Expropriere. Decizia nr. 50/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 50/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 50/2014
Ședința publică de la 17 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. N.-vicepreședinte
Judecător D. M.
Grefier N. P.
Cu participarea din partea Parchetului de pe lângă C. de A. A. I.
Procuror V. L.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanții O. I. și O. F. și de pârâta S.T.G.N. T. SA MEDIAȘ, împotriva sentinței civile nr. 416/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr._, având ca obiect expropriere.
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării din data de 27 mai 2014, 03 iunie 2014 și respectiv 10 iunie 2014, ce fac parte integrantă din prezenta decizie.
C. DE A.
Asupra apelurilor civile de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ la Tribunalul Sibiu, reclamanții O. I. și O. F. dom. în Sibiu, .. 1 în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin CNADNR cu sediul în București, .. 38, sector 1, S.T.G.N. T. SA Mediaș, Piața C.I. Motaș, nr. 1 au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța:
- să se dispună anularea hotărârii Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 în ceea ce privește suprafața de teren expropriată și despăgubirile acordate în sensul stabilirii suprafeței reale afectate de lucrările de expropriere pentru obiectivul „Varianta de ocolire a Municipiului Sibiu” înscris în C.F._ (fost_) top. 5731/1 în suprafață totală de 1279 mp și cel înscris în C.F._ Sibiu (50229N) top. 5731/3 în suprafață totală de 123 mp.
- obligarea Statului R. la plata unei juste și echitabile despăgubiri pentru suprafața afectată de expropriere și prin instalarea unei conducte de gaz din C.F._ top. 5731/3.
- să se constate că ambele parcele din C.F._ Sibiu și C.F._ sunt afectate de conducta de gaz conductă amplasată de cele două pârâte pentru realizarea variantei de ocolire a Municipiului Sibiu.
- obligarea pârâților în solidar la plata unor despăgubiri pentru suprafețele de teren afectate de lucrări de trecere a conductei de gaz conform unei expertize tehnice.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că au dobândit cele două imobile prin cumpărare contract autentificat sub nr. 2570/05 și deoarece în 2012 au aflat de la vecini că au fost expropriați și nu au avut cunoștință de procedura de expropriere nu au formulat cerere de despăgubiri.
Vecinilor reclamanților li s-a comunicat hot. 48/07 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/04 iar reclamanților nu, deși erau întabulați din 2005.
Se arată că din cauza centurii ocolitoare și a conductei de gaz parcelele lor nu au acces la drumul public iar valoarea imobilelor a scăzut.
În drept s-au invocat prevederile art. 9 din Legea nr. 198/04, Legea nr. 351/04 și Legea nr. 238/04, art. 274 Cod civil.
Pârâta SNTGN T. SA prin întâmpinare a invocat lipsa calității procesuale pasive și pe fond respingerea acțiunii.
S-a arătat că mutarea conductei s-a făcut de CNADNR conform art. 96 din Legea nr. 351/04 astfel că pârâta nu a avut calitate de beneficiar sau expropriator deci nu poate acorda despăgubiri.
Pârâtul Statul Român prin CNADNR SA prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii deoarece terenul din nr. top. 5731/3 în suprafață de 123 mp nu a făcut obiectul exproprierii iar din nr. top. inițial 5731/1 s-a expropriat prin hot. 74/08.
Prin sentința civilă nr. 416/2014 Tribunalul Sibiu a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SN T. S.A. și în consecință:
A respins acțiunea reclamanților O. I. și O. F. în contradictoriu cu SN T. S.A. în ceea ce privește capetele de cerere vizând exproprierea.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții O. I. și O. F. în contradictoriu cu Statul Român prin CNADNR București, și SN T. S.A. Mediaș și în consecință:
A anulat hotărârea nr.74/2008 emisă de Comisia de aplicare a Lg.198/2004 CNADNR în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate cât și a suprafeței supuse exproprierii.
A obligat pârâtul Statul Român prin CNADNR să emită o nouă hotărâre prin care să dispună exproprierea terenului fâneață extravilan din CF 50229N Sibiu nr. cad. 7625 supraf. de 43 mp și a nr.top.5731/3 în suprafață de 123 mp conform expertizei tehnice efectuate de experții B. V., H. V., și P. M. care face parte integrantă din prezenta sentință pentru care să acorde despăgubiri de 11,63 euro/mp echivalent în lei la data plății.
Pârâții au fost obligați în solidar la plata c/val. cheltuielilor de dezafectare a terenului cu nr.top.5731/1 de conducta de gaz metan.
S-a respins cererea reclamanților vizând exproprierea nr. top. 5731/1 în suprafață de 1279 mp.
Au fost respinse celelalte cereri ale reclamanților.
Pârâtul S. R. prin CNANDR București a fost obligat la cheltuieli de judecată parțiale de 2000 lei și S.C. T. S.A. la 500 lei către reclamanți.
În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:
În baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2570/2005 reclamanții O. I. și F. au dobândit dreptul de proprietate de la M. G. C. asupra a două parcele înscrise în C.F._ N nr. top. 573/1 de 1322 mp și 5731/3 de 123 mp.
Cele două imobile s-au înscris în C.F._ Sibiu și C.F._ Sibiu în 2005 în favoarea reclamanților.
În anul 2012, reclamanții notifică Comisia pentru aplicare a Legii nr. 198/04 Sibiu pentru a le comunica hotărârea de stabilire a despăgubirilor urmare a exproprierii.
Aceasta le comunică acestora că nu există o hotărâre în acest sens.
Conform art. 1 din Legea nr. 33/94 exproprierea de imobile în tot sau în parte se poate face numai pentru cauză de utilitate publică după o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Instanțele judecătorești pot hotărî exproprierea numai după ce utilitatea publică s-a declarat potrivit legii.
Utilitatea publică se declară de guvern pentru lucrările de interes național și de comisiile județene pentru lucrările de interes local.
Stabilirea despăgubirilor se face conform art. 25 printr-o comisie iar despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului.
Instanța în stabilirea despăgubirilor nu poate acorda mai puțin decât cea oferită de expropriator și nici mai mult decât cea oferită de expropriat (art. 27 din Legea nr. 33/94).
Conform art. 22 din Legea nr. 225/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, expropriații nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor se pot adresa instanței în termenul general de prescripție de la data când i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a despăgubirilor.
Conform art. 9 din Legea nr. 198/04 expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor se poate adresa instanței în 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a despăgubirilor.
În cazul în care hotărârea nu a fost comunicată, orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței în 3 ani de la afișarea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor în condițiile art. 7 sub sancțiunea decăderii (afișare la Consiliul Local).
Reclamanții au dobândit imobilele prin cumpărare de la M. G. C. care anterior vânzării imobilelor a încheiat un contract de vânzare cumpărare cu Administrația Națională a Drumurilor contract 2360/03.
Conform acestui contract M. G. C. era proprietara parcelei 2454/5 în suprafață de 2000 mp (în baza certificatului de moștenitor 210/97 și act ieșire indiviziune autentificat 1060/99) și a solicitat rectificarea suprafeței de la 2000 mp la 1806 mp și dezmembrarea imobilului în trei corpuri: 2454/5/1 în suprafață de 1322 mp; 2454/5/2 în suprafață de 361 mp și 2454/5/3 în suprafață de 123 mp iar apoi aceasta a vândut Ad. Națională a Drumurilor ./5/2 în suprafață de 361 mp, celelalte 2 parcele rămânând în proprietatea lui M. G. C. care le-a vândut reclamanților.
Reclamanții O. I. și O. F. prin precizare de acțiune (f.64) au solicitat:
- anularea hot. 74/2008 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/04 în ceea ce privește suprafața de teren expropriată și despăgubirile acordate;
- stabilirea suprafeței reale afectată de expropriere pentru obiectivul „Varianta de ocolire a Municipiului Sibiu”respectiv pentru întregul teren din C.F._ Sibiu top. 5731/1 suprafața de 1322 mp și C.F._ Sibiu top. 5731/3 în suprafață de 123 mp;
- obligarea pârâtului 1 la plata unei juste și echitabile despăgubiri;
- constatarea faptului că parcelele de teren 5731/1 de 1322 mp și 5731/3 de 123 mp sunt afectare de conducta de gaz instalată abuziv;
- obligarea ambelor pârâte în solidar la plata unor despăgubiri pentru lucrările de mutare și trecere a conductei pe imobilele reclamanților;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Conform extraselor de C.F. depuse la dosar filele 9 și 10 proprietari tabulari ai imobilelor cu nr. top. (nr. cadastral) 5731/3 în suprafață de 123 mp, C.F._ Sibiu și nr. top. (nr. cad.) 5731/1 în suprafață de 1279 mp C.F._ sunt reclamanții O. I. și F..
Faptic imobilul din C.F._ Sibiu nr. top. 5731/1 a fost dezmembrat în două corpuri funciare respectiv 5731/1/1 de 1279 mp și 5731/1/2 de 43 mp ce a fost expropriat pentru mutarea conductei de gaz prin hot. 74/2008 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/04 și pentru care s-au stabilit despăgubiri de 1089 lei în favoarea reclamanților .
Hotărârea 74/2008 a fost comunicată reclamanților la termenul de judecată din 10.12.2012 astfel că ea a fost contestată în termen prin precizarea de acțiune.
Obiectivul pentru care s-a operat exproprierea a vizat „Varianta de ocolire a mun. Sibiu” ce constituie o utilitate publică iar beneficiar a fost Statul Român prin CNADNR SA.
Reamplasarea rețelei de transport de gaze naturale s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 96/351/04 care prevede că în cazul în care în mod excepțional este necesar ca pe terenul pe care este amplasată rețeaua de alimentare cu gaze să se execute o construcție, beneficiarul (în speță S. – CNADNR) va suporta toate cheltuielile de modificare a traseului rețelei.
Ca atare, exproprierea a vizat o cauză de utilitate publică conform art. 1 din Legea nr. 33/94 iar expropriații nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor acordate se pot adresa instanței conform art. 9 din Legea nr. 198/04.
Instanța a verificat dacă exproprierea a vizat doar suprafața de 43 mp (prin hot. 74/08) s-au se impune și exproprierea unei alte suprafețe de teren care a fost afectată de realizarea obiectivului „Varianta de ocolire a Mun. Sibiu).
S-a apreciat că acordarea despăgubirilor solicitate trebuie să se facă de către beneficiarul lucrării conform art. 3,6 din legea nr. 198/04 respectiv de Statul Român prin CNADNR –SA și nu de către . are această calitate în ceea ce privește exproprierea astfel că pentru acest motiv s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia în ceea ce privește exproprierea.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de către experții B. V., H. V. și P. M..
S-a reținut că, faptic, imobilul în litigiu se află în zona de nord a Municipiului Sibiu, la ieșirea spre Mun. Mediaș și este limitrofă centurii ocolitoare a Sibiului care are regim de autostradă cu patru benzi și două benzi de urgență în concret acesta fiind paralel cu drumul de serviciu al autostrăzii și respectiv al bretelei de legătură din sud la o distanță de circa 1400 m spre sud est.
Terenul fânaț extravilan al reclamanților a fost intersectat de fâșia de autostradă astfel că în prezent există două suprafețe una de 1279 mp la sud vest de autostradă și 123 mp la nord vest de autostradă.
Din nr. top. inițial 5731, CNADNR a efectuat o primă expropriere respectiv 385 mp dar de la proprietarul inițial M. G. care în același timp înstrăinase și către reclamanți astfel că la întabulare terenul reclamanților a fost înscris pe două nr. top. 5371/1 fânaț de 1322 mp și 5371/3 fânaț de 123 mp.
După întabularea reclamanților, CNADNR a mai efectuat o expropriere pentru 43 mp prin Hot. nr. 74/08 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/04 în favoarea proprietarilor reclamanți O. pentru care s-au acordat despăgubiri de 1089 lei (6,93 euro/mp).
Suprafața expropriată de 43 mp a fost luată din nr. top. 5731/1 de 1322 mp astfel că la acest moment reclamanții sunt proprietarii imobilelor înscrise în C.F._ Sibiu nr. top. 5731/1 fânaț de 1279 mp și C.F._ Sibiu nr. top. 5731/3 fânaț de 123 mp.
Experții au concluzionat că pe terenul reclamanților cu nr. top. 5731/1 există o țeavă subterană pentru transportul gazelor naturale, traseul conductei îngropate străbătând efectiv terenul reclamanților pe o distanță de 31 mp pe diagonală iar după schimbarea direcției pe o porțiune transversală de 7 m (anexa 7 expertiză).
Deși pârâta Soc. Națională T. SA a susținut că nu s-a efectuat devierea traseului inițial al conductelor de gaz și reamplasarea rețelei de transport gaze din actele dosarului rezultă că s-a obținut autorizația de construire nr. 15/III-B-1 din 22.01.2009 (fila 96 dos.) pentru mutări utilități apă-canal, gaze beneficiar fiind CNADNR.
CNADNR SA nu a depus avizele favorabile și fișele tehnice pentru obținerea acordului unic nr. 28/09 din care să rezulte acordul proprietarilor iar pârâta SN T. SA deși a încheiat contract de demontare, recuperare a materialului tubular provenit din conductele de transport gaze cu S.C. Vasrep Petro Construct SRL (fila 120 dosar) prin p/v de recepție finală din 17.08.2010 a constatat că nu s-a demontat conducta în zona Asoc. Agroindustrială Sibiu și zona centurii ocolitoare însă nu a luat nici o măsură pentru a nu se aduce prejudicii titularilor drepturilor de proprietate pe care rămâneau conductele dezafectate.
S.N. Transport Gaze T. SA avea obligația contractuală conform art. 12 să întocmească schița traseului conductei cu indicarea porțiunilor conductei nedemontate (f. 121 dosar) astfel că instanța a apreciat că pentru porțiunile de teren afectate de conducta subterană chiar dezafectată, reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri conform art. 998 cod civil pentru mutarea conductei. Acestea însă se impun a fi achitate în solidar cu CNADNR deoarece conform art. 96 lit. a din Legea nr. 351/04 aceasta avea obligația de a suporta toate cheltuielile de modificare a traseului rețelei însă nu a făcut dovada obținerii acordului proprietarilor legali ai terenului pe care se muta sau rămânea conducta de gaz.
Chiar și experții au concluzionat că în lumina datelor incerte avute la dispoziție referitor la inventarul traseelor de rețele subterane, T. este singura entitate în măsură să gestioneze și să valorifice materialele recuperabile din conducta dezafectată conform H.G. 1279/08.
Experții au arătat că terenul cu nr. top. 5731/3 în suprafață de 123 mp este neutilizabil și neeconomic astfel că s-ar impune exproprierea acestuia, iar în ceea ce privește celălalt imobil cu nr. top. 5731/1 în suprafață de 1279 mp acesta este afectat de amplasarea conductei subterane magistrale pe o suprafață de 390 mp.
În ceea ce privește valoarea reală de piață a suprafeței de teren expropriată respectiv contravaloarea despăgubirilor și a celei ce s-ar impune a fi expropriată experții au arătat că din calculul de comparații oferte pe perechi de valori a rezultat o valoare de piață de 11,63 euro/mp.
Astfel pe suprafața expropriată de 43 mp valoarea despăgubirilor s-ar ridica la 500 euro echivalent 2231 ron iar pentru suprafața ce s-ar impune a fi expropriată de 123 mp valoarea despăgubirilor s-ar ridica la 1431 euro.
Experții au propus de asemenea exproprierea și a suprafeței de 390 mp din imobilul de 1279 mp nr. top. 5731/1 care este afectat de țeava magistrală de gaz îngropată însă instanța apreciază că această măsură nu se impune deoarece conducta este dezafectată și nu a influențat folosirea terenului pentru ramul de cultură pentru care era destinat. Această concluzie a fost întărită și prin suplimentul de expertiză, fila 264.
În cauză instanța a încuviințat și un supliment la expertiza tehnică care să stabilească dacă cele două nr. top. supuse exproprierii au fost afectare de conducta de gaz (filele 261 – 265).
Astfel s-au efectuat două săpături extinse și s-a constatat că pe traseul dintre punctele 1 și 2 nu mai există conductă metalică îngropată (fila 270) cu excepția unui tronson de 3,5 m în zona punctului 2.
Experții au concluzionat că pe teren nu mai există în mod real o conductă îngropată astfel că nu se mai pune problema unei eventuale suprafețe de protecție în speță suprafața de 390 mp stabilită inițial ca fiind necesară pentru o zonă de protecție.
Astfel nr. top. 5731/1 cad. 2454/5/1 de 1279 mp nu mai este afectat de amplasarea conductei subterane magistrale de gaz de 300 m.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor experții și-au menținut poziția inițială care atestă o valoare unitară actuală a mp de 11,63 euro/mp.
În schimb s-a apreciat că se impune ca pârâții CNADNR și SN T. SA să suporte contravaloarea cheltuielilor de mutare a conductei de gaz subterană de pe terenul cu nr. top. 5731/1 al reclamanților deoarece prin faptele ilicite a acestora (respectiv neobținerea acordului proprietarilor pentru autorizație modificare traseu utilități și respectiv prin nedezafectarea efectivă a conductei) se aduce atingere dreptului de proprietate al reclamanților.
Deoarece imobilul cu nr. top. 5731/3 în suprafață de 123 mp proprietatea reclamanților a rămas izolat și inutilizabil instanța a apreciat că se impune obligarea CNADNR a dispune exproprierea și a acestei suprafețe conform art. 1 din Legea nr. 33/94 coroborat cu art. 7,9 din Legea nr. 198/2004.
În baza art. 276 Cod procedură civilă având în vedere admiterea în parte a acțiunii a fost obligat pârâtul Statul Român prin CNADNR București la cheltuieli de judecată parțiale de 2000 lei și . 500 lei către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SN de Transport Gaze Naturale „T.” S.A. solicitând respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta S.C. T. S.A. (sub aspectul plății contravalorii cheltuielilor de dezafectare și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei).
În expunerea motivelor de apel se arată că, deși reține că terenul având nr. top de 5731/1 de 1279 mp nu mai este afectat de amplasarea conductei subterane magistrale de gaz, că T. S.A. Mediaș este singura entitate în măsură să gestioneze și să valorifice materialele recuperabile din conducta dezafectată și că această conductă dezafectată a influențat folosirea terenului pentru ramul de cultură pentru care era destinat, totuși, Tribunalul concluzionează că se impune ca pârâtele să suporte contravaloarea cheltuielilor de mutare a conductei.
Precizează că, așa cum rezultă și din suplimentul de expertiză efectuat în cauză, terenurile nu sunt afectate de fosta conductă și că, se impune a se observa că lucrările de mutare a conductei nu au fost efectuate de T. ci de către CNADNR în temeiul art. 96 lit. a din Legea gazelor nr. 351/2004.
Arată, deasemenea, că pentru bunurile care au făcut obiectul HG nr. 1279/2008 prin care s-a aprobat trecerea din domeniul public al statului și din administrarea ANRM în domeniul privat al statului a unor bunuri concesionate SNT GN T. S.A. Mediaș se regăsește și această conductă.
Relevă disp. art. 96 lit. a din Legea gazelor potrivit căreia, în ceea ce privesc obiectivele aparținând Sistemului Național de Transport, beneficiarul acesteia (în speță S. prin CNADNR) este cel care suportă toate cheltuielile de modificare a traseului rețelei.
Consideră că instanța trebuia să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a T. și să aplice dispozițiile legii speciale – art. 96 lit. a din Legea gazelor.
Susține că, privitor la scoaterea la scoaterea tronsonului de țeavă de 3,5 m, instanța de fond nu a reținut corect starea de fapt și de drept, întrucât SNTGN T. S.A. este singura entitate recunoscută de lege (art. 4 din HG nr. 1279/2008) care poate să gestioneze și să valorifice materialele recuperabile din conducta dezafectată, astfel că obligarea acestei pârâte la plata contravalorii cheltuielilor de dezafectare este contrară dispozițiilor legale în materie.
Mai mult, se arată, pârâta și-a exprimat disponibilitatea de a efectua pe cheltuiala sa scoaterea, fizică, a conductei de 3,5 m, însă reclamanții au refuzat expres acest lucru (refuz consemnat în procesul verbal întocmit de experții tehnici la 27.01.2014). În concluzie, arată că nu a efectuat nici un fel de lucrări pe terenul reclamanților care să genereze obligația de despăgubiri și nu a săvârșit faptele ilicite reținute de instanța de fond.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată solicită reanalizarea cuantumului la care a fost obligată ținându-se seama de faptul că primele 3 capete de cerere au fost respinse față de această pârâtă, acțiunea fiind admisă în parte doar sub aspectul despăgubirilor de dezafectare a conductei.
În drept invocă Codul de procedură civilă, Legea gazelor, Legea nr. 33/1994, Legea nr. 198/2004.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat apel și reclamanții O. I. și O. F. solicitând schimbarea în parte a acesteia în sensul de a se dispune exproprierea și a suprafeței de 390 mp din terenul cu nr. top 5731/1 și obligarea Statului român prin CNADNR la plata unei juste și echitabile despăgubiri pentru întreaga suprafață afectată de lucrările de expropriere.
În motivarea apelului se arată că hotărârea instanței de fond este criticabilă doar sub aspectul suprafeței reale de teren afectată de lucrările de expropriere din suprafața totală de 1279 mp. Susțin că indiferent de „concluziile” suplimentului la raportul de expertiză care constată o altă situație de fapt decât cea inițială avută în vedere la efectuarea raportului de expertiză topografică, doar instanța de judecată este în măsură a aprecia asupra solicitării lor ținând cont de cadrul legislativ în materie, care dădea dreptul doar beneficiarului lucrării (S. român prin CNADNR) de a autoriza, respectiv de a desființa și reautoriza lucrări în scopul efectuării acestora, lucrări care necesitau exproprierea unor suprafețe de teren.
Relevă concluziile expertului tehnic judiciar în sensul că terenul de 1297 mp este afectat de lucrările pentru conducta de gaz pe o suprafață de 390 mp fiind vorba de o conductă magistrală ce traversează traseul autostrăzii și în legătură cu amplasarea căreia proprietarii nu au fost avizați sau anunțați. Față de această constatare susținerile pârâtei în sensul că această conductă ar fi dezafectată nu au suport probatoriu, conducta fiind cuprinsă într-un proiect autorizat de lucrări și fiind conținută, precizând că acest PUG este obligatoriu și valabil 10 ani.
Consideră că, și dacă, prin absurd această conductă ar fi dezafectată în prezent, ulterior i se poate da afectațiune fără ca reclamanții să fie avizați de o astfel de măsură.
Solicită ca instanța să aprecieze și cu privire la valoarea probatorie a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către intimata, înscrisuri care atestă o situație neconformă cu ceea ce s-a constatat faptic în teren cu ocazia primei descinderi. Arată că este cel puțin ilogic, dacă nu neeconomic, a demonta materialul tubular doar după 2 ani de la data reamplasării conductei magistrale de gaz, având în vedere că demararea acestui proiect a necesitat timp pentru obținerea documentației și a investiției pe care a efectuat-o S. român, singurul care în calitate de beneficiar putea reveni prin hotărâre, ulterior, cu privire la investiția efectuată. Din compararea celor două înscrisuri la care s-a făcut referire (proces – verbal de casare nr. 36/2011 și cel de recepție finală din 17.08.2010), rezultă că lungimea conductei nu este aceeași, ci diferită.
Invocă și adresa nr. 2593/26.10.2010 prin care pârâta S.C. T. S.A. comunică că în perioada 01.06.2010 – 30.08.2010, SNTGN T. nu a executat lucrări de investiții sau de reparații la conducte de transport gaze naturale, în condițiile în care există un contract de recuperare material tubular și un proces de recepție finală datat 17 august 2010. Arată că nu există certitudinea faptului că materialul cu nr. de inventar MF_ ce figurează recuperat de către societatea cocontractantă este unul și același cu cel care fost reamplasat de către beneficiarul lucrării, mai ales dacă s-a obținut o documentație de demontare a conductelor, proces ce implică aceeași autorizare de care însă nu se face vorbire și nici nu se probează în cauză.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta SNTGN T. S.A. a solicitat respingerea apelului reclamanților arătând că din materialul probator coroborat cu dispozițiile legale incidente a rezultat inexistența unei culpe în sarcina T. și că acea conductă este dezafectată și demontată. Consideră că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea lipsei calității procesuale pasive a SNTNG T. S.A.
S. român, prin CNADNR S.A. a solicitat respingerea apelului reclamanților susținând că în urma săpăturilor efectuate s-a constatat că nu este amplasată o nouă conductă de gaz ci există o conductă demontată ce nu mai poate fi utilizată.
În cauză au formulat întâmpinare și reclamanții solicitând respingerea apelului pârâtei.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de normele legale incidente, C. reține următoarele:
În ceea ce privește apelul pârâtei SNTGN „T.”S.A.:
Suplimentul II la raportul de expertiză tehnică întocmit în fața instanței de fond relevă faptul că pe terenul în discuție nu mai există conductă metalică îngropată în teren cu excepția unui singur tronson de circa 3,50 m. Experții au concluzionat că este evident că pe teren nu mai există în mod real o conductă de gaz îngropată (f. 263).
Pe de altă parte, în procesul verbal întocmit de comisia de experți la data de 27.01.2014 în prezența reclamantului, a reprezentantului acestuia și a reprezentanților T., s-a constatat că reprezentanții pârâtei T. au dorit evacuarea tronsonului de 3,5 m însă reclamanții nu au permis acest lucru (f. 269 dos. fond). Disponibilitatea pârâtei .. de a scoate partea rămasă din conductă a fost exprimată în fața instanței de fond la termenul de judecată din 05 decembrie 2013, reprezentantul acestei pârâte arătând că este de acord să scoată conducta dar cu acordul reclamantului.
Această disponibilitate a pârâtei în sensul scoaterii conductei dezafectate exclude lipsa calității procesuale pasive, astfel că această excepție invocată de pârâtă nu poate fi reținută ca fiind întemeiată.
Însă, în condițiile în care așa cum s-a reținut mai sus, reclamanții refuză să permită pârâtei .. să scoată partea de conductă dezafectată rămasă în terenul acestora, nu se poate reține vreo culpă a acestei pârâte de natură să justifice obligarea acesteia la plata, alături de cealaltă pârâtă, a contravalorii cheltuielilor de dezafectare. Se constată că prima instanță greșit a reținut existența faptei ilicite a pârâtei .. constând în faptul că nu a procedat la dezafectarea efectivă a conductei, și urmare a acestei constatări, greșit pârâta a fost obligată la plata contravalorii lucrărilor de dezafectare. În aceste condiții, în baza art. 296 Cod pr. civ. apelul pârâtei urmează a fi admis ca fondat cu consecința schimbării în parte a sentinței în sensul înlăturării dispoziției de obligare a acesteia la plata contravalorii cheltuielilor de dezafectare.
În ceea ce privește apelul reclamanților:
Așa cum s-a arătat mai sus, în suplimentul II la raportul de expertiză, comisia de experți a constatat în teren în urma efectuării unor săpături cu excavatorul, suplimentare celor făcute pentru raportul de expertiză inițial, că în terenul reclamanților nu mai există decât tronsonul de 3,5 m. Se concluzionează că este evident că pe teren nu mai este în mod real o conductă de gaz îngropată. În privința suprafeței de 390 mp, cu privire la care inițial experții au arătat că este afectată de existența conductei, aceștia au constatat că la data efectuării suplimentului la raportul de expertiză terenul nu mai este în aceeași situație (cu conducta îngropată în teren), conducta fiind practic demontată, deci nu mai poate fi utilizată nici în prezent, nici în viitor.
Experții mai precizează că este evident că nu mai există în prezent nicio posibilitate ca această conductă să poată fi din nou racordată la un traseu de magistrală, fără acordul proprietarului, pentru că această conductă nu mai există „de facto”.
În raport de verificările și constatările făcute în teren de către experți, văzând concluziile acestora din suplimentul II al raportului de expertiză, C. constată că susținerile apelanților reclamanți referitoare la concludența în cauză a raportului de expertiză inițial nu pot fi primite iar eventualele inadvertențe din înscrisurile la care fac referire apelanții nu prezintă nicio relevanță.
Deasemenea, în contextul în care comisia de experți exclude posibilitatea ca această conductă să poată fi din nou racordată la un traseu de magistrală, nu poate fi primită susținerea ipotezei în care s-ar putea da afectațiune acestei conducte fără acordul reclamanților.
Nu în ultimul rând, se impune a se avea în vedere și concluzia experților din raportul inițial de expertiză, în sensul că, oricum, existența conductei nu a creat niciun prejudiciu relativ la utilizarea actuală a terenului, acesta având ramura de cultură fânaț (f. 174).
Împrejurarea relevată de apelanți în sensul că ar fi ilogic dacă nu neeconomic a demonta material tubular doar după 2 ani de la data reamplasării conductei magistrale de gaz este lipsită de orice relevanță în cauză, important în
(continuarea deciziei civile nr. 50/2014 pronunțată în dosar nr._ )
speță fiind a se stabili dacă terenul este sau nu afectat de această conductă iar nu aspectele legate de modul în care s-a făcut demontarea conductei sau de existența documentației de demontare, instanța nefiind investită cu analizarea unor astfel de chestiuni.
Față de cele expuse, C. apreciază nefondate criticile aduse de reclamanți soluției primei instanțe de respingere a solicitării de expropriere a suprafeței de 390 mp, astfel că în baza art. 296 Cod pr. civ. apelul acestora va fi respins cu consecința menținerii dispozițiilor sentinței criticate de acești apelanți.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către apelanta pârâtă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta SNT Gaze Naturale „T.” SA împotriva sentinței civile nr. 416/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ și în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că înlătură dispoziția de obligare a pârâtei SNT T. SA la plata contravalorii cheltuielilor de dezafectare a terenului cu nr. top. 5731/1 de conducta de gaz metan.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge apelul declarat de reclamanții O. I. și O. F. împotriva aceleiași sentințe.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17.06.2014.
Președinte, C. G. N. | Judecător, D. M. | |
Grefier, N. P. - C.O. semn. conf. art. 261 alin 2 C. grefier șef M. R. |
Redc. D.M.
Tehn. MR
8 ex/25.07.2014
Jud. fond – D.R.L.
| ← Strămutare. Sentința nr. 33/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA | Expropriere. Decizia nr. 7/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
