Pretenţii. Decizia nr. 727/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 727/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 727/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 727/2013
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. C.
Judecător M. A. M.-vicepreședinte
Judecător A. N.
Grefier M. R.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul T. S. și de pârâta . A. – REASIGURARE SRL reprezentant al „V. A.” Italia împotriva deciziei civile nr. 136/2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Se constată că în termenul de pronunțare acordat în cauză s-au depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii din partea recurentului reclamant T. S. prin avocat, și concluzii scrise din partea recurentei pârâte . A.” SRL prin avocat, transmise pe fax și e-mail.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 10 octombrie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr. 738/2012 a Judecătoriei AVRIG a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul T. S. în contradictoriu cu pârâta S.C VITORIA A. cu sediul în Italia via Ignatio Gardella nr. 2,_-Milano, reprezentată în România de S.C. M. B. DE A. S.R.L București și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 40.000 Euro cu titlu de daune morale și suma de 2691 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Pentru a se pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
În fapt la data de 02.02.2011 reclamantul care se deplasa cu autoturismul proprietate personală marca Renault Fluence cu nr. de înmatriculare_, în afara localității Avrig, la km. 280+950 m a fost lovit de autoturismul Alfa R. condus de numitul Vintu A..
Urmare a coliziunii produse reclamantul a suferit o . leziunile corporale descrise în certificatul medico-legal și ulterior în rapoartele medico-legale efectuate .
În urma coliziunii atât conducătorul celuilalt autoturism cât și pasagerul aflat în mașină cu acesta au decedat.
Prin rezoluția procurorului din data de 18.03.2011 pronunțată în dos. nr. 65/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Avrig, s-a dispus în temeiul art. 228 alin 6 rap. la art. 10 lit d C.P.P, neînceperea urmăririi penale față de V. A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 178 alin 1,2,5 și art. 184 alin 1 și 3 din codul penal motivat de faptul ca acesta a decedat.
Din probele administrate în cursul cercetării penale respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, schița accidentului, declarațiile martorilor oculari, declarațiile reclamantului reiese că vinovat de producerea accidentului a fost făptuitorul care a pătruns intempestiv pe contrasens intrând violent în coliziune cu autoturismul condus regulamentar de reclamantul T. S..
Deoarece din înscrisurile depuse la dosar de către reclamant a reieșit ca numitul V. A. era asigurat la societatea pârâtă –V. Assigurazioni reprezentată în România prin S.C M. B. DE A. S.R.L. la termenul din data de 16.12.2012 reclamantul și-a precizat acțiunea arătând că înțelege să-i cheme pe aceștia în judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 49 lit. a din Legea 136/1995; „asiguratorul acorda despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund fata de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum si tramvaie si pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul si cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în contractul de asigurare”.
Instanța reține că pârâta nu a contestat situația de fapt stabilită în rezoluția din data de 18.03.2011 pronunțată în dos. 65/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Avrig, ci doar cuantumul despăgubirilor cerute de reclamant, solicitând ca acestea să fie acordate de instanță într-un procent mai redus, sumele solicitate fiind mult prea mari.
Potrivit dispozițiilor art. 1357 cod civil cel care cauzează altuia un prejudiciu este obligat să îl repare. De asemenea, potrivit al. 2 al aceluiași articol autorul răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
De asemenea, potrivit art. 49 și art. 50 din Legea 136/1995 « Asiguratorul acorda despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund fata de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil. Despăgubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecata persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri ».
Analizând prevederile legale arătate mai sus instanța a reținut că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ mai multe condiții, respectiv existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate și a vinovăției.
De asemenea retine ca pentru angajarea răspunderii societății de asigurare direct față de terții prejudiciați prin fapta asiguratului este necesar să existe un contract de asigurare valabil încheiat.
Instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale, că defunctul este vinovat de producerea evenimentului rutier în urma căruia s-a produs avarierea autoturismului proprietatea reclamantului, că există legătura de cauzalitate între prejudiciul suferit de reclamant și fapta ilicită a conducătorului auto V. A. și că, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în persoana asigurătorului V. A. reprezentată în Romania prin S.C M. B. DE A. S.R.L, societatea de asigurări poate fi obligată să acopere prejudiciul suferit de reclamant.
Conform certificatului medico legal de la fila 25 emis la data de 16.02.2011 s-a constatat că leziunile suferite de reclamant necesită 120-140 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare dacă nu survin complicații.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat de Serviciul de Medicină Legală Sibiu (f. 49-53) la solicitarea instanței de fond, reiese că leziunile suferite de reclamant au necesitat 180 zile de îngrijiri medicale, leziuni care nu au dus la instalarea unei infirmități fizice permanente. Totodată s-a apreciat că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire în cadrul unui accident rutier.
În cauză s-a încuviințat efectuarea unei contraexpertize efectuate de către Institutul de Medicină Legală Cluj (f. 17-22, vol. 2), iar prin concluziile acestei expertize s-au menținut zilele de îngrijiri medicale apreciindu-se că leziunile traumatice au dus la instalarea unei scăderi a capacității de muncă corespunzătoare nivelului III de invaliditate.
Față de concluziile acestui raport de expertiză reclamantul și-a precizat cuantumul pretențiilor solicitate la suma de 60.000 Euro reprezentând daune morale.
În susținerea pretențiilor au fost depuse o . înscrisuri justificative referitoare la operația pe care reclamantul urmează să o facă, aceea de protezare a genunchiului și de prețurile estimate.
Daunele morale se raportează, în esență, la un prejudiciu de ordin afectiv, nesusceptibil de determinări obiective pe baza unor criterii preexistente, și supus unor aprecieri esențial subiective ale instanțelor de judecată.
Așa cum rezultă din rapoartele de expertiză efectuate în cauză, urmare a accidentului produs reclamantul a suferit multiple traumatisme, cele mai grave fiind cele de la nivelul membrelor inferioare, leziuni traumatice care sunt legate cauzal direct de accidentul produs în 02.02.2011, pentru care reclamantul a necesitat o intervenție chirurgicală de specialitate cu osteosinteză complexă, și în prezent acesta este în tratament de recuperare, însă mai necesită două intervenții, una în termen apropiat iar cealaltă la aprox. 2 ani de la accident.
Față de traumatismele suferite ambele rapoarte de expertiză concluzionează că aceste leziuni necesită 170-180 de zile de îngrijiri medicale. Totodată se arată că în prezent capacitatea de muncă a reclamantului este scăzută corespunzătoare gradului III de invaliditate, nefiind instalată o infirmitate fizică permanentă.
Din actele medicale depuse reiese că și în prezent reclamantul se deplasează cu ajutorul bastonului și manifestă dureri la mers având interdicția de efort fizic. De asemenea, în urma expertizării reclamantului s-a evidențiat necesitatea evidentă a unei protezări a genunchiului stâng motivat de limitarea mobilității acestuia.
Având în vedere că în prezent reclamantul se deplasează greoi a fost stabilită un grad III de invaliditate dar și o incapacitatea adaptativă de 50% a reclamantului la viața socio-profesională în desfășurarea activitățile de zi cu zi, conform raportului de expertiză medico-legală efectuat de Institutul de Medicină Legală Cluj-N..
Față de înscrisurile medicale de la dosarul cauzei instanța a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată, suferința provocată ca urmare a accidentului fiind pe deplin dovedită, însă în ceea ce privește cuantumul sumelor solicitate, s-a apreciat că suma de 40.000 euro este de natură să reducă și să atenueze suferințele fizice și psihice ale accidentului produs.
Potrivit art. 274 C.pr.civ., instanța a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2961 lei reprezentând onorariul apărătorului și contravaloarea rapoartelor de expertiză efectuate în cauză.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâta "V. A." ITALIA prin reprezentant . A. S.R.L. București împotriva sentinței civile nr. 738/2012 a Judecătoriei Avrig a fost admis prin decizia civilă nr. 136/20.06.2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu-secția I civilă, schimbată în parte sentința în sensul reducerii la_ euro ( echivalent lei ) a sumei acordată reclamantului cu titlu de daune morale și redus la 2018 lei cuantumul cheltuielilor de judecată de la fond.
În considerentele deciziei s-a reținut că prima instanță a argumentat admiterea acțiunii pe dispozițiile art. 49 lit. a din Legea nr. 136/1995. Este reală susținerea din apel în sensul că în raport de data producerii prejudiciului, respectiv 02.02.2011, în speță erau aplicabile și dispozițiile art. 998 din vechiul Cod civil. Se observă însă că instanța nu face nicio referire la dispozițiile noului Cod civil așa încât motivul de apel referitor la temeiul juridic al acțiunii nu poate influența soluția din cauză.
Greșit se susține că hotărârea nu este motivată sub aspectul prejudiciului și al sumei reținute drept compensație a acestuia. În prezent, la nivel legislativ și de principiu, nu există criterii obiective, abstracte, cuantificabile, de stabilire a despăgubirilor bănești pentru repararea prejudiciilor morale. Ca urmare instanțele trebuie să se ghideze după criterii subiective, variabile de la caz la caz.
Este adevărat că, suferințele omenești nu pot fi evaluate în bani, dar o soluție de reparare a prejudiciului de ordin moral se impune în situații de natura celei din speță. Întinderea daunelor morale nu se poate stabili decât prin aprecieri de ordin subiectiv și nu prin operare cu criterii precise. Daunele morale trebuie să fie drepte, echitabile, rezonabile și proporționale cu gravitatea și suferințele produse iar întinderea lor se stabilește prin raportare la elementele de fapt ale cazului. În acest scop trebuiau și au fost avute în vedere de prima instanță natura leziunilor suferite de reclamant, în special durata și intensitatea suferinței reclamantului sub aspect fizic și psihic, dar și pierderea posibilităților de îmbogățire spirituală, divertisment și destindere, a posibilității sale de a participa la viața socială și de a se bucura de binefacerile acestei participări, vârsta și nivelul cultural al reclamantului, inconfortul generat de nevoia tratamentului, durata lungă a spitalizării și imobilizării sale în spital cu tot ce presupune aceasta și apoi la domiciliu. Aceste elemente au fost reținute corect de către prima instanță și nu este cazul a mai fi reluate.
Este adevărat că acțiunea a fost redactată oarecum confuz din moment ce s-au pretins daune morale și despăgubiri civile ca și când daunele morale nu ar fi și ele despăgubiri, dar la termenul din 01.11.2012 reclamantul a depus o precizare de acțiune din care rezultă clar că se solicită_ euro daune morale. Ca urmare, acțiunea a avut ca obiect doar daune morale iar instanța a soluționat-o în aceste limite, astfel încât nu se poate susține că s-a acordat mai mult decât s-a cerut. Faptul că prima instanță s-a referit la necesitatea unei proteze nu înseamnă că ea a luat în calcul și un prejudiciu material. Nu s-a avut în vedere costul unei astfel de proteze, ci instanța a dorit doar să sublinieze că reclamantul nu este încă total vindecat și suferința sa fizică și psihică datorată accidentului nu a încetat. Daunele acordate au fost stabilite însă în funcție de prejudiciul nepatrimonial suferit de reclamant până la acest moment. De aceea expertiza la care se face referire în apel pentru situația medicală viitoare a reclamantului nu era utilă cauzei.
Referitor la cuantumul daunelor acordate apelul a fost considerat întemeiat. Așa cum s-a arătat deja despăgubirile acordate trebuie să fie rezonabile și proporționale cu gravitatea și suferințele produse. Deși nivelul despăgubirilor este greu de cuantificat, în funcție de criteriile deja enunțate mai sus s-a apreciat că suma de_ euro este prea mare astfel că a fost redusă la_ de euro, sumă proporțională cu întinderea reală a prejudiciului moral, care reprezintă o despăgubire suficientă pentru a oferi victimei o anumită compensare și satisfacție pentru suferința îndurată, fără a se transforma într-un mijloc de îmbogățire și ține cont de faptul că reclamantul nu a rămas cu o infirmitate sau invaliditate permanentă. Urmare a reducerii cuantumului daunelor acordate la fond, s-au redus proporțional și cheltuielile de judecată acordate reclamantului, respectiv de la 2961 lei la 2018 lei.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta.
Reclamantul a solicitat modificarea în totalitate a sentinței în sensul respingerii apelului intimatei pârâte și în consecință să fie menținută sentința civilă 738/_ a Judecătoriei Avrig ca legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată în apel și recurs.
În motivarea recursului, după un scurt istoric, se invocă nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 6 Cod pr. civ. – instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, reducând cuantumul cheltuielilor de judecată fără să se fi cerut prin cererea de recurs.
Se invocă nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 7 Cod pr. civ. în sensul că hotărârea dată nu cuprinde motivele pe care se sprijină – s-a redus cuantumul daunelor morale fără să fi fost motivată din punct de vedere legal hotărârea.
În fine se motivează nulitatea prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr. civ., hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 274 Cod pr. civ.
Ca temei de drept a solicitării de acordare a daunelor morale reclamantul a invocat art. 998 Vechiul Cod civil, echivalentul art. 1391 din Noul Cod civil.
Potrivit acestui articol despăgubirile nepatrimoniale pot fi acordate pentru „restrângerea posibilităților de viață, familială și socială”. Evenimentul în care a fost implicat a determinat o schimbare radicală a posibilităților de viață familială și socială. Astfel gradul de invaliditate rezultat a dus la imposibilitatea de a participa la activitățile pe care le desfășura anterior (aprovizionare, grădinărit, ieșiri cu prietenii, etc.) dar și a participării la activități sportive, vânătoare, la parcurgerea unor trasee montane. Repararea acestor „restrângeri a posibilităților de viață” nu se poate face decât prin acordarea unor daune morale așa cum corect a apreciat Judecătoria Avrig.
Trebuie amintită și intervenția chirurgicală pentru protezarea genunchiului afectat, care este deosebit de costisitoare, și necesită o perioadă îndelungată de recuperare. Această intervenție poate fi făcută doar la o clinică de specialitate, unde costurile cu proteza și perioada de recuperare este deosebit de costisitoare ajungând la aproximativ 25.000 euro. Perioada minimă de recuperare este de 15 zile, iar costurile de spitalizare variază între 1000-1300 euro/zi de spitalizare (Clinica AKH Viena). Apreciază că nu se poate impune spitalul sau locul unde să facă o asemenea operație, iar alegerea unei clinici din străinătate asigură o siguranță sporită în reușita operației și a tratamentului.
La stabilirea daunelor morale trebuie avut în vedere un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale al căror scop este de a oferi victimei o anumită satisfacție sau ușurare pentru suferințele îndurate. Cuantificarea valorică materială trebuie admisă printre măsurile de reparare a prejudiciilor morale în virtutea acelorași rațiuni, pentru faptul că deși nu compensează nimic în sensul propriu al termenului poate oferi persoanei lezate o anumită compensație pentru răul suferit, care poate fi un efect al recunoașterii și acordării despăgubirii.
Pentru stabilirea cuantumului daunelor morale ordinele CSA sunt repere clare atât pentru instanțele judecătorești cât și pentru asiguratori deoarece au aderat la ele prin negocieri și au semnat limitele pentru despăgubiri. În ordinul CSA nr. 5/2010 se prevede că limita de despăgubire pentru accidentele produse în anul 2011 se stabilește la un nivel de 3.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului. În raport de aceste limite și pretențiile, respectiv situația reclamantului, instanța de fond a stabilit un cuantum al daunelor morale de 40.000 euro. Fără nici o justificare, prin cererea de apel societate de asigurare a apreciat că suma acordată a fost prea mare, fără însă a aduce un argument concret. Instanța de apel a apreciat că suma este prea mare și fără nici o motivare a redus cuantumul sumei la 30.000 euro. Argumentul instanței de apel nu are nici o susținere legală și reprezintă doar o apreciere subiectivă.
Instanța de apel, fără să se fi cerut, a redus din oficiu cheltuielile de judecată încălcând disp. art. 304 pct. 6 Cod pr. civ. Instanța a făcut și o aplicare greșită a disp. art. 274 alin 2 și 3 Cod pr. civ. reducând cuantumul cheltuielilor de la suma de 2961 lei (2000 lei onorariu de avocat și 961 lei onorar de expertiză) la suma de 2018 lei, fără să se menționeze care este natura cheltuielilor reduse, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită legii.
Prin recursul declarat pârâta . A. SRL reprezentant al V. A. Italia a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 36/20.06.2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu și reducerea semnificativă a daunelor morale acordate reclamantului T. S..
În motivarea recursului se susține că instanța de apel a acordat mai mult decât s–a cerut ca o consecință a interpretării greșite a actului juridic dedus judecății schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În mod greșit instanța de apel a considerat că acțiunea formulată de reclamant are în vedere numai daunele morale și că suma de 60.000 euro solicitată presupune doar despăgubiri morale, nu și daune materiale. Prin cererea de chemare în judecată, prin precizare de acțiune din 12.12.2011, în întâmpinarea formulată la apelul declarat de pârâtă reclamantul solicită acordarea de daune morale și despăgubiri civile, iar probatoriul este în același sens adică dovedirea daunelor materiale – chitanțe de cheltuieli, susțineri privind costul operației și al protezei. Instanța de fond și cea de apel erau obligate de a ține cont de intenția reală a reclamantului nu doar de încadrarea făcută formal și impropriu de acesta.
Cu toate că susținerile privind costul operației viitoare și al protezei țin strict de daune materiale, pe aspectul daunelor morale făcându-se simple susțineri despre activitățile pe care le practica anterior reclamantul și nu le mai poate practica în prezent, și că totalul pretențiilor a rămas de 50.000 euro, respectiv de 60.000 euro pe parcursul dezbaterilor, instanța de apel a înțeles să acorde suma de 30.000 euro cu titlu daune morale, deși reclamantul a dovedit că dorește acordarea de daune materiale viitoare. În contextul în care susținerile reclamantului s-au rezumat la a dovedi daune materiale viitoare (susțineri privind operația de protezare de 40.000 euro), rezultă că daunele morale pot fi 10.000 maxim 20.000 euro. De aceea apreciază că suma de 30.000 euro acordată de instanța de apel este cu mult mai mare decât cea solicitată în realitate de reclamant și se impune a fi redusă.
A doua critică formulată de pârâtă se întemeiază pe art. 304 pct. 7 Cod pr. civ. în sensul că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină. La fel ca prima instanță, instanța de apel arată la modul general ce prejudicii urmează să acopere sumele acordate cu titlu despăgubiri morale și să sublinieze faptul că nu există criterii obiective de stabilire a cuantumului acestor despăgubiri, doar criterii subiective. Nu se arată care este suferința pe care reclamantul o suportă sau a suportat-o și pentru care s-au acordat despăgubiri morale într-un anumit cuantum. Instanța de apel nu individualizează pierderile reclamantului raportate la vârstă, sex, nivel de trai, grad de cultură, etc.
Deși pârâta a solicitat în scris prin cererea de apel și prin note de ședință efectuarea unei noi expertize justificate de faptul că reclamantul a suferit și cea de-a doua operație chirurgicală și era necesar să se stabilească în ce măsură reclamantul a fost vindecat sau dacă a suferit o infirmitate permanentă, probă care ar fi contribuit și la întinderea suferinței și cuantumul daunelor morale, instanța de apel a respins solicitarea. Procedând în acest fel tribunalul a pronunțat o decizie în lipsa unor dovezi din partea reclamantului în sensul de a arăta în ce fel i-au fost restrânse posibilitățile de viață familială și socială. Se invocă cu titlu de practică judiciară decizii date de ÎCCJ, de Curtea de Apel Cluj, Curtea Constituțională și altele.
În al treilea rând pârâta recurentă invocă un prejudiciu creat de instanța de judecată intereselor pârâtului și al societății în general. Această susținere se bazează pe faptul că în lipsa unei jurisprudențe unitare au fost acordate despăgubiri al căror cuantum este disproporționat, și cu cât despăgubirile acordate sunt mai mari cu atât mai mari vor fi și primele de asigurare care vor trebui plătite. Cu titlu exemplificare sunt menționate primele de asigurare care se acordă în alte state europene, pentru a demonstra că în țara noastră aceste despăgubiri acordate sunt foarte mari. M. arată că asiguratorul i-a propus reclamantului încă de a începutul judecății o sumă de 20.000 euro pentru stingerea amiabilă a litigiului, propunere care a fost refuzată. Se mai menționează că instanțele din Avrig și Sibiu au acordat daune de 10.000 euro în cauze similare, și că între reclamant și avocatul pârâtei a avut loc o discuție la ieșirea din clădirea tribunalului la data de 13.06.2013.
În drept se invocă art. 304 pct. 6, 7 și 7 Cod pr. civ., art. 6 CEDO.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale (motiv comun, dar din perspective diferite, ambelor recursuri):
Instanța de apel a redus cuantumul daunelor morale de la 40.000 euro la 30.000 euro, și a expus argumentele pentru care a apreciat în acest mod. Sigur că nu există temeiuri de drept, criterii obiective - așa cum rezultă și din motivarea tribunalului -, în baza cărora să fie stabilită o anumită sumă cu acest titlu. De aceea, este nefondat motivul invocat de reclamantul recurent în sensul nemotivării în drept a hotărârii și urmează a fi respins.
La stabilirea întinderii acestor despăgubiri s-au avut în vedere gravitatea și întinderea suferinței fizice și psihice cauzate, vârsta reclamantului, restrângerea posibilităților de relaxare și destindere, de participare la viața socială, la activitățile obișnuite, la suferința fizică și psihică pricinuită atât de accidentul propriu-zis, cât și de urmările acestuia, constând în multiple operații dificile și perioade îndelungate de recuperare, de eforturi susținute pentru a atinge starea de sănătate avută anterior accidentului, la producerea căruia nu a avut nici o vină. Această apreciere fiind o chestiune subiectivă, se face de instanța de judecată la fond, și se cenzurează în apel. Fiind o chestiune de apreciere, nu poate face obiectul recursului, căci după abrogarea pct. 10-11 din art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs verifică doar legalitatea unei hotărâri judecătorești.
Din cele menționate rezultă că instanța de apel a motivat atât necesitatea acordării daunelor morale, cât și întinderea acestora, respectiv reducerea lor.
Prin acțiunea promovată la Judecătoria Avrig, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune morale și despăgubiri civile, deși daunele morale sunt tot despăgubiri civile. Acțiunea a fost precizată în sensul că se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de_ euro daune morale, deci a fost precizată exact natura despăgubirilor cerute.
Pe de altă parte, în situația în care reclamantul ar fi cerut obligarea pârâtei la despăgubiri civile și daune morale, iar instanța ar fi acordat doar daune morale, reclamantul ar fi fost cel îndreptățit să conteste hotărârea instanței pentru că nu i s-a acordat ceea ce a cerut. Presupunerile pârâtei recurente în ce privește o anumită proporție între daunele materiale și cele morale este pur speculativă și lipsită de interes practic sau juridic, în condițiile speței de față, respectiv a precizării acțiunii de către reclamant.
Este nefondată susținerea pârâtei în sensul că instanța de apel s-a pronunțat în lipsa unor probe, în condițiile în care a respins cererea de efectuare a unei noi expertize medico legale. Tribunalul a apreciat că față de probele deja existente la dosar nu se impune o nouă expertiză, căci daunele morale s-au cerut față de situația reclamantului începând cu accidentul până în prezent și nu vizează o situație viitoare. Astfel, prin expertiză s-a cerut - printre alte obiective- să se precizeze dacă infirmitatea reclamantului este permanentă, probă corect apreciată ca nepertinentă, în condițiile în care deja există o expertiză în care se concluzionează că această stare este temporară, și oricum starea reclamantului se modifică în funcție de tratamentul pe care îl urmează.
Sigur că instanța de apel a avut în vedere probele administrate de către judecătorie, menționând că nu le mai reia în motivare.
Problema practicii unitare în materia acordării daunelor morale și a prejudiciilor pretins cauzate societății, nu fac obiectul recursului pendite, așa cum nerelevante sunt și discuțiile purtate în particular între reclamant și reprezentantul pârâtei pentru soluționarea acestui recurs.
Practica instanțelor în materia acordării daunelor morale este diferită, cuantumul acestor despăgubiri fiind în mod firesc diferit, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze. Pe de altă parte, faptul că societățile de asigurare au stabilite anumite limite maxime de acordare a despăgubirilor vizează activitatea acestor societăți și nu a instanței de judecată, care este suverană în aprecierea acestor despăgubiri.
În ceea ce privește reducerea cheltuielilor de judecată în apel: este adevărat că apelanta pârâtă nu a cerut reducerea acestora, astfel că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, fiind incident art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă. Rejudecând în aceste limite, se constată că art. 274 Cod procedură civilă nu face nici o referire la reducerea proporțională a cheltuielilor de judecată față de pretențiile admise, mai ales că nu s-au indicat care anume cheltuieli au fost reduse. Admiterea în parte a acțiunii reclamantului nu conduce la reducerea onorariului apărătorului său; o atare reducere poate opera doar în condițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, prevedere legală care nu a fost reținută de instanță. Onorariile de expertiză medico legală nu se puteau reduce pentru că fiind instituții publice au onorarii standardizate și care nu sunt supuse cenzurii instanței, și fiind achitate deja de reclamant, pârâta căzută în pretenții, motiv pentru care nu se poate înlătura nici o sumă.
Ca urmare, va fi admis acest motiv din recursul reclamantului și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va fi modificată decizia atacată în sensul obligării pârâtei apelante la suma de 2660 lei cheltuieli de judecată la fond, reprezentând onorariu avocat 2500 lei și onorarii de expertiză în suma totală de 160 lei, dovedite cu chitanțele depuse la dosar. Se vor respinge celelalte critici formulate de reclamant în recurs, ca nefondate.
În temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul pârâtei și menținută decizia atacată în limitele indicate anterior.
(continuarea deciziei civile nr. 727/2013 pronunțată în dosar nr._ )
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată recurenta să plătească intimatului reclamant cheltuieli de judecată de 1200 lei reprezentând onorar de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul T. S. împotriva deciziei civile nr. 136/2013 pronunțată de Tribunalul A..
Modifică decizia atacată doar în ce privește soluția dată cheltuielilor de judecată și rejudecând în aceste limite reduce cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată pârâta la 2660 lei. Menține în rest hotărârea recurată.
Respinge recursul declarat de pârâta . A.” SRL împotriva aceleiași decizii.
Obligă intimata pârâtă să plătească recurentului cheltuieli de judecată de 1200 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.10.2013.
Președinte, C. M. C. | Judecător, M. A. M. | Judecător, A. N. |
Grefier, M. R. |
Red. AN
Tehn. AN/17.12.2013
2 ex/MR
Jud. apel – D. T. L., G. C.
Jud. fond- C. M.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 722/2013. Curtea de Apel... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
