Servitute. Decizia nr. 33/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 33/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 33/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 33/2015
Ședința publică din data de 19 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE N. V.
Judecător A. N.
Judecător M. S.
Grefier M. V.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta . civile nr. 476/A/28.10.2014 pronunțată de Tribunalul A., în dosar nr._, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei - av. M. A. și intimata S. A., personal și asistată de av. Ș. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul recurentei depune la dosar împuternicirea de reprezentare, conform cerințelor instanței de la termenul anterior.
Reprezentanta intimatei depune la dosar chitanța de achitare onorariu avocațial.
Reprezentanții părților arată că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, împrejurare față de care instanța declară închisă etapa cercetării judecătorești și declară deschisă etapa dezbaterilor.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii formulate de S. A., există și o altă variantă care presupune investiții din parte intimaților reclamanți, dar având în vedere că cealaltă cale de acces prezintă un drum creat practic prin interiorul curții unei instituții de învățământ, apreciază că este mai puțin prejudiciabilă pentru recurentă calea propusă de către expert și stabilită de instanța de fond decât varianta de față, care presupune niște costuri; instituirea servituții se face în favoarea fondului dominant, dar nu pentru a prejudicia fondul aservit; nu au importanță costurile pe care urmează să le suporte pentru amenajare cu privire la acces, nu contează dificultatea, nu este un loc înfundat, astfel cum precizează expertul; la fila 17 în dosarul de apel există niște fotografii care arată că terenul este de fapt o râpă și niște lăstăriș, nu este o pădure în sensul în care încearcă intimații să-l acrediteze; ci un lăstăriș care poate fi defrișat, o cale de acces veche; la întâmpinarea aflată la fila 61 din dosarul de fond, raportat la această posibilitate, primăria apreciază că ar fi grav prejudiciată prin calea de acces creată prin curtea școlii, chiar dacă în momentul de față nu există suficienți elevi, această clădire există și destinația ei nu s-a schimbat, iar în acest context ar fi afectat spațiul recreativ educațional pentru această unitate de învățământ. În subsidiar, dacă instanța va aprecia că hotărârea nu poate fi modificată, raportat la fila 61 din dosarul de fond, drumul pe care îl creează expertul nu are legătură cu drumul public, practic există o poartă în interiorul proprietății, iar servitutea este creată doar până la acea poartă, ori, în acest context, există o altă cale de servitute creată de expert, încuviințată de instanța de fond prin hotărâre, fără legătură cu drumul public; arată că recurenta și-a manifestat și disponibilitatea voluntară de a acorda această servitute de trecere pe cealaltă cale, să caseze hotărârea și să dispună trimiterea cauzei înapoi la instanța de fond, în vederea refacerii raportului de expertiză; fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului declarat de . cauzei, au fost susținute două teze și anume, că terenul nu este loc înfundat și a doua teză este aceea că drumul de acces înspre ea și acordat de instanța de fond, nu este cel mai potrivit și cel mai puțin păgubitor pentru recurentă; în ceea ce privește teza că terenul intimatei nu ar fi loc înfundat, aceasta este categoric combătută de probele de la dosar, există raportul de expertiză, din care rezultă fără nici un dubiu că terenul intimatei este loc înfundat, nu are nicio cale de acces la niciun drum public, ieșirea se făcea conform depozițiilor martorilor peste terenul pe care expertul a desemnat servitutea, martorii au declarat că acea cale de acces era foarte veche și s-a păstrat până în urmă cu câțiva ani când, primăria a închis cu un gard această trecere; raportul de expertiză a fost comunicat la instanța de fond și nu s-a făcut nicio obiecțiune la acest raport de expertiză de către recurentă; de fapt, apreciază că numai formal recurenta susține acțiunea și nu din profunzimea faptului că se consideră lezată pentru că și din comportamentul lor rezultă recunoașterea implicită că terenul intimatei este loc înfundat; există o convocare a Consiliului local înainte de introducerea acțiunii, prin care se propunea Consiliului local să se creeze o servitute de trecere pentru intimată, dar nu s-a hotărât în consiliul local pentru că nu a existat unanimitate; implicit, din acest comportament al recurentei, rezultă recunoaștere că terenul intimatei este un loc înfundat, fără a se mai face legătura cu raportul de expertiză și depozițiile martorilor; în ceea ce privește calea aleasă ca principiu, textul de lege și legea spune că atunci când se stabilește o servitute de trecere, se urmărește să se stabilească pe traseul cel mai puțin păgubitor și împovărător pentru fondul aservit; dar nu există o altă variantă, acea râpă pe care martorii au numit-o surpătură, nu este un fond public, este un topografic care aparține tot Comunei C., dar nu s-a trecut niciodată pe acolo, din fotografiile depuse, nici nu poate fi practicat un asemenea drum; costurile sunt enorme pentru ca dintr-o pădure cu o bandă de trecere de 30 cm, pe care nu se poate trece nici măcar cu piciorul în prezent, să fie creat un drum, care implică nu numai aprobarea consiliului local, ci și a consiliului județean și fonduri alocate în acest sens ; în ceea ce privește casarea cu trimitere, apreciază că nu este incident textul de lege care arată când se poate dispune în recurs casarea cu trimitere spre rejudecare; instanțele s-au pronunțat pe fondul cauzei, au analizat toate aspectele și legal nu există motiv de casare; mai precizează faptul că pe lateral, conform raportului de expertiză traseul de trecere lung de 20 m și lat de 4 m, nu merge pe toată lungimea terenului, ci se oprește pe lateral, iar acolo intimata are ieșire la un drum practicabil, care face parte tot din terenul care din punct de vedere al regimului juridic este tot . fost minuțios analizate și a fost administrat probatoriul necesar, complet, astfel că se impune respingerea recursului; precizează faptul că școala în prezent nu funcționează, iar clădirea a fost închiriată unei societăți; cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat, conform chitanței doveditoare depuse.
Reprezentantul recurentei precizează faptul că acel teren face parte din fondul primăriei; în ceea ce privește temeiul de drept, invocă prev. art. 312 alin. 3 ind. 1 Cod procedură civilă, în contextul în care se poate observa din lucrarea de expertiză faptul că servitutea creată de expert nu se termină la drumul public, se termină cu un teren care aparține recurentei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
P. sentința civilă nr. 946/2013 pronunțată de Judecătoria a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta S. A., în contradictoriu cu pârâta . și în consecință s-a constatat că imobilul proprietatea reclamantei, înscris în CF_ C. M., sub nr. cadastral_, în suprafață de 1381 mp, situat administrativ în C. M., nr.69, jud. A., este loc înfundat.
S-a dispus instituirea unui drept de trecere în favoarea reclamantei pe imobilul proprietatea pârâtei, înscris în CF_ C., nr.top.36, 37, 38, 39, respectiv pe calea de acces marcată cu punctele A, B, C, D, pe o lungime de 20 m și lățime de 4 m, stabilită prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert L. I., raport care face parte integrantă din sentință.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei 2613,60 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că asupra imobilului înscris în CF_ C., nr.top.36, 37, 38 și 39, în suprafață de 1556 mp este proprietară .), iar reclamanta este proprietară asupra imobilului înscris în CF_ C., nr. cadastral_, în suprafață de 4923 mp.
Din probațiunea testimonială administrată se reține că reclamanta ajungea la imobilul proprietatea sa trecând peste un teren care a fost îngrădit și care face parte din curtea școlii, acela fiind drumul pe care s-a trecut întotdeauna, inclusiv pe vremea bunicului reclamantei, precum și faptul că în spatele proprietății reclamantei sunt niște surpături mari (fila 39).
Potrivit raportului de expertiză tehnică topografică efectuat la instanța de fond (filele 58-67) imobilul reclamantei este loc înfundat, neavând acces la domeniul public și accesul la acest teren se poate face pe o lungime de 20 m și lățime de 4 m pe terenul pârâtei, înscris în CF_ C., nr.top.36, 37, 38 și 39, marcat pe schița anexă la raport cu pct. ABCD (fila 61). Expertul a precizat că această cale de acces reprezintă drumul cel mai scurt și mai necostisitor de la imobilul proprietatea reclamantei la drumul public.
Deși prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii, faptul că în ședința Consiliului local din 21.12.2011 a avut pe ordinea de zi proiectul de hotărâre privind acordarea unui drept de servitute în favoarea reclamantei a fost apreciată de instanță în sensul că la nivelul consiliului local era cunoscută situația reclamantei, în sensul imposibilității de a ajunge la propriul teren și chiar că a existat intenția de a se acorda dreptul de trecere (fila 28).
Față de materialul probator administrat în cauză, în baza art.617 NCC, acțiunea formulată a fost admisă, cu consecința constatării că terenul reclamantei este loc înfundat și s-a instituit dreptul de trecere în favoarea reclamantei pe fondul proprietatea pârâtei, între punctele A, B, C, D, pe o lungime de 20 m și o lățime de 4 m, conform raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de ing. L. I., raport care face parte integrantă din sentință.
În baza art.274 Cod procedură civilă a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2613,60 lei cheltuieli de judecată, constând din taxa judiciară de timbru, onorariul expertului și al avocatului.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâta . respins prin decizia civilă nr. 476/A/2014 pronunțată de Tribunalul alba-secția I civilă și obligată apelanta să plătească intimatei cheltuieli de judecată de 1000lei.
În considerentele deciziei s-a reținut că din probele existente la dosarul cauzei și din recunoașterea implicită a pârâtei, inclusiv prin motivele de apel, rezultă că imobilul proprietatea reclamantei înscris în CF_ C. nr. cad_ nu are ieșire la drumul public.
Acest teren se învecinează cu terenul proprietatea pârâtei înscris în CF_ C. nr. top. 36, 37., 38 și 39, pe acest teren expertul marcând traseul cel mai scurt și mai puțin costisitor pentru a fi stabilită calea de trecere.
Pentru a fi aleasă această cale de trecere instanța de fond a avut în vedere și faptul că, inclusiv antecesorii reclamantei au folosit același traseu pe o mare durată de timp.
Deși pârâta susține că terenul proprietatea reclamantei se învecinează cu un alt teren pe care îl deține în proprietate pârâta și pe unde aceasta ar putea să treacă fără a crea nici un prejudiciu fondului aservit, din probele existente la dosarul cauzei, rezultă că terenul la care face referire pârâta este un teren plin de tufăriș și mărăciniș pe care ar trebui să se practice o defrișare pe o lungime de aproximativ 40 de metri. Mai mult decât atât din planșele fotografice depuse la dosarul cauzei și necontestate de către apelantă se poate observa că terenul propus ca și cale de trecere este ocupat în egală măsură de tufăriș dar și de copaci, având un aspect de teren accidentat.
S-a mai reținut că reclamanta nu poate proceda la defrișarea și igienizarea unui teren ce aparține pârâtei și sub nicio formă nu poate proceda la tăierea copacilor de pe acest teren, în condiții legale. Pe de altă parte în dosarul cauzei nu s-a făcut nicio dovadă că traseul stabilit de instanța de fond aduce mari prejudicii pârâtei sau că este împiedicată activitatea școlară într-o unitate de învățământ care nu mai funcționează, așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, pârâta susține că instanța de apel a reținut greșit că este cea mai facilă cale de acces prin curtea școlii, pentru că-indiferent de numărul de elevi înscriși - este un imobil de interes public. Pe de altă parte, pârâta s-a oferit voluntar pentru realizarea unei căi de acces peste imobilul aflat la est de terenul reclamantei, aflat tot în proprietatea publică a pârâtei, mai ales că acest teren a mai avut această funcțiune. Vegetația poate fi înlăturată, și pârâta oferă sprijin în acest sens. Consideră că sensul legii în materie de servitute nu este de a rezolva situația în sensul cel mai favorabil pentru beneficiar, sau în varianta care duce la spor de valoare pentru imobilul fondului dominant, ci realizarea accesului cu atingere minimă adusă proprietarului fondului servit. Recurenta apreciază că nu prezintă relevanță costurile amenajării acestei căi de acces, câtă vreme există această posibilitate din punct de vedere obiectiv. Ca urmare, consideră greșită soluția instanței de apel.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
P. întâmpinarea depusă, intimata reclamantă, S. A. a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, susținând, în esență, că terenul său este loc înfundat, și nu a existat niciodată un alt drum public peste care să se treacă. În ceea ce privește curtea școlii, arată că în prezent aceasta nu mai funcționează, astfel traseul propus nu aduce prejudicii de spațiu copiilor, clădirea școlii fiind în prezent închiriată unei societăți comerciale.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 617 alin. 2 cod civil, așa cum corect a reținut instanța de apel, trecerea pe fondului vecin trebuie să se facă pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puține prejudicii. Ori, din probatoriul administrat la instanțele de fond rezultă că nu se aduce prejudiciu fondului aservit peste care a fost stabilită servitutea de trecere în condițiile în care în prezent nu mai funcționează în localitate școala generală. Ca urmare, nu sunt elevi care să fie stânjeniți de trecerea reclamantei peste terenul în litigiu.
D. faptul că terenul este de interes public, în condițiile în care în prezent nu are o destinație care să fie stânjenită de servitutea de trecere instituită, nu este de natură a respinge cererea reclamantei. Mai ales, că nu există o altă cale funcțională de trecere. Constituirea unui alt traseu de trecere nu este de actualitate și este costisitoare, după cum rezultă din probele administrate.
Textul de lege indicat, care reglementează trecerea peste terenul altui proprietar, face referire la trecerea care aduce cele mai puține prejudicii fondului aservit. Ori, recurenta nu a probat crearea unor prejudicii prin admiterea acțiunii reclamantei, astfel că nu se justifică schimbarea traseului, nici din această perspectivă.
( continuarea deciziei civile nr. 33/2015 pronunțată în dosar nr._ )
În fine, trebuie avut în vedere și faptul, corect reținut de instanța de apel, că și antecesorii reclamantei au folosit același traseu pentru accesul la calea publică.
Față de toate aceste argumente de fapt și de drept, Curtea constată că este legală și temeinică hotărârea recurată și în temeiul art. 312 cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă va fi obligată recurenta să plătească intimatei S. A. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta . civile nr. 476/A/28.10.2014 pronunțată de Tribunalul A., în dosar nr._ .
Obligă recurenta pârâtă să plătească intimatei reclamante S. A. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.02.2015.
Președinte, N. V. | Judecător, A. N. | Judecător, M. S. |
Grefier, M. V. |
Red., tehnored. A.N.
2 ex/ 15.04.2015
Jud. fond C. F.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 22/2015. Curtea de Apel... | Cereri. Decizia nr. 84/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
