Validare poprire. Decizia nr. 440/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 440/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 440/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 440/2014
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2014
Completul compus din:
Președinte C. G. N.
Judecător D. M.
Judecător M. M. C.
Grefier C. C.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de creditoarea P. R. B. și de debitoarea Stațiunea de C. - D. V.-V. B. împotriva deciziei civile nr. 214/A/2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ , având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat B. I. Cezariana pentru recurenta creditoare P. R. B. și avocat și avocat G. C. pentru recurenta debitoare Stațiunea de C. - D. V.-V. B., lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt motivate și netimbrate; la dosar s-au depus prin serviciul registratură cerere de reexaminare a taxei de timbru formulată de recurenta Stațiunea de C. - D. V.-V. B. și întâmpinări din partea ambelor recurente.
Avocat B. I. Cezariana pentru recurenta creditoare P. R. B. depune la dosar împuternicirea avocațială și taxa de timbru constând în chitanță în cuantum de 50 lei și timbre judiciare în sumă de 3 lei.
Curtea constată că taxa de timbru cu care a fost citată debitoarea a fost stabilită pe cale administrativă de către grefier și verificând dispozițiile legale incidente constată că această recurentă este scutită de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art. 6 alin. 7 din Legea 465/2009, raportat la art. 7 din OG 22/2002.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat B. I. Cezariana pentru recurenta creditoare P. R. B. solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel pentru evocarea fondului, cu obligarea intimaților la cheltuieli de judecată.
În continuare susține motivele de recurs invocate în scris, arătând, în esență, că instanța de apel în mod greșit a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la fond, deși prin motivele de apel creditoarea a solicitat expres tribunalului să rețină cauza spre judecarea fondului.
Învederează că, potrivit disp. art. 297 C.pr.civ., instanța de apel trimite cauza spre rejudecare doar în situația în care apelantul cere acest lucru și dacă judecata s-a făcut fără citarea legală a părții sau când instanța s-a pronunțat pe excepție și nu pe fondul cauzei.
Reprezentantul debitoarei recurente arată că susține excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, întrucât motivele de recurs invocate de către creditoare nu se încadrează în cele prev. de art. 304 C.pr.civ. Consideră că recursul creditoarei nu este motivat nici în fapt, nici în drept.
Curtea pune în discuție excepția nulității recursului, invocată de debitoarei S.C.D.V.V. B..
Reprezentanta creditoarei recurente solicită respingerea excepției, învederând că nu a criticat sentința, ci faptul că legea civilă a fost aplicată greșit.
În deliberare, având în vedere motivele de recurs invocate de către P. R. B., Curtea apreciază motivat recursul întrucât se critică decizia nr. 214/A/2014 vis-a-vis de soluția pronunțată ca urmare a nerespectării solicitării formulate expres prin motivele de apel, motiv pentru care respinge excepția nulității recursului.
Reprezentantul debitoarei S.C.D.V.V. B. solicită respingerea recursului creditoarei, pentru motivele invocate în întâmpinare, arătând că în mod corect instanța de apel a trimis cauza spre rejudecare la fond, întrucât prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cauzei.
Față de recursul declarat de către debitoare, solicită să fie admis pentru motivele invocate în scris.
Arată că și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 7 C.pr.civ. și solicită trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în vederea rejudecării apelului. Susține că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină și nu analizează sentința prin prisma motivelor de apel, reținând o presupusă nemotivare a sentinței și nu faptul că motivarea nu corespunde textelor de lege expuse, ceea ce duce la o nemotivare a deciziei.
Arată că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Reprezentanta creditoarei arată că este de acord cu recursul debitoarei, dar pentru motivele invocate de către creditoare. Consideră că instanța de apel a analizat întreaga stare de fapt și de drept, doar soluția de trimitere spre rejudecare la fond fiind greșită, întrucât trebuia să rețină cauza spre judecare pe fond a cererii.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față ;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în dosar nr._ creditoarea P. R. B. a solicitat ca în contradictoriu cu debitoarea Stațiunea de C. și D. V. V. B. și terții popriți Direcția G. a Finanțelor P. B., Administrația Județeană a Finanțelor P. A. și S. F. M. B. să se dispună validarea popririi dispusă de către B. B. T. în dosarul execuțional nr.161/2012 pentru suma de 123.371,50 lei din care suma de 115.300 lei reprezintă despăgubiri și cheltuieli de judecată dispuse prin sentința civilă nr.805/2010 a Judecătoriei B. și decizia civilă nr. 193/2012 a Tribunalului A. în dosarul civil nr._ și suma de 8071,50 lei reprezentând cheltuieli de executare. De asemenea, a solicitat obligarea terților popriți la plata creanței în sumă de 123.371 lei, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1007/2013 pronunțată de Judecătoria B. cererea formulată a fost respinsă ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut:
Prin sentința civilă nr. 805/2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ și prin Decizia civilă nr. 193/2012 a Tribunalul A. pronunțată în același dosar, s-a dispus obligarea debitoarei să plătească creditoarei suma de 115.300 lei cu titlu despăgubiri civile și cheltuieli de judecată.
Urmare acestor hotărâri, creditoarea s-a adresat B. B. T. pentru începerea executării silite. Prin procesul-verbal din data de 05.09.2012 în dosar execuțional 161/2012, s-au stabilit cheltuieli de executare în valoare de 8.071,50 lei, inclusiv TVA .
Prin încheierea nr. 154/2012, Judecătoria B. a încuviințat executarea silită a obligației privind pe debitoare în dosarul de executare nr. 161/2012 al executorului judecătoresc B. T., în oricare dintre formele prevăzute de lege.
La data de 09.05.2012, B. B. T. a emis o somație debitoarei prin care a somat-o, ca în termen de o zi de la primirea prezentei, să procedeze la îndeplinirea obligației stabilită în sarcina sa în temeiul titlurilor executorii aflate în dosarul de executare nr. 161/2012.
Prin sentința civilă nr. 795/2012, Judecătoria B. a admis în parte contestația la executare formulată de către debitoare în contradictoriu cu creditoarea, a anulat parțial somația emisă în data de 09.05.2012 în dosarul execuțional nr. 161/2012 al B. B. T., în ceea ce privește termenul de plată de o zi de la data primirii somației și a dispus amânarea executării silite până în data de 14.11.2012.
La data de 15.01.2013, Judecătoria B. a respins în dosarul nr._ contestația în anulare formulată de către debitoare împotriva creditoarei, ca tardivă și în consecință, a respins cererea de suspendare a executării silite a sentinței civile nr. 805/2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosar_ .
La termenul din data de 29.04.2013, Judecătoria B., prin încheierea nr. 408/29.04.2013 a dispus suspendarea provizorie a executării sentinței civile nr.805/27.10.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ până la soluționarea cererii de suspendare formulată în dosar nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect revizuirea sentinței civile nr.805/27.10.2010.
La data de 10.09.2013, în dosar nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect revizuirea sentinței civile nr.805/27.10.2010, s-a dispus suspendarea executării sentinței civile nr.805/27.10.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ până la soluționarea irevocabila a prezentului dosar, însă în data de 03.12.2013, Tribunalul A. a respins suspendarea executării sentinței civile nr.805/27.10.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ .
În data de 15.05.2013, deși era suspendată provizoriu executarea sentinței civile nr. nr.805/27.10.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ care constituie titlul executoriu în dosarul de executare nr. 161/2012, B. B. T. a comunicat patru adrese de poprire către terții popriți Trezoreria B., Banca Comercială Română B., CEC Bank B. și Raiffeisen Bank B..
Având în vedere că la data de 29.04.2013 s-a dispus suspendarea provizorie a executării sentinței civile nr.805/27.10.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ până la soluționarea cererii de suspendare formulată în dosar nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect revizuirea sentinței civile nr.805/27.10.2010, iar la data de 10.09.2013, în dosar nr._ s-a dispus suspendarea executării sentinței civile menționate anterior, instanța a apreciat că, în data de 15.05.2013 executorul judecătoresc nu a emis în mod legal cele patru adrese de poprire către terții popriți întrucât sentința a cărei executare a fost suspendată constituie titlul executoriu în dosarul de executare nr. 161/2012 al B. B. T..
Potrivit art 456 C.pr.civ. terțul poprit este obligat ca, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, să consemneze suma de bani și să trimită dovada executorului.
De asemenea, în baza art.452 alin.1 C.pr.civ. sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile, veniturile din muncă, datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Conform art. 460 Cod procedură civilă "dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.”
Rezultă că, pentru a putea fi validată poprirea, potrivit art 460 alin 1 Cod procedură civilă, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe obligația terțului poprit de a plăti o sumă de bani debitorului și refuzul terțului de a indisponibiliza aceste sume, iar acțiunea să fie introdusă în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă.
Cu privire la aceste condiții, apreciind că cele patru adrese de poprire au fost emise de către executorul judecătoresc în mod nelegal întrucât la acea dată executarea sentinței civile nr. 805/27.10.2010 ce constituie titlul executoriu în dosarul de executare nr. 161/2013 a fost suspendată, instanța a constatat că Trezoreria B., Banca Comercială Română B., CEC Bank B. și Raiffeisen Bank B. nu au calitatea de terți popriți, iar potrivit, art. 456 Cod procedură civilă, nu le revine obligația de a consemna sau indisponibiliza suma de bani solicitată de creditoare. De asemenea, nu sunt obligați de a reține și a plăti direct creditoarei suma cuvenită acesteia.
Față de considerentele expuse, întrucât Trezoreria B. nu are calitatea de terț poprit în cauză, aceasta fiind o condiție de admisibilitate a cererii de validare a popririi, instanța a apreciat că este întemeiată excepția inadmisibilității cererii de validare poprire invocată de către debitoare, motiv pentru care a admis-o și, în consecință, a respins cererea de validare a popririi ca inadmisibilă.
Cu toate acestea, instanța a considerat necesar a fi făcute unele precizări și cu privire la fondul cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea P. R. B., criticând-o pentru următoarele motive: soluția încalcă principiul contradictorialității și disponibilității, soluția din dispozitiv este străină și în contradicție cu motivarea soluției, nu se pot deduce motivele pe care se întemeiază soluția, nu este indicat temeiul de drept al soluției pronunțate, aceasta conținând atât apărări de fond cât și de formă care nu justifică soluția pronunțată.
Prin decizia civilă nr. 214/A/2014 Tribunalul A. a admis apelul declarat de creditoarea P. R. B. împotriva sentinței civile nr. 1007/2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar civil nr._ și în consecință a desființat sentința apelată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, reținând următoarele:
Din lecturarea sentinței atacate se constată că aceasta reprezintă o înșiruire a susținerilor invocate de către părți, după care este prezentată o cronologie a sentințelor pronunțate cu privire la litigiul dintre părți. Motivarea se continuă cu prezentarea conținutului unor texte de lege care nu se coroborează cu celelalte considerente ale instanței și cu soluția pronunțată.
De asemenea, deși cererea vizează validarea popririi, instanța analizează temeinicia actelor de executare, depășind astfel limitele cu care a fost investită.
Pe de altă parte, deși reține excepția inadmisibilității cererii formulate, continuă cu o motivare a unor aspecte ce țin de fondul litigiului, dar și cu privire la o eventuală lipsă a calității procesuale pasive a terților popriți.
Prin urmare, se apreciază că această motivare lapidară echivalează practic cu o nemotivare a sentinței pronunțate, atâta timp cât aceasta nu conține clar considerentele și temeiul de drept care au determinat pronunțarea acestei soluții.
În consecință, în baza art. 282 Cod procedură civilă, apelul a fost admis, sentința atacată a fost desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare în favoarea aceleiași instanțe pentru cercetarea cauzei în limita investirii și pronunțarea unei soluții judicios motivate pe baza probelor administrate și încadrarea corectă în textele de lege aplicabile.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs creditoarea și debitoarea.
În recursul declarat de creditoarea P. R. B. se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru a evoca fondul.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit a dispus instanța de apel trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare, deoarece creditoarea a solicitat expres ca instanța de apel să rețină cauza spre rejudecare și să evoce fondul.
În acest sens, recurenta invocă dispozițiile art. 297 C.proc.civilă.
În recursul declarat de către debitoarea Stațiunea de C.-D. pentru Viticultură și Vinificație B. s-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la instanța de apel în vederea rejudecării apelului pentru incidența art. 304 pct.7 C.proc.civilă, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței recurate cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală pentru incidența art. 304 pct.9 C.proc.civilă.
În motivarea recursului se arată că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, deoarece apreciază că nu este motivată hotărârea instanței de fond, pentru ca apoi să rezulte că există o motivare, dar aceasta nu se încadrează în textele legale menționate de către instanță.
Prin urmare, instanța de apel reține o aplicare greșită a legii, dar admite apelul pe baza nemotivării hotărârii, fapt ce duce la nemotivarea propriei hotărâri din moment ce pe baza acestor unice argumente este desființată sentința și cauza trimisă spre rejudecare.
Cu privire la incidența art. 304 pct.9 C.proc.civilă se susține că instanța de apel în mod greșit reține că textele legale invocate de prima instanță nu au relevanță în cauză în condițiile în care vizează exclusiv condițiile în care se poate valida poprirea, și nici nu se poate susține că prima instanță a depășit cadrul procesual, din moment ce pentru soluționarea inadmisibilității acțiunii, instanța trebuia să aprecieze asupra stării executării silite la momentul solicitării popririi.
Debitoarea intimată a depus întâmpinare la recursul formulat de către creditoare, solicitând constarea nulității acestuia, iar pe fond să se dispună respingerea lui ca nefondat.
Creditoarea intimată a depus întâmpinare la recursul debitoarei solicitând admiterea acestuia, dar pentru motivele menționate în propria cale de atac.
Asupra excepției nulității recursului, invocată de debitoare, instanța s-a pronunțat prin practicaua acestei decizii.
CURTEA, analizând legalitatea deciziei atacate, în raport de criticile formulate, reține următoarele:
Judecătoria B. prin sentința nr. 1007/2013 a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă cererea de validarea a popririi formulată de creditoarea P. R. B. în contradictoriu cu debitoarea Stațiunea de C. și D. pentru Vinicultură și Vinificația B. și cu terții popriți DGRFP B., AJFP A. și SFM B..
Față de soluția menționată în dispozitivul hotărârii, indiferent de considerentele acesteia, este evident faptul că prima instanță a soluționat cauza pe cale de excepție, situație ce făcea de prisos analizarea fondului cauzei.
Prin decizia pronunțată de Tribunalul A. în apel s-a apreciat că, deși vastă, motivarea instanței de fond este lapidară, fapt ce echivalează cu o nemotivare a sentinței pronunțate, atât timp cât aceasta nu conține clar considerentele și temeiul de drept ce au determinat pronunțarea acestei soluții.
Reținerea instanței de apel este corectă, având în vedere că din considerentele hotărârii rezultă că instanța a analizat condițiile în care se poate valida poprirea. Neîndeplinirea acestor condiții duce la respingerea cererii pe fondul ei (ca nefondată) și nu ca inadmisibilă, instanța de fond nearătând în concret pe ce considerente a apreciat ca inadmisibilă cererea.
Pe de altă parte, în soluționarea excepției, prima instanță constată că Trezoreria B., BCR B., CEC B. și Raiffeisen Bank B. nu au calitatea de terți popriți, pentru ca în final să concluzioneze că întrucât Trezoreria B. nu are calitatea de terț poprit, aceasta fiind o condiție de admisibilitate a cererii de validare a popririi, instanța să aprecieze că este întemeiată excepția inadmisibilității cererii. Însă acești terți popriți nu au fost chemați în judecată și nu aveau calitatea de părți în prezentul dosar.
Cât timp instanța de apel nu a putut verifica pe baza considerentelor hotărârii raționamentul instanței de fond, aceasta echivalând cu o necercetare a fondului cauzei, soluția legală era aceea de anulare a sentinței atacate.
Ceea ce a aplicat greșit instanța de apel sunt dispozițiile art. 297 alin.1 teza a II-a C.proc.civilă, care prevăd expres că după anularea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond se face numai dacă părțile au cerut acest lucru în mod expres. În speță, prin cererea de apel creditoarea a cerut în mod expres ca în urma admiterii apelului, Tribunalul să-și păstreze cauza spre rejudecarea fondului, astfel că ne regăsim în situația reglementată de art. 297 alin.1 teza I C.proc.civilă, Tribunalul trebuind să anuleze hotărârea atacată și să judece procesul, evocând fondul.
Față de cele menționate, se constată că recursul formulat de către creditoarea P. R. B. este întemeiat, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civilă.
Cu privire la recursul formulat de către debitoare se reține că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civilă – când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii – nu este incident în cauză.
Instanța de apel a motivat că o înșiruire a unor hotărâri pronunțate în legătură cu litigiul dintre părți și menționarea unor texte legale nu reprezintă o motivare clară și convingătoare a soluției pronunțate, mai ales sub aspectul excepției reținute de către prima instanță.
Întradevăr, o motivare lapidară echivalează cu o nemotivare. Cât timp lipsesc elementele ce au format raționamentul și convingerea instanței de fond în pronunțarea soluției, instanța de control judiciar nu poate realiza o verificare concretă a legalității și temeiniciei acesteia.
Este greșită susținerea recurentei debitoare potrivit căreia instanța de apel reține o greșită aplicare a legii, deoarece o astfel de concluzie nu se poate desprinde din lecturarea hotărârii pronunțate de instanța de apel.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 C.proc.civilă este incident în cauză, însă pentru argumentele menționate cu ocazia analizării recursului declarat de către creditoare.
Față de cele menționate, reținând incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 C.proc.civilă prin raportare la dispozițiile art. 312 C.proc.civilă, Curtea urmează a admite recursurile declarate de creditoarea P. R. B. și de debitoarea Stațiunea de C. - D. pentru Viticultură și Vinificație B. împotriva deciziei civile nr. 214/A/2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ și în consecință va casa decizia atacată cu trimiterea cauzei Tribunalului A. pentru rejudecarea apelului, în condițiile art. 297 alin.1 teza I C.proc.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de creditoarea P. R. B. și de debitoarea Stațiunea de C. - D. pentru Viticultură și Vinificație B. împotriva deciziei civile nr. 214/A/2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ și în consecință:
Casează decizia atacată și trimite cauza Tribunalului A. pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 Noiembrie 2014.
Președinte, C. G. N. | Judecător, D. M. | Judecător, M. M. C. |
Grefier, C. C. |
red./tehnored.M.M.C./17.11.2014
C.C.2ex/17.11.2014
jud.., I.S.
jud.fond R.E.S.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 27/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA | Expropriere. Decizia nr. 120/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
