Expropriere. Decizia nr. 120/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 120/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 120/2014
Ședința publică de la 4 decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. C.
Judecător M. M. C.
Grefier E. M. H.
Cu participarea Ministerului Public prin P. de pe lângă C. de A. A. I. – procuror V. L.
Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de reclamanții V. N., V. V., C. P., precum și de pârâții M. A. I. prin P. și C. L. A., împotriva sentinței civile nr. 1585/2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar civil nr._, având ca obiect expropriere.
Se constată că apelanții reclamanți au depus prin serviciul registratură al instanței la data de 2.12.2014, concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 27.11.2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării întocmită la acea dată, care face corp comun cu prezenta decizie.
C. DE A.
Asupra apelurilor civile de față:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului A. în dosarul nr._, reclamanții V. N., V. V. și C. P. au solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții M. A. I. – prin P. și C. L. A. I., prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună modificarea hotărârii nr.3/2011 emise de Primăria Municipiului A. I., sub aspectul cuantumului despăgubirilor stabilite pentru noi, apreciind ca acestea sunt foarte mici.
In cazul în care pârâții se opun cererii, solicită obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
In fapt, arată că sunt proprietari ai imobilului situat in A. I., . nr. 48), conform extras CF nr._ cu număr vechi 3044.
In hotărârea nr. 3/2011 emisă de Primăria Municipiului A. I. se hotărăște ca imobilul afectat de expropriere este de 188 mp din totalul de 2611 mp. P. hotărârea nr. 267/2011 emise de M. A. I. C. L. se aprobă exproprierea a 188 mp teren situat in A. I. in .. 48. Valoarea stabilită ca justă despăgubire pentru cei 188 de m.p. teren este în sumă totală de 2326,20 lei de unde reiese suma de 10 lei /mp. Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/94 despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului si prejudiciul cauzat.
În drept invocă dispozițiile art.22 din Legea 255/2010.
Pârâtul M. A. I. – prin P. a formulat întâmpinare, prin care susține că solicitările reclamanților privind modificarea Hotărârii nr. 3/2011 emisă de Primăria municipiului A. I. sunt nefondate.
Pârâtul invocă excepția puterii de lucru judecat, întrucât prin contestația înregistrată în dosar civil nr._/107/2011 al Tribunalului A. a fost contestată Hotărârea nr. 3/2011. Astfel, prin Sentința Civilă nr. 2823/2012 a Tribunalului A. a fost admisă contestația formulată, iar pe cale de consecință a fost modificată în parte Hotărârea nr. 3/2011. P. Decizia nr. 653/2013 pronunțată în dosar civil nr._/107/2011 al Curții de A. A. a fost admis recursul declarat împotriva Sentinței Civile nr. 2823/2012 pronunțată de Tribunalul A., iar pe cale de consecință a fost respinsă acțiunea formulată.
În acest context – susține pârâtul, se impune reținerea efectului pozitiv al lucrului judecat, deoarece este interzisă readucerea în fața instanțelor a unor chestiuni litigioase deja rezolvate in cadrul primului litigiu.
Hotărârea nr. 3/2011 trebuie analizată împreună cu HCL nr.267/2011 care stă la baza emiterii acesteia, astfel încât, în ipoteza în care nu se solicită anularea HCL nr.267/2011, potrivit Legii contenciosului administrativ nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi eliminate efecte produse prin cele două acte, deoarece aceste acte se află într-o legătură indisolubilă.
Susține, de asemenea, că, întreaga procedură de expropriere pentru imobilul înscris in CF nr._ A. I. s-a făcut cu respectarea Legii nr. 255/2010 și Legii nr. 554/2004 republicată, astfel încât cuantumul despăgubirilor stabilite prin raportul de evaluare efectuat s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 11 alin.9 din Legea nr. 255/2010.
In drept invocă art. 138 cod procedură civilă, art. 11 al Legii nr. 255/2010, art. 11 alin 1, 2 si 5 din Legea nr. 554/2004.
P. sentința civilă nr. 1585/2014 Tribunalul A. – Secția I civilă a admis acțiunea formulată de reclamanții V. N., V. V. și C. P. împotriva Hotărârii nr.3/2011 în contradictoriu cu pârâții M. A. I. prin primar și C. L. al Municipiului A. I. și în consecință a modificat în parte hotărârea atacată doar sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate pentru imobilul expropriat, pe care îl stabilește la suma de 24.073 lei. Au fost menținute celelalte dispoziții. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
P. Hotărârea nr. 267/31.08.2011 a Consiliului L. al Municipiului A. I. a fost aprobată procedura de expropriere a imobilelor proprietatea contestatorilor în suprafață de 188 mp teren situat în A. I., .. 48, imobil situat pe amplasamentul lucrării „Extindere și modernizare străzi în orașul de jos municipiul A. I., ., I. A.”.
P. Hotărârea nr. 3/19.10.2011 s-a stabilit o despăgubire ce urma a fi acordată contestatorilor în sumă de 2326,20 lei, conform raportului de expertiză efectuat de către expert evaluator R. A..
Potrivit art. 22 alin. 1 și 3 din Legea 255/2010, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a despăgubirilor, acțiunea astfel formulată urmând a fi soluționată potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
Cu privire la modalitatea de acordare a despăgubirilor, criteriile în raport de care se stabilește cuantumul acestora sunt prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, care dispune că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite și că la calcularea cuantumului, experții și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, persoanelor îndreptățite.
Reclamanții au depus la dosar un raport de expertiză extrajudiciară întocmit din trei experți, respectiv G. M. C., S. D., R. O., raport întocmit conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 și care a stabilit valoarea prin metoda comparațiilor de piață, cu luarea în considerare a zonei în care este situat terenul și evident a prețurilor cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii expertizei, raport efectuat în dosar nr._/107/2011.
Experții au stabilit o valoare a despăgubirilor ce urmează a fi acordate pentru imobilul expropriat la suma de 24.073 lei.
Pârâtul M. A. I. s-a opus admiterii acțiunii, nu a fost de acord cu concluziile raportului de expertiză și a invocat reținerea efectului pozitiv al lucrului judecat ca urmare a pronunțării deciziei nr. 653/2013 de către C. de A. A. I. în dosar nr._/107/2011.
În cauză nu poate fi vorba despre efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
În speță, în dosar nr._/107/2011 s-a respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta Primăria A. I., reținându-se lipsa calității procesuale pasive a acesteia.
În ceea ce privește raportul de expertiză depus de reclamanți și neînsușit de către pârâți Tribunalul a apreciat că deși este o probă extrajudiciară, are valoare probantă raportat la prevederile art. 4, alin. 5 din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005.
Or, în speță, raportul de expertiză efectuat în dosar nr._/107/2011 a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994 respectiv de către o comisie compusă din trei experți autorizați ANEVAR.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză, precum și împrejurarea că această probă a ținut seama de toate criteriile de evaluare menționate în art. 26 din Legea nr. 33/1994, prezenta acțiunea a fost apreciată ca fondată, sub aspectul cuantumului despăgubirii datorate reclamanților, urmând a fi admisă.
Pe cale de consecință a fost modificată în parte hotărârea atacată, doar sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate pentru imobilul expropriat, pe care l-a stabilit la suma de 24.073 lei. Au fost menținute celelalte dispoziții.
Instanța a reținut calitatea procesuală a ambilor pârâți având în vedere prevederile art. 2 alin. 2 lit. e din Legea nr. 255/2010 potrivit cărora unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autoritățile administrației publice locale, iar potrivit art. 23 din Legea nr. 215/2001: ,,Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive”.
Deși reclamanții au solicitat cheltuieli de judecată acestea nu au fost dovedite, astfel că nu au fost acordate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel toate părțile.
Reclamanții V. N., V. V. și C. P. au solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul modificării cuantumului despăgubirii la suma de 37.000 lei și a acordării cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului se susține că valoarea despăgubirilor inițial stabilită de către experți a fost micșorată luându-se în considerare că terenul este afectat de rețeaua electrică și alte servituți legale și restricții. Însă aceste utilități au fost efectuate din inițiativa pârâților, nu din cea a reclamanților.
Al doilea motiv de apel vizează greșita neacordare a cheltuielilor de judecată, a căror efectuare este dovedită cu chitanțele originale atașate cererii de apel.
Pârâții C. L. al Municipiului A. I. și M. A. I. au solicitat prin apelul formulat schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului pârâții susțin că sentința este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1.În mod greșit instanța fondului respinge excepția prevăzută de art. 138 Noul Cod, în condițiile în care a mai existat un litigiu soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 653/2013 a Curții de A. A. I. (dosar nr._/107/2011).
2.În mod greșit instanța fondului reține calitatea procesuală pasivă a Consiliului L., întrucât art. 23 din Legea nr. 255/2010 prevede expres că procedura de judecată se desfășoară în contradictoriu cu statul român sau unitățile administrativ teritoriale.
3.Instanța în mod greșit și-a fundamentat soluția pe probe extrajudiciare ce nu pot avea niciun fel de relevanță juridică din moment ce au fost respinse printr-o hotărâre judecătorească. Instanța era datoare să pună în vedere reclamanților necesitatea dovedirii celor afirmate sub sancțiunea decăderii, cu atât mai mult cu cât pârâții și-au exprimat opoziția, iar valoarea despăgubirilor a fost contestată și totodată respinsă prin decizia civilă nr. 635/2013 a Curții de A. A. I..
4.Ultimul motiv de apel vizează faptul că instanța de fond acordă mai mult decât s-a cerut prin acțiunea introductivă, în sensul că deși reclamanții nu menționează cuantumul despăgubirilor solicitate, totuși instanța fondului stabilește cuantumul despăgubirilor la suma de 24.073 lei.
C., analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin raportare la criticile aduse, reține următoarele:
Cu privire la apelul reclamanților:
Potrivit art. 26 alin.2 din Legea nr. 33/1994 la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
În raportul inițial de expertiză, experții au stabilit valoarea terenului prin raportare la imobilul din care a făcut parte, echivalându-l cu acesta. În raport se menționează faptul că terenul studiat nu dispune de nicio utilitate, ci numai de posibilitatea de racord la acestea.
P. completarea la raportul de expertiză, experții își asumă o greșeală de calcul strecurată în modalitatea de stabilire a valorii terenului, deoarece experții nu au aplicat o corecție raportat la starea actuală a imobilului.
Aceasta întrucât terenul ce se expropriază trebuie evaluat la starea în care se găsește la momentul exproprierii, indiferent dacă pe acesta există sau nu rețele utilitare și indiferent de momentul la care acestea au fost realizate.
Ceea ce are importanță este ca experții să stabilească prețul real, efectiv cu care s-ar vinde un astfel de teren în condițiile unei piețe libere.
P. urmare, în mod corect experții au stabilit că se impune o anumită diminuarea a valorii, apelanții reclamanți necontestând procentul de diminuare, ci doar aplicarea acestuia la valoarea finală.
După cum a menționat deja instanța, această diminuare este corectă și reflectă situația actuală a terenului din punct de vedere valoric, ținând cont de faptul că o parte din teren este folosită ca și drum pe care se află rețele de utilități publice, fiind neconstruibil.
P. urmare, primul motiv de apel este nefondat.
În ceea ce privește greșita neacordare a cheltuielilor de judecată, prima instanță respinge acordarea cheltuielilor de judecată pe motiv că acestea nu au fost dovedite.
În motivele de apel reclamanții susțin faptul că au făcut această dovadă, respectiv au depus copii după chitanțele reprezentând onorariile de expert. În apel aceste chitanțe sunt depuse în original.
Analizând aceste înscrisuri se constată faptul că respectivele sume au fost plătite cu titlu de onorariu expert în dosarul nr._/107/2011 și nu în prezentul dosar. Mai mult, respectivul litigiu a fost soluționat irevocabil în sens nefavorabil reclamanților pe aspecte ce țin de procedura, respectiv cadru procesual. Cum în acel litigiu, reclamanții apelanți din acest dosar au fost părți căzute în pretenții, ei nu pot solicita aceleași cheltuieli în prezentul dosar, chiar dacă vizează o probă luată în considerare de către instanță, întrucât soluția de respingere, chiar dacă pe excepție, inclusiv a cheltuielilor de judecată, a intrat în autoritatea de lucru judecat.
Față de cele menționate, reținând că nu sunt întemeiate criticile formulate, instanța va dispune în temeiul art.480 C.proc.civilă respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamanții V. N., V. V. și C. P..
Cu privire la apelul pârâților:
Excepția prevăzută de art.138 Noul Cod.proc.civilă în mod corect nu a fost reținută de către prima instanță.
Acest text prevede că nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceiași cauză, același obiect și de aceeași parte, înaintea mai multor instanțe competente sau chiar înaintea aceleiași instanțe.
Tripla identitate vizată de prevederea legală nu este întrunită în cauză cu privire la părți, deoarece părți în primul litigiu au fost reclamanții V. N., V. V. și C. P., iar pârât în cauză a fost Primăria A. I., pentru ca în prezentul litigiu părți să fie reclamanții V. N., V. V. și C. P. și pârâții C. L. A. I. și M. A. I..
Nici excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. A. I. nu este întemeiată. Este adevărat că pornind de la dispozițiile art. 23 din Legea nr. 255/2010 calitatea de expropriator ar trebui să revină exclusiv unității administrativ teritoriale, în speță pârâtului M. A. I., însă în prezenta cauză este de observat faptul că hotărârea nr. 120/2011 prin care s-a aprobat declanșarea procedurii de expropriere a unor imobile terenuri situate în A. I., . emisă de către M. A. I. și C. L., motiv pentru care ambele entități juridice au dobândit calitatea de expropriator, astfel că în mod corect au fost chemate în judecată, dobândind calitate procesuală pasivă în cauză.
Este de menționat faptul că hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor este emisă doar de pârâtul M. A. I., însă în cadrul unui litigiu derivând din aplicarea Legii nr. 33/1994 expropriatul se judecă cu expropriatorul, calitatea acestuia fiind dată de hotărârea prin care se aprobă exproprierea.
Întrucât această hotărâre este emisă de ambii pârâți chemați în judecată, în mod corect s-a reținut calitatea procesuală pasivă a acestora, deci și a Consiliului L..
A treia critică vizează reținerea greșită de către instanța fondului a unor temeiuri străine cauzei precum și fundamentarea soluției pe o probă extrajudiciară, aspect ce ar echivala în opinia apelantului cu o nedovedire a pretențiilor de către reclamanți.
Și această critică este nefondată.
Instanța fondului a reținut ca și temei în motivarea soluției Legea nr. 255/2010 și Legea nr. 33/1994, ambele cu incidență în cauză, vizând procedura exproprierilor.
În ceea ce privește proba cu expertiza se reține faptul că din punct de vedere strict juridic, această probă, fiind încuviințată și administrată într-un alt dosar, are caracter extrajudiciar. Însă litigiul la care se face referire s-a purtat între reclamanții din prezentul dosar și Primăria A. I., entitate ce a fost reprezentată în proces de consilier juridic, a fost convocată la efectuarea expertizei și mai mult, au fost încuviințate obiecțiunile formulate de juristul acesteia, astfel că nu se poate susține faptul că pârâții din prezentul dosar nu cunosc această expertiză sau că nu a fost efectuată în contradictoriu cu aceștia. Aceasta cu atât mai mult cu cât în anteriorul dosar, acțiunea a fost respinsă nu pe fondul cauzei, ci pe o chestiune de formă, vizând cadrul procedural, în sensul că primăria este o entitate fără personalitate juridică, desemnând aparatul tehnic ce deservește la funcționarea Municipiului. P. urmare, reprezentarea în procesul anterior a fost asigurată de către juriști din cadrul Primăriei Municipiului A. I., juriști ce apără interesele atât ale Municipiului, cât și ale Consiliului L..
În ceea ce privește eventuala neregularitate formală a expertizei, este de reținut că la efectuarea acesteia au fost respectate dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, astfel că în comisia de experți a participat și un expert desemnat pentru partea pârâtă, alături de expertul desemnat pentru reclamanți și cel pentru instanță.
Mai mult, în fața primei instanțe, pârâții nu au invocat, procedural și în termen, faptul că expertiza extrajudiciară le-ar fi inopozabilă sau că nu ar respecta dispozițiile legale prevăzute de Legea nr. 33/_.
Având în vedere că prin acest raport de expertiză s-a stabilit faptul că valoarea terenului expropriat este mai mare decât cea stabilită de expropriator, nu se poate reține nici susținerea apelanților pârâți în sensul că reclamanții nu și-ar fi dovedit pretențiile.
Cu privire la ultima critică din apel, în sensul că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul că a acordat suma de 24.073 lei fără ca reclamanții să fi solicitat această sumă, C. reține faptul că obiectul litigiului l-a constituit modificarea hotărârii nr. 3/2011 sub aspectul cuantumului despăgubirilor stabilite pentru reclamanți, apreciate ca fiind prea mici.
Este adevărat că reclamanții nu au cuantificat despăgubirile solicitate, însă acest atribut aparține instanței și rezultă din probele administrate în dosar, esențial fiind ca instanța să nu depășească limitele în care a fost sesizată, ceea ce de altfel nici nu s-a întâmplat.
Se reține că prin sentința atacată, prima instanță a modificat în parte hotărârea atacată doar sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate pentru imobilul expropriat, stabilind și cuantumul ce se cuvine reclamanților, deoarece în caz contrar demersul reclamanților ar fi rămas fără finalitate juridică, prin acțiunea formulată aceștia urmărind tocmai să obțină o valoarea mai mare a despăgubirilor pentru terenul expropriat.
Față de cele menționate, reținând că sentința atacată este temeinică și legală, la adăpost de criticile formulate, în temeiul art.480 C.proc.civilă C. urmează a respinge și apelul declarat de către pârâți.
Față de soluțiile pronunțate, ambele părți fiind căzute în pretenții, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge apelurile declarate de reclamanții V. N., V. V. și C. P., precum și de pârâții C. L. al municipiului A. I. și M. A. I. împotriva sentinței civile nr. 1585/2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 decembrie 2014.
Președinte, C. M. C. | Judecător, M. M. C. | |
Grefier, E. M. H. |
Redc./tehnoredc. MMC/12.12.2014
10 ex/EH/12.12.2014
Jud. fond: E. D.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 440/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA | Expropriere. Decizia nr. 31/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
