Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 144/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 144/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 144/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 144/2014
Ședința publică de la 01 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător M. F. C.
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Grefier N. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petenta Ș. V., împotriva deciziei civile nr. 93/A/2013 pronunțată de Tribunalul A. – Secția I Civilă în dosar civil nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta petentă Ș. V. asistată de avocat L. D. cu delegație de substituire a avocatului titular A. B., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, recursul de față fiind motivat, legal timbrat și nesemnat de către recurentă, care nu a făcut dovada comunicării directe a motivelor recursului cu intimatul B. de C. și P. I. A..
Mandatara recurentei petente procedează la semnarea și ștampilarea recursului declarat, în fața instanței de judecată. Arată că nu a făcut dovada comunicării directe a motivelor de recurs cu intimatul, întrucât s-a stabilit de către Tribunalul A. că prezenta cauză se judecă în procedura necontencioasă, intimatul fiind scos din citativ.
La solicitarea instanței dacă recurenta din prezenta cauză a atacat încheierea nr. 2112/15.03.2013 prin care s-a notat rectificarea de CF ( f. 32 dosar apel), mandatara acesteia arată că nu are cunoștință despre exercitarea unui alt litigiu iar recurenta arată că nu știe dacă încheierea de CF menționată este sau nu atacată cu vreo cale de atac.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara recurentei petente, avocat L. D. în substituirea avocatului titular A. B. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și admiterea plângerii împotriva încheierilor de CF, în sensul anulării acestora.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. pr. civ.
Arată că instanțele de fond au pornit de la premisa greșită că se solicită de către petentă modificarea limitelor proprietății și a dreptului de proprietate, deși în realitate s-a solicitat înscrierea în CF a rectificării suprafeței de teren proprietatea recurentei, așa cum rezultă din dispozitivul deciziei 196/A/2012. Astfel, înscrierea solicitată nu duce la o modificare a limitelor proprietății, proprietatea recurentei fiind aceeași de la data înscrierii, solicitându-se doar o rectificare de CF pentru aducerea CF-ului la zi cu realitatea din teren.
Suprapunerea de terenuri nu există, fiind depistată odată cu ocazia întabulării titlului de proprietate a lui Kovats, respectiv odată cu punerea în posesie, or, nu există cerere pentru anularea titlului de proprietate, nefiind altă persoană pusă în posesie asupra acestui teren, care și în prezent este în posesia și folosința recurentei. Eliberarea titlului de proprietate nu afectează dreptul de proprietate al recurentei, întrucât acest titlu de proprietate vizează alte numere topografice.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin încheierea din data de 17.10.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petenta Ș. V. împotriva încheierilor de carte funciară nr. 498/2012 și nr. 1691/2012 emisă de OCPI A. – BCPI A..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că:
Prin încheierea nr. 498/19.01.2012 emisă de OCPI A. BCPI A., a fost admisă sesizarea B.C.P.I. A. cu privire la imobilul cu nr. cadastral_, nr. top. 1715/2/3, înscris CF nr._ (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._) UAT A., având ca proprietari pe petenta S. V. în cotă de 1/1 parte, si cu privire la imobilul cu nr. cad. 1300 înscris în CF_ (provenită din CF nr._) UAT A., având ca proprietari pe Kovats K. si M. E. E., în cotă de 1/1 parte. Pe cale de consecintă, s-a dispus notarea suprapunerii imobilului A+1 cu imobilul A+1 din CF_, sub B4 din CF nr._ si a suprapunerii imobilului A+1 cu imobilul A+1 din CF nr._ sub B2 din CF nr._.
La baza acestei încheieri a stat referatul nr. 1 din 17.01.2012 întocmit de Serviciul de C. din C. OCPI A.(fl. 46), care, în urma reanalizării dosarului_/2011 având ca obiect cererea petentei Ș. V. de recepție a documentației cadastrale de modificare a suprafeței imobilului cu nr. top. 1715/2/3 înscris în CF nr._, a constatat că acest imobil se suprapune parțial peste imobilul soluționat prin dosar nr. 7058/2008, reprezentat pe planul cadastral de carte funciară în format digital, identificat prin nr. cadastral 1353/5.
Împotriva încheierii de respingere petenta a formulat cerere de reexaminare, solicitând anularea si radierea încheierii nr. 498/2012, operată în cartea funciară.
Prin încheierea nr. 1691/29.02.2012 a fost respinsă cererea de reexaminare si menținută încheierea atacată, reținându-se că notarea din oficiu a suprapunerii în ambele cărți funciare s-a făcut conform normelor în vigoare (fl. 31-32).
În temeiul art. 50 alin.2 din Legea nr. 7/1996, petenta S. V. a sesizat instanța cu o plângere împotriva celor două încheieri de respingere date de OCPI A. BCPI A., motivată pe aceea că suprapunerea reală trebuia observată la momentul când a fost întabulat titlul de proprietate, care, în opinia sa, nu trebuia înscris într-o carte funciară în care s-au făcut operațiuni după 1990, iar nu doar în momentul în care petenta a solicitat înscrierea în CF a suprafeței reale a imobilului proprietatea sa, dispusă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Analizând plângerea dedusă judecății, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată din următoarele considerente:
Potrivit art. 27 alin. 2, 2² si 3 din Ordinul nr. 634/2006 al directorului general al ANCPI, „în cazul în care suprapunerea suprafețelor a două imobile este reală, aceasta se va soluționa pe cale amiabilă prin documentații cadastrale sau de către instanțele de judecată și nu face obiectul prezentei reglementări. Dacă proprietarii refuză să își exprime acordul cu privire la modificarea atributelor imobilelor, oficiul teritorial va nota din oficiu suprapunerea în cărțile funciare, în baza încheierii de carte funciară, a referatului întocmit de consilierul de cadastru și aprobat de șeful serviciului cadastru. Radierea notării suprapunerii sau a mențiunii Imobil înregistrat în planul cadastral fără formă și localizare corectă se face numai în baza referatului emis de serviciul de cadastru, în sensul că imobilele nu se mai suprapun în baza de date cadastrale sau imobilul a fost localizat corect prin repoziționare, ca urmare a refacerii documentațiilor cadastrale.
Persoanele autorizate au obligația să se prezinte la oficiul teritorial la data și ora convocării. Persoanele autorizate care, din motive obiective, nu pot fi prezente la data convocării la oficiul teritorial vor comunica în scris, motivat, imposibilitatea de prezentare cu cel puțin două zile înainte de data stabilită pentru întâlnire”.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, suprapunerea imobilului proprietatea petentei Ș. V. cu imobilul cu nr. cad. 1353/3 înscris în Titlul de proprietate nr._/4289 din 11.03.2008, eliberat în favoarea numiților M. E. E. si Kovats K., si înscris în CF_ A. cu nr. cadastral 1300, arabil intravilan de 2198 mp, a fost constatată cu ocazia soluționării cererii petentei de recepție a documentației cadastrale de modificare a suprafeței imobilului înscris în CF nr._ A. nr. top. 1715/2/3, arabil de 1499 mp, la suprafața reală de 4.888,33 mp, în baza sentinței nr. 1159/2011 a Judecătoriei A..
În vederea clarificării acestei suprapuneri, redată pe planul de situație de la fila 56, inspectorul de cadastru P. C. a convocat persoanele autorizate care au întocmit documentația de primă înscriere a imobilului înscris în Titlul de proprietate nr._/4289 din 11.03.2008 (B. Ladislau) si documentația de înscriere a modificării suprafeței imobilului petentei (P. D.). Cu această ocazie a fost întocmit procesul verbal din data de 13.01.2012, în cuprinsul căruia s-a stabilit de către cei prezenți că imobilul petentei are inclus în suprafața sa si imobilul cu nr. cad. 1353/3 din Titlul de proprietate_/4289 înscris deja în CF, astfel că prin recepția documentației petentei Ș. V. s-ar crea o suprapunere reală între cele două imobile înscrise în cărți funciare distincte (fl. 49).
Prin referatul nr. 1/17.01.2012 întocmit de inginerul sef din cadrul Serviciului de C. s-a menținut soluția dată de inspectorul cadastru P. C., confirmând că imobilul înscris în CF nr._ (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._) nr. top. 1715/2/3, aflat în proprietatea petentei, se suprapune parțial peste imobilul identificat cu nr. cadastral 1353/3. S-a mai menționat că suprapunerea reală este datorată existentei mai multor acte juridice diferite pentru același amplasament, si că nu se poate rezolva pe cale amiabilă, deoarece proprietarii nu se înțeleg (fl. 46-47).
Așa fiind, instanța a constatat că cerințele prevăzute de art. 27 alin.2 din Ordinul nr. 634/2006 au fost cumulativ îndeplinite, iar OCPI A. în mod corect a procedat la notarea din oficiu a suprapunerii dintre cele două imobile. Această notare este obligatorie, conform dispozițiilor legale mai sus amintite, fără ca legiuitorul să distingă în raport de cauza care a determinat suprapunerea reală.
De altfel, nici petenta nu contestă prin plângerea dedusă judecății suprapunerea reală a celor două imobile, ci critică înscrierea titlului de proprietate prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra parcelei cu nr. cad. 1353/3, însă aceasta excede obiectului prezentei cauze.
Prin decizia civilă nr. 39/A/2013 Tribunalul A. a respins apelul declarat de petentă împotriva sentinței primei instanțe.
În considerentele deciziei s-a reținut că imobilul înscris în CF_ A. (CF vechi_) sub nr. top. 1715/2/3 în suprafață de 1499 mp este proprietatea apelantei Ș. V. născută F., în cotă de 1/1 părți, cu titlu de convenție întreținere.
Prin sentința civilă nr. 1159/2011 pronunțată în dosar nr._, definitivă prin nerecurare, la data de 26.09.2011 a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanta Ș. V. și s-a dispus înscrierea în CF_ A. – nr. top. 1715/2/3 – casă și grădină, a suprafeței reale de 4888,33 mp, ca urmare a rectificării suprafeței scriptice inițiale de 1499 mp ( fila 29-31).
Prin încheierea nr. 2112 a BCPI A., dată în dosar nr. 2112/15.03.2012 a fost respinsă cererea privind înscrierea rectificării suprafeței imobilului în litigiu, în baza sentinței civile nr. 1159/2011, motivat de faptul că o suprafață de 2198 mp se suprapune peste imobilul înscris în CF_ A. ( fila 32).
Instanța a constatat că la o dată anterioară soluționării cererii de înscriere a rectificării suprafeței imobilului înscris în CF_ A. – top. 1715/2/3, prin încheierea nr. 498/19.01.2012 a BCPI A., s-a dispus notarea în cartea funciară a suprapunerii imobilului cu nr. cadastral_ și nr. 1715/2/3 înscris în CF_ provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr._ A., cu imobilul cu nr. cadastral 1300, înscris în CF_ provenită din cartea funciară de pe hârtie cu nr._ A. – ( fila 14 dosar fond).
Criticile formulate de petenta Ș. V. în cuprinsul plângerii sale vizează încheierea 498/19.01.2012 a BCPI A. – menținută prin Încheierea nr. 1691/2012, în concret nelegalitatea notării în cartea funciară nr._ A. a suprapunerii reale constatate prin referatul nr. 1/17.01.2010 emis de OCPI A. I. ( fila 16 dosar fond) la data de 17.01.2012.
Din dispozițiile art. 27 alin. 2 din ordinul nr. 634/2006 MAI –ANCPI, actualizat, rezultă că obligația de notare din oficiu a suprapunerilor reale este una legală, stabilită în sarcina oficiilor teritoriale, pentru situația în care proprietarii refuză să își exprime acordul cu privire la modificarea atributelor imobilelor.
Astfel, în condițiile în care părțile nu au reglementat amiabil situația suprapunerii reale, încheierile de carte funciară atacate sunt legal emise, în temeiul referatului întocmit de consilierul de cadastru, criticile în sens contrar formulate de petentă fiind nefondate.
S-a constatat că împrejurarea că suprapunerea reală a fost determinată de întabularea titlului de proprietate nr._/4289 A., iar această operațiune este apreciată de apelantă ca fiind nelegală, nu este de natură a atrage nelegalitatea notării din oficiu a acestei suprapuneri în cărțile funciare interesate, această obligație fiind una legală.
D. urmare, constatând că instanța de fond a stabilit o situație de fapt corectă și că dispozițiile art. 27 alin.2 din Ordinul ANCPI nr. 634/2006 au fost corect aplicate, în temeiul art. 296 C. pr. civilă a fost respins ca nefondat apelul petentei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii plângerii formulate împotriva încheierilor nr. 498/2012 și 1691/2012.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține:
1.Incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. pr. civ.
Sub acest aspect se arată că instanța a plecat de la premisa greșită că prin cererea formulată s-a solicitat modificarea suprafeței imobilului și modificările limitei de proprietate, când, în realitate s-a solicitat înscrierea în cartea funciară a rectificării suprafeței de teren proprietatea tabulară a recurentei, dispoziție dată de OCPI prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Precizează că prin plângere se vizează înscrierea corectă și completă în foaia A a descrierii imobilului identificat cu nr. top. 1715/2/3 arabil de 1499 mp la suprafața de 4888,33 mp iar calificarea dată de instanța de apel actului dedus judecății ca fiind unul ce vizează întinderea dreptului de proprietate al petentei prin înscriere inițială este total eronată, în realitate cererea având ca obiect tocmai o rectificare, o corectare a mențiunilor din cartea funciară, în cauză conținutul cărții funciare necorespunzând cu realitatea faptică a imobilului, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 33 din Legea nr. 7/1996.
2.Invocă incidența în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. pr. civ. arătând că atât hotărârea instanței de fond cât și cea a instanței de apel sunt nelegale deoarece nu au făcut o corectă aplicare a argumentelor de text de lege a căror incidență a fost atrasă de judecarea cauzei, aspect generat de ignorarea titlurilor de proprietate.
Arată că, o suprapunere reală este practic imposibil să existe având în vedere imobilul cu nr. cad. 1353/3 înscris în titlul de proprietate nr._/4289 din 11.03.2008 eliberat în favoarea numiților M. E. E. și Kovats K. și înscris în CF_ A. cu nr. cadastral 1300, arabil intravilan de 2198 mp a fost întabulat în CF mult ulterior întabulării dreptului petentei astfel că, dacă ar fi existat o suprapunere reală, aceasta ar fi fost observată la data acestei ultime întabulări.
Consideră că nu este corect determinată tocmai prestinsa suprapunere pentru că imobilul cu nr. cad. 1353/3 înscris în titlul de proprietate nr._/4289 din 11.03.2008 eliberat în favoarea numiților M. E. E. și Kovats K. și înscris în CF_ A. cu nr. cad. 1300 nu are nicio legătură cu imobilul petentei, cele două având amplasamente diferite având în vedere că a fost și este în posesia acestui imobil de zeci de ani și nu este posibil să fi fost efectuată o punere în posesie pentru acesta în favoarea altei persoane care, astfel ar fi trebuit să folosească același imobil.
Arată că numai dintr-o eroare a persoanelor care au făcut determinarea a fost generată această suprapunere care nu este reală.
Mai precizează că, având în vedere că a solicitat completarea descrierii imobilelor evidențiate în foaia A a cărții funciare, în mod greșit s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 47 alin. 1 din Legea nr. 7/1996.
În drept invocă dispozițiile art. 299 și urm. C. pr. civ.
Nu s-a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate și în raport cu normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. pr. civ. vizează situația în care, deși rezultă fără dubiu natura juridică a actului juridic dedus judecății, ori înțelesul acestuia, instanța de apel reține un alt act juridic ori conținut.
Cauza de față nu aduce în discuție nici un act juridic în sensul celui la care face referire textul de lege menționat, obiectul plângerii formulate de petentă constituindu-l două încheieri emise de OCPI A. – B. de C. și P. I. A., a căror anulare se solicită.
Instanța de apel nu a schimbat natura juridică a acestora, nu le-a interpretat greșit, astfel că nu poate fi reținută incidența pct. 8 al art. 304 C.pr. civ, în pricina de față.
Practic, ceea ce invocă recurenta este faptul că instanța de apel ar fi dat altă calificare obiectului plângerii decât cea care rezultă din plângerea formulată, care vizează o corectare, o rectificare a mențiunilor din cartea funciară în baza art. 33 din Legea nr. 7/1996.
Chiar dacă ar fi reținut că plângerea de față ar avea alt obiect decât cel care rezultă din conținutul cererii, o atare împrejurare nu ar putea fi încadrată în motivul de recurs menționat, nefiind vorba de un act juridic care să fie supus discuției instanțelor.
Pe de altă parte, Curtea constată că instanța apelului nu a reținut greșit obiectul plângerii. Este evident că petenta solicită anulare a două încheieri ale OCPI A. prin care s-a respins solicitarea petentei de rectificare a suprafeței imobilului pe care îl deține, rectificare dispusă prin hotărâre judecătorească irevocabilă, iar finalitatea urmărită de aceasta este menționarea în CF a suprafeței corecte, conform acelei hotărâri judecătorești, motivat de faptul că la data la care s-a pronunțat respingerea cererii reclamantei nu exista suprapunerea notată prin încheierea ce face obiectul cererii de față. În cuprinsul plângerii cu care petenta a investit prima instanță aceasta mai invocă și împrejurarea că suprapunerea celor două imobile trebuia observată la momentul la care a fost întabulat titlul de proprietate iar în drept se invocă dispozițiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996.
În acest context, și analizând considerentele deciziei instanței de apel, Curtea apreciază că nu se poate reține că tribunalul ar fi dat o altă calificare obiectului cererii, în sensul că prin cerere s-ar fi solicitat modificarea suprafeței imobilului și modificarea limitei de proprietate. De asemenea, se constată eronată susținerea recurentei în sensul că cererea supusă judecății este o acțiune în rectificare întemeiată pe dispozițiile art. 33 din Legea nr. 7/1996, în speță fiind evident vorba de o plângere de carte funciară pe care petenta o întemeiază în drept pe dispozițiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996.
Nefondat se reține a fi în cauză și cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat de recurentă și întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Având în vedere obiectul plângerii formulate de petentă ( anularea încheierilor 498/2012 și 1691/2012 – prin care s-a notat suprapunerea celor două imobile, respectiv s-a respins cererea de reexaminare a încheierii 498/2012) Curtea apreciază că excede obiectului cauzei de față analizarea legalității întabulării titlului de proprietate_/4289/2008, respectiv a împrejurării că nu s-a observat existența acestei suprapuneri cu ocazia întabulării acestui titlu de proprietate.
Cele două încheieri atacate au la bază referatul nr. 1/17.01.2010 emis de OCPI A. prin care s-a constatat că există o suprapunere reală între cele două imobile în discuție, referat valabil întocmit, a cărui nevalabilitate nu a fost pusă în discuție în cauza de față, astfel că nu poate fi reținut ca argument pentru anularea celor două încheieri simpla susținere a recurentei în sensul că suprapunerea nu este corect determinată și că cele două imobile ar avea amplasamente diferite și această suprapunere a fost generată de o eroare.
Niciunde în considerentele deciziei recurate nu se reține că nu sunt îndeplinite condițiile art. 47 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 astfel că susținerea recurentei sub acest aspect este inutil a mai fi analizată.
Având în vedere toate considerentele expuse anterior, Curtea, constatând că nu pot fi reținute ca fondate cele două motive de nelegalitate
(continuarea deciziei civile nr. 144/01.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
invocate de recurentă și prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. pr. civ, în baza art. 312 C. pr. civ. va respinge ca nefondat recursul de față.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de petenta Ș. V. împotriva deciziei civile nr. 93/A/2013 pronunțată de Tribunalul A. – Secția I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01.04.2014.
Președinte, D. M. | Judecător, M. F. C. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, N. P. |
Redc. D.M./07.05.2014
Tehn. N.P.
2 ex/16.05.2014
Jud. fond – A.D.S.
Jud. apel – S. I./C. F.
| ← Strămutare. Sentința nr. 22/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA | Legea 10/2001. Decizia nr. 27/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
