat următoarele:
P. actul de dezmembrare și contractul de donație autentificate sub nr. 8320/05.12.1972 O. G. și O. M. în calitate de donatori au hotărât dezmembrarea apartamentului nr. 2 din Sibiu, ., înscris în CF_ Sibiu, individuală A+1, nr. top. 3799/2/II, cu teren de 85 mp, pe subapartamente:
Donatorii O. G. și O. M. au declarat că donează fiicei O. M. și soțului ei O. V., între ei în părți egale și în indiviziune subapartamentul nr. 2, top. nou. 3799/2/II/II, precum și părțile comune indivize ce-i revin liber de sarcini și procese.
Reclamanții sunt descendenții donatarilor O. M. și soțului ei O. V., iar reclamanta reconvențională M. M. este descendenta donatorilor, motiv pentru care a solicitat reducțiunea donației excesive.
Reclamanții- pârâți reconvenționali M. A. și O. F. O. au invocat, în legătură cu voința reală a părților semnatare a contractul de donație, împrejurarea ca, în realitate, donatarii erau proprietari ai subapartamentului nr. 2, acesta fiind edificat prin efortul lor propriu, cu titlu de construire. În această situație, voința reală a părților a fost aceea de a se recunoaște, printr-un act apt de întabulare, dreptul de proprietate al autorilor reclamanților, dobândit cu titlu de construire.
Pârâta, reclamanta reconvențională M. M. a contestat starea de fapt invocată de reclamanții reconvenționali - existența altei voințe reale a părților - și, prevalându-se de actul public, autentic, a solicitat reducțiunea donației până la limita cotității disponibile.
În completarea de acțiune, reclamanții au invocat dispozițiile art. 1175 C. civil conform cărora „actul secret, care modifică actul public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali, un asemenea act nu va avea nici un efect în contra altor persoane”.
Cu privire la faptul material al edificării subapartamentului nr. 2 de către autorii reclamanților M. A. și O. F. O., instanța a încuviințat și administrat proba testimonială, având în vedere dispozițiile art. 1198 C civil și relația de rudenie dintre părți.
Cu privire la admisibilitatea administrării probei testimoniale pentru dovedirea voinței reale a părților instanța a constatat că articolul 1191 C civil prevede că dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare mai mare de 250 lei se poate face fie prin act autentic fie prin act sub semnătură privată. Se prevede că nu este admisibilă dovada cu martori în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-a zis înaintea, la timpul sau în urma confecționării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depășește 250 lei.
Articolul 1198 C. civil prevede situațiile de excepție în care regulile privind probațiunea printr-un înscris nu se aplică – părții nu i-a fost cu putință să-și procure o dovada scrisă despre obligația ce pretinde sau a conserva dovada luată. În practica judiciară s-a statuat că există imposibilitate morală de preconstituire a unui înscris și în situația în care actul este încheiat între rude sau afini.
Reclamanții invocă o realitate juridică contrară celei ce rezultă din contractul de donație autentificat sub nr. 8320/05. 12.1972, invocând în fapt existența unei simulații.
Așa cum s-a statuat în mod consecvent în doctrină și în practică, plecându-se de prevederile înscrise în art. 1175 din Codul civil, simulația reprezintă acea operațiune juridică prin care, printr-un act juridic public, aparent, se creează o altă situație juridică decât cea stabilită printr-un act juridic ascuns, secret, dar adevărat.
În materie de contracte, există simulație când părțile fac o convenție aparentă, publică pentru a masca o altă convenție, reală, diferită sau pentru a ascunde lipsa oricărei convenții.
Indiferent că prin aceasta se urmărește să se facă a se crede în existența unui act care, în realitate nu există, sau să ascundă natura actului real printr-un act aparent deghizat ori să mascheze adevăratele condiții ale actului real sau persoanele care îl încheie, constituie un acord între părțile contractante pentru a ascunde adevărata convenție intervenită între ele. Caracteristic pentru simulație este faptul că ea presupune existența unei singure operațiuni, în cadrul căreia părțile perfectează un act public, ce nu corespunde realității, și un altul secret, ce reprezintă voința lor, în aceasta materie, contraînscrisul-actul secret, cuprinzând recunoașterea simulației totale sau parțiale a primului act.
De esența simulației este existența acordului simulator, ceea ce presupune că el reprezintă întâlnirea manifestărilor de voință ale părților în sensul de negotium, singura condiție ce trebuie îndeplinită fiind aceea ca acest acord simulatoriu să fie anterior sau cel mult concomitent cu perfectarea actului public.
Nu se confundă actul secret în sens de manifestare de voință producătoare de efecte juridice (negotium iuris) cu înscrisul constatator (instrumentum probationis), în practica judiciară existând soluții în care se menționează că înțelegerea părților de a simula trebuie să existe la data încheierii actului public, dar ea poate fi materializată oricând într-un înscris, inclusiv ulterior realizării acordului de voință ( decizia civilă nr. 2110/R/2008 a Curții de Apel Cluj).
Pentru a putea dovedi aceasta realitate juridică, reclamanții (succesorii universali ai părții în simulație) trebuie să facă dovada celor trei componente ale simulației: actul public (contractul de donație), actul secret (contractul de construire) și acordul simulatoriu.
Reclamanții au recunoscut în fața instanței de judecată că nu există un al doilea înscris constatator al convenției secrete, care să producă efecte între părți, însă, s-a făcut dovada imposibilității, fie și morale, de întocmire a actului secret, ( rudenia/afinitatea dintre părțile actului secret) motiv pentru care, instanța apreciază că se poate demonstra cu martori, între părți sau succesorii lor în drepturi existența actului secret, precum și faptul material al edificării construcției.
Din interogatoriile luate pârâților (succesori universali ai donatorilor) Z. L. (fila 148), O. M. (f.152), O. L. V. (f.157) rezultă că în familie a fost cunoscută înțelegerea existentă între O. G. și O. M. pe de o parte și O. M. și O. V. pe de altă parte, conform căreia aceștia din urmă, fiind în posesia unor sume de bani destinate achiziționării unui apartament să investească suma respectivă și să-și edifice apartamentul poziționat deasupra apartamentului în care locuiau părinții.
Martorii B. V. și L. G. au relatat că, în perioada anilor 1968-1970, familia O. a edificat cu mijloace proprii un apartament în podul imobilului, fiind ajutați financiar de rude. Despre O. G. și O. M., martorii au relatat că aceștia nu aveau venituri care să le permită să contribuie la edificarea construcției. O. G. era pensionar, iar cei doi aveau 5 copii, iar pârâta M. M. locuia și ea la parter. Familia O. avea economii pentru a-și edifica sau cumpăra un imobil în altă parte.
Pârâta M. M. nu a contestat împrejurarea construirii imobilului în perioada menționată de reclamanți – 1968, nici împrejurarea că efortul financiar care a stat la baza edificării construcției ar fi aparținut exclusiv familiei O. și nici nu a administrat probe care să tindă la demonstrarea unei alte stări de fapt, decât cea invocată de reclamanți.
Ca atare, instanța a reținut că voința reală a părților, în ceea ce privește construcția, a fost ca O. M. și O. V. să devină proprietari ai apartamentului ca urmare a edificării acestuia din mijloace proprii. Dreptul de proprietate se poate dobândi prin construire prin convenția încheiată între proprietarul de teren și constructor, în baza art. 492 teza 2 din Codul civil. Instanța a reținut că acordul secret al părților îndeplinește condițiile de fond cerute de lege pentru încheierea sa valabilă, luând naștere între părți cu capacitate de a contracta, cu consimțământ valabil exprimat, având obiect determinat și o cauză licită, în sensul prevederilor art. 948 -968 C civil.
Pe de altă parte, actul de donație analizat, în lumina probatoriului administrat apare ca fiind lovit de nulitate absolută ca urmare a lipsei intenției de a gratifica în condițiile în care apartamentul a fost edificat de autorii reclamanților din fonduri proprii.
În baza considerentelor de mai sus, instanța a constatat caracterul simulat al contractului de donație autentificat sub nr. 8320/05.12.1972 de către Notariatul de Stat al Județului Sibiu, cu privire la construcție, prin deghizarea obiectului său.
Ca urmare a celor reținute, instanța a analizat cererea de reducțiune a liberalității excesive doar cu privire la terenul care a făcut obiectul actului de donației - autentificat sub nr. 8320/05. 12.1972, în suprafața de 42,5 mp.
Potrivit art. 841 C. civil liberalitățile făcute prin acte între vii sau prin testament nu pot trece peste 1/4 parte din bunurile dispunătorului dacă acesta lasă trei sau mai mulți copii. Potrivit art. 849 C. civil partea disponibilă se calculează astfel: pe lângă bunurile ce a lăsat donatorul sau testatorul în momentul morții sale se adaugă prin calcul și bunurile de care a dispus prin donație după starea lor în momentul donației și după valoarea ce au avut în momentul morții donatorului. Din această masă, după ce se deduc datoriile, se calculează partea disponibilă, în cauza pendinte cota de 1/4 parte.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert F. I. M. rezultă ca valoarea imobilului care a intrat în masa succesorală este de 243.340 lei (filele 240- ptr. imobil, 325 ptr. teren), iar valoarea terenului donat, la momentul deschiderii succesiunii este de 17.974 lei ( fila 326 dosar). Astfel, valoarea masei este de 261.314 lei, iar cota de 1/4 din această valoare este de 65.328,5 lei, reprezentând cotitatea disponibilă - parte de care defuncții puteau dispune prin liberalități. Se observă că valoarea terenului care a făcut obiectul donației autentificate sub nr. 8320/05. 12.1972 este de 17.974 lei, valoare care nu depășește cotitatea disponibilă.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța a respins ca nefondată cererea reclamantei reconvenționale M. M. de reducțiune a liberalităților excesive.
S-a solicitat sistarea de indiviziune cu privire la imobilul dobândit de părți cu titlu de succesiune, acordul părților fiind exprimat în sensul atribuirii imobilului în totalitate reclamantei reconvenționale cu obligarea corelativă a acesteia de a plăti celorlalte părți contravaloarea cotelor de proprietate.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert F. I. M. instanța a reținut că imobilul înscris în CF nr._, top. 3799/2/II/1, are valoarea de 227.000 lei, iar cotele părților sunt următoarele M. M. – 30/150, O. M. – 30/150, Z. L. - 30/150 parte, O. I. V., O. D. I. și O. M.- fiecare cota de 10/150, O. F. și M. A. - cota de 15/150.
Împotriva sentinței a declarat apel intimata M. M., care a fost respins de Tribunalul Sibiu prin decizia civilă nr. 110/2012, instanța de apel reținând în esență următoarele:
P. actul de dezmembrare și contractul de donație O. G. și O. M. au hotărât dezmembrarea apartamentului nr. 2 din Sibiu, ., înscris în CF_ Sibiu, individuală A+1 nr. top. 3799/2/II, cu teren de 85 mp, pe subapartamente și au declarat că donează fiicei O. M. și soțului ei O. V., între ei în părți egale și în indiviziune subapartamentul nr. 2, top nou 3799/2/II/II, precum și părțile comune indivize, liber de sarcini și procese, voința reală a părților fiind aceea de a se recunoaște, printr-un act apt de întabulare, dreptul de proprietate al autorilor reclamanților, dobândit cu titlu de construire.
Cu privire la faptul material al edificării subapartamentului nr. 2 de către autorii reclamanților M. A. și O. F. O., instanța a încuviințat și administrat proba testimonială, având în vedere dispozițiile art. 1198 C civil și relația de rudenie dintre părți, reținând că există imposibilitate morală de preconstituire a unui înscris și în situația în care actul este încheiat între rude sau afini, cazul de față.
S-a invocat altă situație decât cea ce rezultă din contractul de donație, și anume existența unei simulații. Caracteristic pentru aceasta este faptul că ea presupune existența unei singure operațiuni, în cadrul căreia părțile perfectează un act public, ce nu corespunde realității, și un altul secret, ce reprezintă voința lor, în aceasta materie, actul secret, cuprinzând recunoașterea simulației totale sau parțiale a primului act. S-a recunoscut în instanță că nu există un al doilea înscris constatator al convenției secrete, care să producă efecte între părți, însă, s-a făcut dovada imposibilității morale de întocmire a actului secret, adică rudenia/afinitatea dintre părțile actului secret, motiv pentru care, instanța a apreciat că se poate demonstra cu martori, între părți sau succesorii lor în drepturi existența actului secret, precum și faptul material al edificării construcției, interogatoriile luate pârâților Z. L. (fila 148), O. M. (f.152), O. L. V. (f.157) confirmând că în familie a fost cunoscută înțelegerea existentă între părțile contractante, conform căreia familia tânără, fiind în posesia unor sume de bani destinate achiziționării unui apartament să investească suma respectivă și să-și edifice apartamentul poziționat deasupra apartamentului în care locuiau părinții. Apelanta însăși nu a contestat împrejurarea construirii imobilului în perioada 1968, nici împrejurarea că efortul financiar care a stat la baza edificării construcției ar fi aparținut exclusiv familiei O..
Ca atare, instanța a reținut că voința reală a părților, în ceea ce privește construcția, a fost ca O. M. și V. să devină proprietari ai apartamentului ca urmare a edificării acestuia din mijloace proprii. Acordul secret al părților îndeplinește condițiile de fond cerute de lege pentru încheierea sa valabilă, luând naștere între părți cu capacitate de a contracta, cu consimțământ valabil exprimat, având obiect determinat și o cauză licită, în sensul prevederilor art. 948 -968 C. civil. Actul de donație apare ca lovit de nulitate absolută ca urmare a lipsei intenției de a gratifica, în condițiile în care apartamentul a fost edificat de autorii reclamanților din fonduri proprii.
Ca urmare, instanța a constatat caracterul simulat al contractului de donație cu privire la construcție, prin deghizarea obiectului său.
Cererea de reducțiune a liberalității excesive doar cu privire la terenul care a făcut obiectul actului de donației, în suprafața de 42,5 mp. apare ca logic, față de cele reținute mai sus. Din expertiza efectuată în cauză rezultă ca valoarea imobilului care a intrat în masa succesorală este de 243.340 lei, iar valoarea terenului donat, la momentul deschiderii succesiunii este de 17.974 lei, iar cota de 1/4 din această valoare este de 65.328,5 lei, reprezentat, valoarea terenului care a făcut obiectul donației fiind de 17.974 lei, nu depășește cotitatea disponibilă.
Este de remarcat și faptul că reglementările legale în materia funciară nu permiteau transmiterea dreptului de proprietate, astfel că transmiterile deghizate (de felul celor de față) nu au fost rare sau apreciate ca ciudate, iar în contextul economic al timpului, era evident faptul că pensionarii nu aveau venituri mari, apte să procure fonduri pentru supraetajare, fiind evident de asemenea faptul că familia tânără a făcut investiția.
În ce privește sistarea de indiviziune, acordul părților a fost exprimat în sensul atribuirii imobilului în totalitate intimatei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta M. M. prin mandatar M. Noruța D. care a solicitat modificarea în tot a deciziei în sensul admiterii cererii reconvenționale având ca obiect reducțiunea donației până la limita cotității disponibile, respingerea completării de acțiune având ca obiect constatarea caracterului simulat al contractului de donație, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În expunerea de motive s-a arătat în esență că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic, iar hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motive de recurs care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 cod pr. civilă.
Intimații reclamanți O. O. și M. A. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din 13 decembrie 2012 recurenta pârâtă M. M. a declarat în fața instanței că înțelege să renunțe la recurs, declarația orală fiind consemnată într-un înscris depus la dosar la fila 102.
Potrivit art. 267 alin. 2 cod pr. civilă partea poate renunța la calea de atac declarată, prin înfățișarea părții înaintea președintelui sau prin înscris autentic.
În speță recurenta a declarat că renunță la recurs, declarația sa orală fiind consemnată de instanță într-un înscris atașat dosarului, scris personal și semnat de recurenta M. M., în fața instanței de recurs.
Față de dispozițiile art. 267 și art. 246 cod pr. civilă, Curtea va lua act de renunțarea la judecarea recursului formulat de pârâta M. M. împotriva deciziei civile 110/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I Civilă.
În temeiul art. 246 alin. 3 cod pr. civilă recurenta va fi obligată să plătească intimaților O. O. și M. A. cheltuieli de judecată de 4400 lei în recurs, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței de la fila 91, părțile înțelegându-se asupra acestui aspect, așa cum a declarat recurenta în fața instanței.
(continuarea deciziei civile nr. 642/13.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel A. – I. – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Ia act de renunțarea la judecare recursului formulat de pârâta M. M. împotriva deciziei civile 110/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I Civilă.
Obligă recurenta să plătească intimaților O. O. și M. A. cheltuieli de judecată de 4400 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 Decembrie 2012.
Președinte, M. F. C. | Judecător, C. M. C. | Judecător, A. N. |
Grefier, N. P. |
Redc. /Tehn. CMC
2 ex./18.01.2013
Jud. fond – L. A. P.
Jud. apel – V. A./V. C. D.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 639/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA | Pretenţii. Decizia nr. 108/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
