Pretenţii. Decizia nr. 237/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 237/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 237/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 237/2013
Ședința publică de la 04 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător A. N.-președinte secție
Judecător M. M. C.
Grefier M. R.
M. Public a fost reprezentat de către doamna procuror A. P. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. A. I.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantele L. C. și N. E. împotriva sentinței civile nr. 372/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare și s-au depus motive de recurs prin memoriu separat din partea recurentelor reclamante, precum și întâmpinare din partea intimatului pârât S. R. prin M.F.P. prin D.G.F.P. Hunedoara.
Instanța, față de dispozițiile art. 302 ind. 1 lit. c Cod pr. civ. coroborat cu art. 303 Cod pr. civ. pune în discuție excepția nulității recursului declarat de reclamante pentru nemotivare în termen legal.
Reprezentanta Ministerului Public consideră nul recursul față de nemotivarea în termenul legal de 15 zile prevăzut de lege.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare pe excepția nulității recursului.
C. DE A.
Asupra recursului civil de față;
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr._ /10.05.2010, reclamantele L. C. și N. E. au chemat în judecată pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 euro – sau echivalentul în lei la data plății, pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a persecuțiilor politice la care a fost supus soțul și, respectiv, tatăl reclamantelor, defunctul L. L., în perioada 1958-1989.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat, în esență, că defunctul L. L., angajat la Secția de Turnătorie a fostului CSH, având o familie cu trei copii, la vârsta de 45 de ani, a fost arestat, casa familiei a fost percheziționată, inclusiv anexele și podul, le-au fost confiscate toate bunurile – vaca, pământul și casa – și, doar în urma unui proces de partaj, a fost recuperată ½ din casă, unde a putut să locuiască familia ( soția și copiii).
Reclamantele au arătat că L. L. a fost judecat împreună cu alți 75 inculpați, împărțiți în trei loturi, în sala mare a Tribunalului Hunedoara, de către Tribunalul M., fiind condamnat, ca și ceilalți, pentru crima de „insurecție armată” și acuzat de instanță de a fi intenționat să arunce în aer Combinatul de la Hunedoara, deși asupra niciunuia dintre inculpați nu s-a găsit vreo armă.
Că antecesorul, respectiv soțul reclamantei L. C., a fost condamnat la pedeapsa de muncă silnică pe viață și confiscarea totală a averii, sentința fiind făcută publică în localitatea de domiciliul a familie – Ghelari -, unde, în ajunul Crăciunului, a fost dus cu alți doi condamnați din comună, la Căminul Cultural, unde a fost citită, în public, această hotărârea de condamnare, iar ei, umiliți și denigrați.
Că, în toată perioada – până în anul 1963 – familia nu a avut cunoștință despre locul de detenție unde acesta se află și, abia cu un an înainte de a fi eliberat, printr-o carte poștală, a trimis după un pachet, de 5 kg., anunțând că se află în viață, încarcerat la Penitenciarul Aiud.
În fine, reclamantele au arătat că L. L. a fost eliberat, prin grațiere, în baza Decretului nr. 176/1964 și a revenit în familie, după ispășirea unui program de penitenciar greu de suportat, despre care nu putea povesti, fiind rușinat și înspăimântat în același timp, doar la amintirea terorii prin care a trecut în perioada de detenție 1958-1964 și care i-a marcat ireversibil starea de sănătate, exprimând, de regulă, succint, această suferință, prin expresii ca: „ nici puiu de șarpe să nu treacă prin ce am trecut eu”.
În drept s-au invocat prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.
Pârâtul S. R. prin MFP, reprezentat prin DGFP a județului Hunedoara a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Sub aspectul cuantumului despăgubirilor, pârâtul a solicitat a se avea în vedere limitările aduse acestora prin OUG nr. 62/2010. Ulterior, a invocat inadmisibilitatea acțiunii față de Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, prin care s-a declarat neconstituțional art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.
P. sentința civilă nr. 372/19.09.2012 Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea formulată de reclamante, reținând următoarele:
Reclamanta L. C. are calitatea de soție supraviețuitoare a defunctului L. L., iar reclamanta N. E. are calitatea de descendentă gradul I, în calitate de fiică.
Acesta a fost judecat într-un lot de inculpați, ca membru al organizației subversive „ Garda Albă” și condamnat – prin Sentința nr. 1813/1958 a Tribunalului M. al Regiunii a III-a Cluj -, la muncă silnică pe viață și confiscarea totală a averii personale, pentru crima de insurecție armată.
Sentința a fost executată în perioada 25.06.1958 – 18.04.1964, condamnatul fiind eliberat prin grațiere, în bata Decretului nr. 176/1964.
P. art. 1 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute de art. 211 Cod penal, constituie, de drept, condamnări cu caracter politic.
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. a, din același act normativ, ambele reclamante – soție supraviețuitoare și fiică –au dreptul de a solicita despăgubiri Statului R., în condițiile Legii nr. 221/2009.
P. Decizia nr. 1358/2010, C. Constituțională a admis, însă, excepția de neconstituționalitate, invocată de pârâtul în cauză, a normei juridice conținute de articolul 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.
Decizia respectivă a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010.
Potrivit art. 147 alin. 1 din Constituția României, coroborat cu cele ale art. 31 alin. 3 a Legii nr. 47/1992, republicată, dispozițiile legale declarate neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, în Monitorul Oficial, dacă în acest interval de timp, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu a reglementat situația creată, în sensul că nu a pus de acord normele juridice declarate neconstituționale, cu prevederile Constituției.
Cum, în intervalul celor 45 de zile, legiuitorul român nu a reglementat situația creată, în sensul că nu a pus de acord prevederile art. 5 alin. 1 lit. a, cu prevederile Constituției, norma juridică respectivă a fost lipsită de orice eficacitate.
Așadar, sub aspectul despăgubirilor morale pretinse, acțiunea reclamantelor este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
De altfel, prin Deciziei nr. 12/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a României, la soluționarea recursului în interesul legii, a statuat că acțiunile în despăgubiri morale întemeiate pe art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, declarat neconstituțional, nu mai pot fi admise.
Pe cale de consecință, raportat la cele menționate, s-a dispus respingerea acțiunii reclamantelor.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamantele L. C. și N. E. cu mențiunea că „până la primul termen de judecată vom motiva prezentul recurs”.
La data de 3.04.2013 recurentele precizează care sunt motivele de recurs.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat să se constate nulitatea recursului pentru nemotivarea sa în termenul prevăzut de lege.
C. se va pronunța mai întâi asupra aplicabilității în speță a dispozițiilor art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă.
Potrivit acestui text de lege recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
Termenul de recurs este de 15 zile potrivit art. 301 Cod procedură civilă și curge de la comunicarea hotărârii. La art. 303 Cod procedură civilă se menționează că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Hotărârea atacată cu recurs a fost comunicată recurentelor la data de 10.12.2012 (filele 163 și 165 dosar de fond).
Adresa la care s-a făcut comunicarea este adresa la care au cerut reclamantele să li se comunice toate actele de procedură (domiciliul procesual ales).
P. urmare, din data de 10.12.2012 a început să curgă termenul de motivare a recursului, termen care este de 15 zile.
Motivele de recurs sunt însă depuse de către recurente, prin avocat, numai la data de 3.04.2013, aceasta fiind data ștampilei de înregistrare prin serviciul registratură al Curții de A. A. I..
Se poate astfel constata că motivarea recursului s-a făcut cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut de legiuitor, sancțiunea ce intervine în această situație fiind constatarea nulității recursului.
În consecință, raportat la prevederile art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, C. urmează a constata nulitatea recursului declarat de către reclamante.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantele L. C. și N. E. împotriva sentinței civile nr. 372/19.09.2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4.04.2013.
Președinte, M. F. C. | Judecător, A. N. | Judecător, M. M. C. |
Grefier, M. R. |
Red./tehn.MMC/22.04.2013
2 ex/MR/22.04.2013
Jud. fond- I. M.
| ← Expropriere. Decizia nr. 31/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Anulare act. Decizia nr. 261/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
