Expropriere. Decizia nr. 31/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 31/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 31/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 31/2013
Ședința publică de la 04 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător A. N.
Grefier M. R.
M. Public a fost reprezentat de procuror A. P. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. A. I.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta . SRL împotriva sentinței civile nr. 221/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat D. D. pentru apelanta reclamantă, în substituirea avocatului titular avocat I. G., lipsă fiind mandatarul intimatei pârâte C.N.A.D.N.R., avocat T. Ș..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, faptul că apelul este scutit de la plata taxelor judiciare, și s-a depus întâmpinare din partea intimatului pârât S. R. formulată prin avocat cu împuternicire avocațială.
Mandatarul apelantei reclamante, avocat D. D., depune la dosar împuternicirea apărătorului ales și cea de substituire. Primește un exemplar din întâmpinare, și arată că nu solicită termen pentru studiu.
Instanța acordă cuvântul în dezbateri, în prealabil pe excepția lipsei de competență a instanței civile de a judeca cererea reclamantei întrucât prin acțiune se solicită anularea unui act administrativ, invocată prin întâmpinare de intimata CNADNR pentru S. R., și pe fondul cauzei.
Mandatarul apelantei reclamante, avocat D. D., solicită respingerea acestei excepții având în vedere că instanța de fond s-a pronunțat asupra ei în sensul că acțiunea este una civilă, iar intimata nu a atacat hotărârea.
În ce privește apelul declarat, mandatarul apelantei solicită admiterea acestuia, anularea hotărârii, evocarea fondului și acordarea unui termen pentru administrarea probelor.
Susține că soluția instanței de fond este nelegală, și prin admiterea excepției prematurității reclamantei i-a fost împiedecat accesul la justiție. Condiționarea solicitării despăgubirilor pentru un imobil expropriat în fapt și ocupat efectiv de lucrări de utilitate publică, de îndeplinirea unei anumite proceduri din partea expropriatorului – în speță emiterea unei Hotărâri de Guvern -, în cadrul căreia expropriatorul a emis actele de expropriere atacate și în baza cărora a efectuat lucrările, pe care ulterior le-a revocat, încalcă dispozițiile art. 480, 481 din vechiul cod civil și ale art. 44 alin 3 și 5 din Constituție. De asemenea a fost încălcat și art. 1 din Protocolul 1adițional la CEDO și în acest sens invocă jurisprudența CEDO cauza B. împotriva României. Mai arată că procedura de expropriere a fost declanșată sub imperiul Legii 198/2004 prin declararea utilității publice a obiectivului conform HG 787/2009, iar lucrările de utilitate publică au fost realizate în anul 2009, dar nu s-au acordat despăgubiri.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea excepției lipsei de competență a instanței civile invocată de intimată, având în vedere că instanța de fond s-a pronunțat asupra aceste excepții în sensul respingerii ei, iar intimata nu a promovat cale de atac împotriva acestei soluții.
În ce privește apelul reclamantei, pune concluzii de admitere a acestuia. Având în vedere că terenul a fost ocupat și obiectivul realizat a fost declarat de utilitate publică dar nu s-au acordat despăgubiri, deși este vorba de expropriere, apreciază că reclamanta nu poate fi lipsită de despăgubiri condiționat de emiterea unei Hotărâri de Guvern. Solicită admiterea apelului, stabilirea unei termen pentru administrare de probe.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
C. DE A.
Asupra apelului civil de față;
P. acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr. 3928/2012 reclamanta . SRL Sibiu a solicitat în contradictoriu cu intimatul S. R. prin M. T. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, să fie anulată Hotărârea de Revocare nr. 1 din 28.03.2012 ca și Hotărârea de Stabilire a despăgubirilor nr. 99 din 25.11.2011, și obligat și Drumuri Naționale din România, să fie anulată Hotărârea de Revocare nr. 1 din 28.03.2012 ca și Hotărârea de Stabilire a despăgubirilor nr. 99 din 25.11.2011, și obligat expropriatorul să acorde expropriatei suma de 75 euro/mp pentru suprafața expropriată de 1665 mp, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în anul 2009 a fost notificată că imobilul înscris în CF_ Sibiu top 6200/1/4 în suprafață de 227.133 mp proprietatea reclamantei este afectat de obiectivul de investiții „Varianta de Ocolire a Municipiului Sibiu –tronson 2” și urmează să fie expropriat parțial pentru o suprafață de 3145 mp cu o despăgubire de1.013.083 lei (respectiv echivalentul a 75 euro/mp). La data de 20.11.2009 s-au prezentat la Comisia pentru aplicarea Legii 198/2004 și au arătat că sunt de acord cu despăgubirea propusă, dar și cu faptul că obiectivul care urmează să fie realizat nu ocupă întreaga suprafață propusă pentru expropriere. În urma refacerii documentației, s-a ajuns la concluzia că doar suprafața de 1665 mp trebuie expropriată. La o nouă convocare, la data de 25.11.2011, expropriatorul și-a modificat oferta făcută inițial și a propus despăgubiri pentru suprafața de 1665 mp, de 241.258,5 lei (aproximativ 33 euro/mp), însă reclamanta a cerut despăgubirile propuse inițial.
La data de 15.03.2012 a fost comunicată Hotărârea nr. 99/25.11.2011 privind exproprierea suprafețe de 1665 mp cu o despăgubire de 241.258,5 lei. Totodată, expropriatorul a comunicat că nu s-a efectuat plata pentru terenul ocupat din 2009 și urmează promovarea unei hotărâri de guvern pentru continuarea procedurii de expropriere.
La data de 4.04.2012 expropriatorul a comunicat revocarea procesului verbal nr. 87/25.11.2011 și Hotărârea nr. 99/25.11.2011 cu motivarea că nu a fost publicată o hotărâre de guvern pentru aprobarea listei proprietarilor imobilelor supuse exproprierii în conformitate cu art. 4 din Legea 255/2010. Ca urmare, în prezent terenul de 1665 mp este ocupat încă din 2009 și dezmembrat din imobilul reclamantei cu avizul OCPI în favoarea expropriatorului și nu a fost plătită nici o despăgubire pentru această expropriere.
Se solicită anularea hotărârii de revocare nr. 1/2012 emisă fără existența unui motiv temeinic de revocare și cu interpretarea greșită a legii. Se mai invocă inexistența unui act normativ pentru continuarea exproprierii având în vedere modificarea legislativă produsă prin adoptarea Legii 255/2010 și abrogarea Legii 198/2004. Exproprierea a început sub Legea 198/2004, iar exproprierea a fost demarată în temeiul HG 787/2009. De aceea, reclamanta consideră că nu există motive de revocare a Hotărârii nr. 99/25.11.2011 atâta vreme cât procedura de expropriere s-a desfășurat cu respectarea legii în vigoare la îndeplinirea fiecărei etape procedurale.
În ceea ce privește anularea parțială a Hotărârii nr. 99/25.11.2011 în ce privește despăgubirile stabilite, consideră că au fost încălcate dispozițiile art. 27 din Legea 33/1994 pentru că, după ce li s-a propus și au acceptat la data de 20.11.2009 o despăgubire de 75 euro/mp, prin hotărârea atacată a fost scăzută oferta de despăgubire la 33 euro/mp. Ocuparea terenului fără o prealabilă despăgubire reprezintă o gravă încălcare a dreptului de proprietate privată garantat de Constituție.
Intimatul a invocat excepția prematurității cererii și necompetența instanței de a anula actele administrative arătate.
P. sentința civilă nr. 221/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu-secția I civilă, a fost respinsă excepția necompetenței instanței și admisă excepția prematurității cererii și respinsă în fond acțiunea promovată de reclamanta . SRL Sibiu.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că are competența de a soluționa cererea față de prevederile art. 9, 10(3) din Normele Metodologice de Aplicare a Legii 198/2004 raportat la art. 21-27 din Legea 33/1994. Hotărârea contestată este un act unilateral al Comisiei de Aplicare a Legii 198/2004, iar normele Metodologice includ posibilitatea de revocare pentru motive temeinice, iar instanța are posibilitatea de a verifica valabilitatea acestui act. Dacă actul a intrat în circuitul civil, organul emitent nu mai are posibilitatea de a-l revoca, aceasta fiind obligată să sesizeze instanța pentru anularea actului ilegal. Momentul intrării în circuitul civil a actului administrativ este acela care produce efecte juridice civile și din acest moment devin executorii de drept, actul devenind irevocabil. În temeiul art. 23 din lege, instanța verifică dacă sunt întrunite toate condițiile cerute de lege pentru expropriere și stabilește cuantumul despăgubirilor și suma cuvenită cu acest titlu. În temeiul art. 27, instanța – primind rezultatul expertizei – îl compară cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și hotărăște. Deci, tribunalul a concluzionat că are competența de a soluționa cererea de față.
Cu privire la excepția prematurității, a reținut că demararea procedurilor de expropriere este condiționată de emiterea unei hotărâri de guvern prin care să fie stabilită lista proprietarilor supuși exproprierii, și cum această hotărâre nu a fost emisă, acțiunea de față este prematură.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și judecarea fondului cauzei după administrarea probelor. Ca urmare, să fie admisă acțiunea așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului, după reluarea stării de fapt, reclamanta susține că în mod greșit a fost admisă excepția prematurității cererii de chemare în judecată, excepție care i-a îngrădit accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil. Condiționarea solicitării despăgubirilor pentru un imobil expropriat în fapt și ocupat efectiv de lucrări de utilitate publică, de îndeplinirea unei proceduri din partea expropriatorului în cadrul căreia expropriatorul a emis actele de expropriere atacate și în baza cărora a efectuat și lucrările pe care ulterior le-a revocat încalcă dispozițiile art. 480 și 481 Cod civil, ale art. 44 alin. 3 și 5 din Constituția României. De asemenea, invocă încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO prin atingerea adusă dreptului de proprietate asupra bunului și nerespectarea condițiilor prevăzute de lege pentru expropriere - cauza B. / România.
Se solicită administrarea probei cu expertiza topografică.
P. întâmpinarea depusă, intimatul Statul Român prin CNADNR a solicitat respingerea apelului, susținând că apelantei i-a fost revocată Hotărârea nr. 99/25.11.2011 pentru că a fost emisă în baza Legii 255/2010 la data de 25.11.2011, iar la acea dată nu fusese publicată hotărârea de guvern de declanșare a procedurilor de expropriere în Monitorul Oficial. În al doilea rând, arată că este inadmisibilă acțiunea reclamantei de anulare a Hotărârii de revocare nr. 1/2012, pentru că Legea 255/2010 nu prevede o asemenea cale de atac, cale care se referă expres la art. 22 din lege. De aceea, acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă. Se mai solicită punerea în discuție a lipsei competenței instanței civile de a soluționa cauza, pentru că este atacat un act administrativ astfel că revine instanței de contencios administrativ competența de a judeca prezenta cerere.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de apel, C. constată următoarele:
P. Hotărârea nr. 99/25.11.2011 s-a dispus exproprierea și s-a aprobat acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în municipiul Sibiu top 622/1/4/1/2 cu nr. cad nou atribuit_ aparținând expropriatului . SRL Sibiu pentru suprafața de 1655 mp. Despăgubirea s-a stabilit la 241.258,5 lei și urma a fi consemnată în cel mult 90 de zile de la data emiterii hotărârii. Transferul dreptului de proprietate operează după consemnarea despăgubirilor pentru expropriere. S-a menționat că hotărârea poate fi atacată în condițiile art. 22 alin. 1 din Legea 255/2010 modificată și completată cu Legea 90/2011 în termenul general de prescripție.
P. Hotărârea nr. 99/25.11.2011 emisă de CNADNR - Comisia de Aplicare a Legii 255/2010, Consiliul Local Sibiu s-a revocat Hotărârea nr. 99/25.11.2011 împreună cu procesul verbal de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 87/25.11.2011 ca urmare a faptului că au fost emise fără ca în prealabil să se fi publicat hotărârea de guvern care să aprobe lista proprietarilor imobilelor supuse procedurii de expropriere. S-a mai reținut în hotărâre că în baza hotărârii și a procesului verbal menționate, s-a dispus exproprierea terenului proprietatea reclamantei în suprafață de 1665 mp cu nr. cad nou atribuit_. Exproprierea s-a demarat în baza HG 787/2009, însă nu a fost finalizată până la abrogarea Legii 198/2004 și . Legii 255/2010 și în aceste condiții, în baza art. 32 din noua lege, pentru finalizarea procedurilor de expropriere se aplică legea nouă.
Așadar, Hotărârea nr. 99/25.11.2011 fiind emisă în condițiile Legii 255/2010 poate fi atacată în cadrul procedurii instituite de această lege, în instanța civilă. Cu atât mai mult, hotărârea care revocă această hotărâre de stabilire a despăgubirilor poate fi atacată în instanță în materie civilă.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, o hotărâre administrativă, chiar unilaterală, intră în circuitul civil în momentul în care produce efecte juridice civile și din acest moment nu mai poate excede controlului judecătoresc. Efectele pe care le produce fiind de natură civilă, revine instanței civile competența materială de soluționare a cererii de anulare sau modificare a acelei hotărâri. Chiar dacă legea nu prevede expres modalitatea în care se supune o asemenea hotărâre controlului judecătoresc, prin similitudine cu hotărârea revocată este supusă acestui control de legalitate și temeinicie. De aceea, se constată că în mod corect tribunalul a reținut că revine instanței civile competența de soluționare a cauzei.
În ceea ce privește excepția prematurității: se constată că în mod greșit a fost soluționată de instanța de fond. Astfel, în condițiile în care terenul reclamantei este indisponibilizat de pârâtă din 2009, fără însă ca reclamanta să fie despăgubită în vreun fel, nu se poate susține că acțiunea este prematură. Aceasta mai ales în condițiile în care, pârâta a făcut o ofertă de despăgubiri reclamantei, pe care apoi a retras-o și a emis hotărârea atacată în prezenta acțiune. Așa cum s-a menționat în chiar cuprinsul Hotărârea nr. 99/25.11.2011, hotărârea poate fi atacată în condițiile art. 22 din lege, deci acțiunea de față nu este prematură.
(continuarea deciziei civile nr. 31/2013 pronunțată în dosar nr._ )
Față de aceste argumente, C. constată că tribunalul a soluționat cauza fără a se pronunța asupra fondului litigiului. Însă în condițiile în care apelanta a solicitat anularea hotărârii și reținerea cauzei pentru soluționare, în temeiul art. 297 Cod procedură civilă, constatând că sunt îndeplinite condițiile acestei prevederile legale, urmează a se anula sentința atacată și se va fixa termen pentru administrarea de probe.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge excepția lipsei de competență a instanței civile invocată de intimata CNADNR pentru S. R..
Admite apelul declarat de reclamanta . SRL împotriva sentinței civile 221/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I civilă.
Anulează sentința atacată și stabilește termen de judecată la data de 16 mai 2013 pentru evocarea fondului.
Pronunțată în ședința publică din 4 aprilie 2013.
Președinte, M. F. C. | Judecător, A. N. | |
Grefier, M. R. |
Red. AN
Tehn. AN/7.05.2013
2 ex/MR
Jud. fond- V. A.
| ← Expropriere. Decizia nr. 120/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA | Pretenţii. Decizia nr. 237/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
