Anulare act. Decizia nr. 261/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 261/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 261/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 261/2013
Ședința publică de la 11 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.-președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții F. A. și F. E., împotriva deciziei civile nr. 137/2011 pronunțată de Tribunalul S. în dosar civil nr._, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat P. R. cu delegație la dosar pentru intimații pârâți Ș. C. și Ș. S., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, cerere formulată de intimații pârâți Ș., prin care se solicită constatarea perimării în cauza ce face obiectul prezentului dosar.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul ales al intimaților pârâți, avocat P. R. solicită admiterea cererii de constatare a perimării recursului declarat de reclamanți.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
P. acțiunea civilă, înregistrată la Judecătoria S. sub dosar nr._, reclamanții F. E., F. A., F. G. și Ghințu A. în contradictoriu cu pârâții S. Român prin M. Finanțelor, Primăria Municipiului S. prin P., ..C.P.I. S., R. T. M. N., T. T. A., T. M. A., T. A. N., T. A. T., T. S. C., Ș. C. și Sufană S., au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea . de a depune la dosarul cauzei contractul de vânzare – cumpărare a imobilului situat în S., .. 36, contract încheiat la nivelul anului 1998, în favoarea reclamanților;
- obligarea pârâților R. T. M. N., T. T. M., T. M. A., T. A. N., T. A. T. și T. S. C. de a face dovada dobândirii imobilului din S. .. 36, jud. S., prin procedura restituirii în natură;
- obligarea Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară de a depune la dosar toată documentația ce a stat la baza întabulării dreptului de proprietate în CF 4923, nr. top. 4009/II/II a autorilor părților, în speță C. D. și C. A. și ulterior a pârâților R. T. M. N., T. T. M., T. M. A., T. A. N., T. A. T. și T. S. C.;
- constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr._/2004 obținut în beneficiul părților persoane fizice, întrucât s-a dezbătut dreptul succesoral asupra unui bun pe care autorii și succesorii nu-l mai puteau dobândi fizic;
- constatarea nulității absolute notărilor efectuate în Cartea Funciară cu nr. 4923, nr. top. 4009/II/II, notări ce au fost efectuate în baza certificatului de moștenitor nr._/2004;
- constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1800/03.08.2005, pentru lipsa obiectului vânzării și pentru cauza ilicită;
- obligarea Statului Român prin M. Finanțelor, a Primăriei Municipiului S. și a . a recunoaște ca valabilă vânzarea către reclamanți a imobilului din S., .. 36, pentru care s-a achitat aproape integral prețul.
În motivarea în fapt se arată că reclamanții au locuit inițial cu chirie în imobilul situat în S., .. 36, ocupând o suprafață totală utilă de 128,79 mp și o suprafață de teren aferentă de 36 mp. Ulterior în anul 1998, în baza Legii nr. 112/1995 au achiziționat imobilul mai sus descris încheind contractul de vânzare – cumpărare nr. 4616, și achitând în acest sens un avans ce reprezenta cea mai mare parte din valoarea imobilului. Acționând cu rea credință însă, vânzătorul . le-a înmânat un exemplar al contractului de vânzare – cumpărare nr. 4616/1998. Atât la momentul vânzării cât și ulterior . refuzat în mod nejustificat și permanent cererea reclamanților de predare a unui exemplar al contractului de vânzare – cumpărare nr. 4616/1998.
În drept, dispozițiile Lg. 10/2001, Lg. 112/95, art. 948 lit. B și c, art. 1073 Cod civil.
Ulterior reclamanții Ghințu A. și F. G., au formulat cerere de renunțare la judecată (f. 119, 120 dosar fond), solicitând instanței să se ia act că renunță la judecată.
Reclamanții F. A. și F. E. și-au precizat ulterior acțiunea, solicitând:
-să se constate nulitatea absolută, iar în secundar anularea certificatului de moștenitor nr. 81/2004;
- să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1800/2005, având ca obiect imobilul înscris în CF 4923 S.;
-rectificarea CF 4923 S. în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților și redobândirea dreptului de proprietate pe numele Statului Român;
-să fie obligată pârâta . predea reclamanților contractul de vânzare – cumpărare pe care l-a încheiat cu reclamanții în calitate de chiriași, iar potrivit convenției pe care au încheiat-o cu reclamanții, pârâta să facă toate demersurile pentru întabulrea dreptului de proprietate al reclamanților în CF, ținând cont că reclamanții au achitat taxa de întabulare.
P. sentința civilă nr. 5449/17 iunie 2010 a Judecătoriei S., a fost respinsă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții F. A. și F. E. în contradictoriu cu pârâții Ș. C. și Ș. S., S. Român prin M. Finanțelor, S.C. U. S.A., T. M. A., R. T. M. N., T. C. în calitate de moștenitor al defunctului T. T. M., T. A. N., T. A. T. și T. S. C.. A fost admisă excepția lipsei capacității procesuale a pârâtei Primăria Municipiului S. prin P. și pe cale de consecință a fost respinsă acțiunea civilă față de aceasta. A fost respinsă acțiunea civilă precizată față de pârâta O.C.P.I. S., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. S-a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților F. G. și Ghințu A.. Au fost obligați reclamanții, în solidar, la plata sumei de 1700 lei, cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului Ș. C..
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanții F. A. și F. E., solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului se arată că greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a Primăriei Municipiului S., că în mod eronat și cu încălcarea puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 794/1999 s-a reținut că imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, deoarece prin Hotărârea nr. 777/1997 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 112/1995 s-a stabilit că pârâții nu erau îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului, ci doar la despăgubiri, că în aceste condiții pârâții nu mai puteau recurge la realizarea dreptului de proprietate prin dezbaterea moștenirii, că certificatul de moștenitor trebuia anulat pentru fraudă la lege, imobilul fiind în continuare proprietate de stat și ca urmare nu putea face obiectul unui testament. Se mai arată că acest imobil nu putea fi introdus în masa succesorală și pentru faptul că a fost cumpărat de către chiriași, respectiv de către apelanți. Arată apoi că greșit au fost respinse și celelalte cereri deoarece s-a reținut greșit că nu s-a încheiat între reclamanți și . contract de vânzare-cumpărare, deoarece un astfel de contract s-a încheiat, prețul fiind de 30.000.000 ROL, împrejurarea respectivă fiind dovedită și prin prevederile art. 9 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 precum și din dispoziția art. 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, din care rezultă că încasarea comisionului este posibilă doar după încheierea contractului, că imobilul putea face obiectul contractului din moment ce era proprietatea Statului. Arată de asemenea, că în mod nelegal a fost respinsă cererea de constatare a nulității contractelor încheiate între pârâți, deoarece acestea au fost încheiate prin fraudă, pârâții nefiind la data contractelor proprietari ai imobilului, proprietari fiind cei doi apelanți, că din acest motiv contractul este lipsit și de cauză, sau are o cauză ilicită. Câtă vreme contractul încheiat între apelanți și . a fost desființat el continuă să producă efecte. A mai arătat că acțiunea în revendicare a imobilului nu a fost formulată de moștenitorii defunctului C. D. și C. A., ci de moștenitorii celei de-a doua soții a lui C. D., care nu aveau dreptul la acest imobil, deoarece nu a fost niciodată proprietara imobilului, că hotărârea este nulă deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere referitor la rectificarea cărții funciare în favoarea reclamanților.
Tribunalul S. – Secția I Civilă, prin decizia civilă nr. 137/2011 a respins apelul declarat de reclamanții F. A. și F. E. împotriva sentinței civile nr. 5449/2010 a Judecătoriei S., păstrând această sentință.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul S. a reținut următoarele:
S-a susținut de apelanții că sunt beneficiarii unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu . că pârâții T. T. M., T. M. A., T. A. T., T. S. – C., R. T. M. N. nu au fost proprietarii imobilului pentru a-l putea transmite pe calea contractului de vânzare-cumpărare pârâților Ș. C. și Ș. S..
S-a ignorat faptul că dovada contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu . făcută chiar de apelanți, cu înscrisul constatator al acestuia, înscris pe care nu l-au putut prezenta tocmai datorită faptului că un astfel de contract nu s-a încheiat, fiind efectuate doar unele acte premergătoare contractului, ce ar fi putut avea cel mult valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare. Plata avansului sau a comisionului pentru încheierea contractului, nu pot constitui dovadă a faptului că acesta a și fost încheiat, după cum anumite dispoziții legale, care consacrau dreptul la cumpărarea imobilului, nu pot constitui, cum se susține, dovadă a contractului.
Pe de altă parte, apelanții au ignorat efectele sentinței civile nr. 2794/14.04.1999 a Judecătoriei S., irevocabilă, prin care s-a constatat că imobilul situat administrativ în S., .. 36, identificat în CF 4923 S., nr. top. 4009/2/2, casă și curte în suprafață de 378 mp a fost trecut în proprietatea Statului fără titlu valabil și pe cale de consecință s-a constatat nulitatea absolută a încheierii de întabulare nr. 1940/1962 și s-a dispus restabilirea situației anterioare de CF, în sensul că proprietari tabulari asupra imobilului sunt C. D. și C. A. ns. B., cu titlu de cumpărare. Restituirea imobilului prin hotărârea menționată face imposibilă și inutilă punerea în discuție a oricărei chestiuni referitoare la faptul că pârâții și antecesorii lor au fost sau nu îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului, sau numai la despăgubiri. De aceea toate criticile referitoare la considerentul că greșit s-ar fi reținut că imobilul a trecut fără titlu la Stat, că antecesorii pârâților ar fi fost îndreptățiți la despăgubiri și nu la restituirea în natură a imobilului, la faptul că moștenitorii lui C. A. nu ar fi avut dreptul să obțină restituirea imobilului, sunt neavenite în raport cu hotărârea menționată.
Puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 794/1999 a Judecătoriei S. nu a fost ignorată deoarece imobilul nu a fost restituit prin hotărârea atacată și instanța nu putea constata că restituirea făcută prin sentința nr. 2794/14.04.1999 a Judecătoriei S., a fost nelegală. Ea s-a limitat să arate faptul restituirii și motivul acesteia, pe baza hotărârii anterioare.
Susținerile în sensul că certificatul de moștenitor trebuia anulat pentru fraudă la lege pe motivul că imobilul fiind în continuare proprietate de stat nu putea face obiectul unui testament și că acest imobil nu putea fi introdus în masa succesorală fiind proprietatea apelanților, că în mod nelegal a fost respinsă cererea de constatare a nulității contractelor încheiate între pârâți, deoarece acestea au fost încheiate prin fraudă, pârâții nefiind la data contractelor proprietari ai imobilului, proprietari fiind cei doi apelanți, că din acest motiv contractul este lipsit și de cauză, sau are o cauză ilicită, ignoră la nesfârșit aceleași două chestiuni, respectiv că apelanții nu sunt beneficiarii unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobil, dar și pe cel referitor la faptul că prin hotărârea judecătorească susmenționată s-a dispus restabilirea dreptului de proprietate asupra imobilului, pe numele foștilor proprietari C. D. și C. A..
P. sentința civilă nr. 3116/07.05.2001 a Judecătoriei S., irevocabilă, s-a constatat că unic moștenitor acceptant al defunctei C. A., decedată la data de 14.08.1961, a fost C. D. în calitate de soț supraviețuitor, precum și valabilitatea certificatului de moștenitor nr. 1498/1979 eliberat de notariatul de Stat Județean S., care a stabilit că după defunctul C. D., unic moștenitor acceptant a fost C. A. M., în calitate de soție și legatar testamentar.
Susținerea în sensul că greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale a Primăriei Municipiului S. se înscrie și ea pe aceeași linie de prezentare deformată a realității, deoarece a o astfel de excepție nu a fost admisă, fiind pusă în discuție și admisă doar excepția lipsei capacității procesuale, ceea ce este corect, apelanții neaducând nici un argument cu care să justifice că modul de soluționare al acestei excepții este nelegal.
În legătură cu faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de rectificare a cărții funciare, și acest motiv este neîntemeiat, deoarece acțiunea a fost respinsă în totalitate, inclusiv capătul de cerere referitor la rectificarea cărții funciare, fapt firesc în raport cu împrejurarea că neadmițându-se cererile principale, de care depindea soluția acestui capăt de cerere, nu a existat nici temei pentru rectificare.
Față de argumentele expuse, în baza art. 296 C. proc. civ., art. 1201, 1169, 480 C. civ. apelul a fost respins ca neîntemeiat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții F. A. și F. E., solicitând în principal, admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare instanței de apel, iar în subsidiar, admiterea recursului, schimbarea în totalitate a hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, arată că hotărârea instanței de fond este nulă, nulitate care decurge din încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 1 și 4 C. proc. civ, raportat la art. 260 C. proc. civ, întrucât încheierile de amânare a pronunțării nu sunt semnate de judecător. Se invocă lipsa rolului activ al instanței, în sensul că aceasta nu s-a pronunțat cu privire la petitul referitor la rectificarea de CF. Învederează faptul că recurenții au făcut dovada existenței contractului de vânzare – cumpărare a imobilului înscris în CF 4923 S. și în mod nelegal s-a respins proba cu martori propusă de recurenți, pentru ca apoi să se respingă apelul cu motivarea că nu s-a făcut dovada contractului cu înscrisul constatator al acestuia.
Recurenții mai arată că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la autoritatea de lucru judecat, excepție pe care au ridicat-o în fața instanței. În mod nelegal, prin încălcarea textelor de lege, instanțele de fond au constatat că restituirea în natură a imobilului face imposibilă și inutilă punerea în discuția a chestiunii referitoare la faptul că pârâții și antecesorii lor au fost sau nu îndreptățiți la restituire sau la despăgubiri.
P. sentința civilă nr. 2794/1999 a Judecătoriei S. s-a reținut că imobilul cumpărat de recurenți a trecut în proprietatea statului fără titlu valabil. Atâta vreme cât nu s-a prezentat instanței o hotărâre judecătorească prin care să se constate nulitatea contractului de vânzare – cumpărare, în baza căruia recurenții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, nelegal cele două instanțe au reținut că reîntabularea s-a făcut în mod legal. Printr-o aplicare și interpretare greșită a testamentului defunctului C. D., instanțele au reținut că imobilul cumpărat în baza Legii nr. 112/1995 de recurenți, face parte din masa succesorală a defunctei C. A. și pârâții, în calitate de moștenitori ai acesteia, sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului.
Din actele dosarului rezultă că atât la data decesului lui C. D. cât și a celor două soții ale acestuia, imobilul în litigiu era și a fost proprietatea Statului Român, nefăcând parte din patrimoniul celor trei defuncți la data decesului lor și nu putea face obiect al testamentului întocmit de C. D. în favoarea celei de a doua soții, deoarece era scos din circuitul civil încă din anul în care S. Român s-a întabulat în calitate de proprietar. Se mai arată că pârâții vânzători nu aveau calitate procesuală activă pentru a revendica imobilul cumpărat de recurenți.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice S. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, fiind tardiv formulată.
Intimatul Municipiul S. prin P. depune întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Prealabil analizării motivelor de recurs, Curtea constată următoarele:
La termenul de judecată din 13 octombrie 2011, prezenta cauză a fost suspendată în baza art. 1551 C. proc. civ, pentru neîndeplinirea de către
(continuarea deciziei civile nr. 261/11.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
recurenții reclamanți a obligațiilor stabilite în sarcina acestora cu privire la citarea intimaților și alte dispoziții puse în sarcina acestora.
La data de 23 ianuarie 2012, intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. S. a depus cerere prin care a solicitat repunerea pe rol a cauzei și a se constata perimată acțiunea reclamanților.
P. încheierea din 16 februarie 2012, a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de intimata DGFP S. și menținute dispozițiile încheierii de suspendare de la termenul de judecată din 13.10.2011.
La data de 15.03.2013, intimații Ș. C. și Ș. S. au formulat cerere de constatare a perimării acțiunii reclamanților.
Conform art. 250 alin 1 C. proc. civ., cursul perimării este suspendat pe durata suspendării judecății dispusă în cazurile prevăzute de lege.
Conform art. 248 alin 1 C. proc. civ, „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs….. se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an”.
În cauză recursul este suspendat de peste 1 an de zile iar părțile nu au efectuat nici un act de procedură care să întrerupă perimarea, astfel că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 248 C. proc. civ.
Pe cale de consecință, în baza art. 252-253 C. proc. civ. Curtea va constata perimat de drept recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 137/2011 pronunțată de Tribunalul S..
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Constată perimat de drept recursul declarat de către reclamanții F. A. și F. E. împotriva deciziei civile nr. 137/2001 pronunțată de Tribunalul S. în dosar civil_ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.04.2013.
Președinte, A. N. | Judecător, C. G. N. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, N. P. |
Redc. A.N.
Tehn. N.P.
2 ex/21.06.2013
Jud. fond – F.R.P.
Jud. apel – D.R.L./Ghe. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 237/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 266/2013. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
