Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 728/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 728/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 728/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 728/2013
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. C.
Judecător M. A. M.-vicepreședinte
Judecător A. N.
Grefier M. R.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de intimata în plângere . deciziei civile nr. 64/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
Se constată că în termenul de pronunțare acordat în cauză s-au depus note de apărare din partea recurentei intimate C. T. S. prin avocat, cu chitanță onorar asistență juridică și factură.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 10 octombrie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Avrig sub nr._ petenta . primar a solicitat în contradictoriu cu intimata . încheierilor de carte funciară nr. 5916/2012 și a încheierii 4210/2012 ale OCPI Avrig și respingerea cererii de întabulare a dreptului de folosință fără termen și fără plată a intimatei în CF 4191 T. R., nr. top 288, 289.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe Legea 7/1996, art. 861 și 874 cod civil.
P. sentința civilă nr. 734/8.11.2012, pronunțată de Judecătoria Avrig, instanța a respins plângerea formulată de petentă, reținând în considerente următoarele:
Imobilul înscris în CF 4196 T. R., nr. top. 288, 289 este proprietatea Comunei T. R., în baza încheierii de CF nr. 3426/2002.
La data de 09.09.1971 s-a întabulat dreptul de folosință fără termen și fără plată asupra imobilului de sub A+1 în favoarea Cooperativei de Consum Racovița, în baza deciziei Consiliului Județean Sibiu nr. 537/1971 ( C+1).
La data de 06.10.1994, s-a dispus radierea dreptului de folosință înscris sub C+1, în baza deciziei Consiliului Județean Sibiu nr. 99/1994.
P. sentința civilă nr. 2/1997 a Curții de Apel A. I., irevocabilă prin decizia civilă nr. 316/1997 a Curții Supreme de Justiție, s-a dispus anularea deciziilor Consiliului Județean Sibiu nr. 99/1994 și nr. 120/1994.
Intimata a formulat cerere de înscriere a dreptului de folosință fără plată și fără termen asupra imobilului în litigiu, cererea fiind respinsă prin încheierea de CF nr._/12.10.2011.
Împotriva acestei încheieri a formulat plângere în temeiul legii nr. 7/1996 . fiind admisă prin sentința civilă nr. 67/2012 a Judecătoriei Avrig, irevocabilă la data de 03.04.2012, instanța dispunând întabularea în CF 4196 T. R., nr. top. 288, 289 a dreptului de folosință fără plată și fără termen în favoarea intimatei.
P. încheierea de carte funciară nr. 4210/2012, s-a dispus întabularea în CF 4196 T. R., nr. top. 288, 289 a dreptului de folosință fără plată și fără termen în favoarea intimatei . dispozițiilor sentinței civile nr. 67/2012 a Judecătoriei Avrig.
Instanța de fond a reținut că este adevărat că sentința civilă nr. 67/2012 a Judecătoriei Avrig a fost pronunțată în condiții de necontradictorialitate, iar petenta, în calitate de proprietar al imobilului, nu a fost parte în proces și nu a putut formula apărări în cauză, dar sentința civilă nr. 67/2012 este irevocabilă, iar dispozițiile sale sunt obligatorii pentru OCPI – Biroul Avrig, în sensul întabulării dreptului de folosință fără plată și fără termen în favoarea intimatei.
În consecință, OCPI nu putea decât să dea eficiență dispozițiilor hotărârii judecătorești menționate, fără a analiza dacă ceilalți titulari ai unor drepturi reale asupra imobilului în litigiu au fost sau nu parte în dosar nr._ .
Pe de altă parte, dispozițiile unei hotărâri judecătorești irevocabile pot fi modificate exclusiv în căile ordinare sau extraordinare de atac, și în nici un caz pe calea separată a altei cereri introductive de instanță.
În consecință, instanța a apreciat că nu poate constata netemeinicia unei hotărâri judecătorești irevocabile pe motiv că a fost pronunțată în condiții de necontradictorialitate cu un titular al unui drept real asupra imobilului, cu consecința lipsirii sale de efecte juridice – anularea încheierii de carte funciară nr. 4210/2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta solicitând schimbarea ei în sensul admiterii plângerii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a invocat faptul că instanța de fond nu a ținut cont de motivele invocate de petentă, privind neîndeplinirea condițiilor de fond și de formă ale înscrisului ce a stat la baza încheierii de carte funciară. Instanța de fond, prin urmare, nu a cercetat motivele de nelegalitate invocate de petentă, după cum și registratorul era obligat să verifice, în temeiul art. 48 din legea nr. 7/1996, îndeplinirea condițiilor de fond și de formă ale înscrisului.
Hotărârea judecătorească în temeiul căreia s-a făcut înscrierea nu a fost pronunțată în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate înscris în cartea funciară, așa încât ea nu poate produce efecte față de acesta.
Pe de altă parte, dreptul de folosință gratuită nu reprezintă un drept real în accepțiunea Codului civil, iar bunul imobil asupra căruia s-a înscris acest drept aparține domeniului public. Art. 861 cod civil prevede expres caracterul inalienabil al bunurilor aflate în domeniul public.
P. decizia civilă nr. 64/2013 Tribunalul Sibiu a admis apelul declarat de petenta . primar împotriva sentinței civile nr. 734/2012 pronunțată de Judecătoria Avrig, pe care a modificat-o în tot în sensul că a anulat încheierea nr. 4210/2012 a OCPI Sibiu și încheierea nr. 5916/2012 a OCPI Sibiu, ambele vizând imobilul înscris în CF 4196 T. R..
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Sibiu a arătat în esență că nu achiesează la modul de interpretare și aplicare a prevederilor legale referitoare la opozabilitatea unei hotărâri judecătorești ce a fost pronunțată în condiții de necontradictorialitate cu proprietarul imobilului asupra căruia s-a înscris dreptul.
Astfel, chestiunea opozabilității unei hotărâri judecătorești este diferită de cea a relativității lucrului judecat. O hotărâre judecătorească nu poate crea drepturi și obligații pentru terți, pentru că ei nu ai fost parte în litigiul respectiv. Este adevărat că terțele persoane nu ar putea ignora efectele unei situații juridice care s-a născut din acel litigiu, ea fiind opozabilă tuturor, dar ea nu produce efecte decât față de părți. Intimata din prezenta cauză nu poate opune apelantei hotărârea judecătorească obținută și care îi recunoaște un drept de folosință asupra terenului apelantei, pentru că acea hotărâre este rezultatul unor dezbateri la care ea nu a participat, nu a beneficiat de contradictorialitate și nici de dreptul la apărare. A spune că o hotărâre judecătorească definitivă poate să producă efecte juridice și față de terții care nu au fost parte sau reprezentați în proces, înseamnă o gravă încălcare a drepturilor acestora.
S-a apreciat că situația de inopozabilitate a titlului executoriu tocmai în raport cu proprietarul bunului ce se cere a fi grevat se încadrează între aspectele de ordin material pe care registratorul de carte funciară trebuie să le verifice cu ocazia soluționării cererii de înscriere.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept și în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod pr. civilă, tribunalul a admis apelul astfel cum a fost declarat și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a admis plângerea petentei astfel cum a fost ea formulată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimata . a solicitat modificarea acesteia și respingerea apelului declarat de petentă împotriva sentinței instanței de fond.
În expunerea de motive, recurenta a arătat că decizia instanței de apel este nelegală, întrucât prin sentința 67/2012 Judecătoria Avrig a dispus doar înscrierea în cartea funciară a dreptului de folosință în favoarea recurentei, acest drept fiind creat prin alte hotărâri judecătorești. Astfel, s-a arătat că recurenta deține dreptul de folosință fără termen și fără plată asupra imobilului teren și construcție în baza unei hotărâri judecătorești respectiv sentința civilă nr. 2/1997 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, rămasă irevocabilă prin decizia 316/1998 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție. Acest aspect a fost reținut în considerentele deciziei nr. 374/2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._, când a încercat întabularea pe cale contencioasă a dreptului de folosință.
Recurenta susține că aceste hotărâri judecătorești sunt opozabile proprietarului tabular întrucât reclamanta este succesorul cu titlu particular al fostului proprietar tabular Statul Român și nu un simplu penitus extranei, iar în acel proces Statul Român a fost reprezentat de Consiliul Județean, conform normelor legale contemporane. De asemenea, sunt opozabile proprietarului de carte funciară considerentele deciziei 374/2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu în litigiul ce a format obiectul dosarului nr._ și care s-a desfășurat în contradictoriu cu reclamanta.
Recurenta mai arată că decizia instanței de apel a încălcat prevederile art. 107 din Legea 1/2005.
Recursul a fost întemeiat în drept pe art. 304 pct. 7 și 9 cod pr. civilă.
Petenta . primar a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea deciziei ca fiind temeinică și legală.
CURTEA, analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, constată, în opinie majoritară, că prezentul recurs este nefondat și va fi respins pentru următoarele:
Susținerile recurentei că prin sentința civilă nr. 67/2012 instanța a dispus doar înscrierea dreptului de folosință în cartea funciară, drept care a fost creat prin hotărâri judecătorești anterioare, sunt nefondate și contrazise de actele aflate la dosar.
Astfel, prin sentința civilă nr. 2/1997 pronunțată de Curtea de A. I. și rămasă irevocabilă prin decizia nr. 316/1998 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, reclamanta nu a dobândit dreptul de folosință asupra imobilului în litigiu, cum în mod eronat susține, întrucât acțiunea sa nu a avut un astfel de petit. Singurul capăt de cerere formulat de reclamantă în acel dosar a fost anularea deciziilor nr. 99/27 iunie 1994 și nr. 120 din 8 august 1994, emise de delegația permanentă a Consiliului Județean Sibiu, ceea ce s-a și obținut, cu consecința menținerii deciziei nr. 537/16 august 1971.
Este adevărat că prin decizia 537/1971 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului Sibiu s-a transmis dreptul de folosință veșnică, fără plată, în favoarea Cooperativei de Consum Racovița, asupra imobilului înscris în CF 36 Porcești nr. top 288, 289, loc de casă și grădină în suprafață de 490 mp, în scopul construirii unei brutării și a unui centru de desfacere a pâinii, însă prin decizia civilă nr. 2/1997 a Curții de Apel A. I. nu s-a dispus întabularea acestui drept în cartea funciară, prin urmare această sentință nu putea sta la baza întabulării recurentei, nefiind îndeplinite condițiile art. 47 alin. 2 din Legea 7/1996 (actualul art. 28 alin. 2, din aceeași lege).
Pe de altă parte, această sentință 2/1997 nu numai că nu dispune întabularea dreptului de folosință al recurentei în cartea funciară, dar nici în acel dosar recurenta nu și-a disputat dreptul de folosință cu titularul dreptului de proprietate înscris în cartea funciară. În acel dosar recurenta s-a judecat în contradictoriu cu Consiliul Județean Sibiu, în calitate de emitent al actelor administrative a căror anulare a fost solicitată. Susținerea recurentei că pârâtul Consiliul Județean Sibiu a reprezentat la acel moment Statul Român, proprietarul de carte funciară de atunci, este eronată și contrazisă de hotărârile judecătorești depuse la dosar.
După cum se observă în cadrul dosarului 2393/1995 al Curții de Apel A. I., instanța a fost sesizată cu o acțiune în contencios administrativ, întemeiată pe art.1 din fosta lege a contenciosului administrativ Legea 29/1990, în care părți în proces erau persoana care se considera vătămată prin emiterea actului a cărui anulare s-a cerut (reclamanta Federalcoop Sibiu) și emitentul actului administrativ care forma obiect al acțiunii în anulare (Consiliul Județean Sibiu), deci titularul dreptului de proprietate nu a fost parte în acel litigiu și nici nu avea calitatea procesuală de a participa la judecată.
Susținerea recurentei că pârâtul Consiliul Județean Sibiu a participat la acel proces în calitate de reprezentat al Statului Român, ceea ce face ca acea hotărâre judecătorească să fie opozabilă Comunei T. R., proprietarul de acum al imobilului, este eronată, întrucât Consiliul Județean a participat la proces în nume propriu, ca emitent al actelor administrative a căror anulare s-a cerut, iar nu ca reprezentant al Statului Român.
Întrucât sentința 2/1997 a Curții de Apel A. I. nu a dispus întabularea dreptului de folosință în cartea funciară în favoarea recurentei și nici nu a fost pronunțată în contradictoriu cu proprietarul de cartea funciară, pentru a-i fi opozabilă, recurenta Societatea Cooperativă C. T. a promovat un litigiu în contradictoriu cu proprietarul de carte funciară . primar, prin care a solicitat să se constate apartenența imobilului teren la domeniul privat al comunei T. R. și întabularea dreptului său de folosință fără termen și fără plată asupra imobilului înscris în CF 4196 T. R. nr. top 288, 289, dosar înregistrat sub nr._ .
În acest dosar acțiunea reclamantei Societatea Cooperativă C. T. fost respinsă în întregime, în toate ciclurile procesuale, instanțele constatând cu autoritate de lucru judecat că încheierea nr. 3426/2007 prin care s-a întabulat domeniul public al comunei T. R. este valabilă, având la bază două titluri HG 978/2002 și HCL T. R. nr. 31/1999 a căror valabilitate a fost constatată de instanțele de contencios administrativ. De asemenea, cererea reclamantei de anulare a încheierii_/1994 și de întabulare a dreptului său de folosință în cartea funciară au fost irevocabil respinse prin sentința 123/2010 a Judecătoriei Avrig, definitivă prin decizia 374/2010 a Tribunalului Sibiu, rămasă irevocabilă prin decizia 49/2011 a Curții de Apel A. I. (f. 16-21, dosar fond).
Recurenta C. T. S. a precizat la acel moment că acțiunea sa este o acțiune în rectificare de carte funciară (f. 20, dosar fond), introdusă împotriva proprietarului de carte funciară față de care s-a încercat stabilirea unui drept potrivnic, deci aceasta este hotărârea judecătorească care este opozabilă ambelor părți, întrucât judecata a fost contradictorie iar procedura a fost contencioasă.
Recurenta nu poate opune cu succes doar considerentele deciziei civile nr. 374/2010 a Tribunalului Sibiu (în sensul că deține titlul pentru reînscrierea pe cale necontencioasă a dreptului său de folosință, sentința 2/1997), ci dimpotrivă, petenta . cea în măsură să opună respingerea acțiunii reclamantei pe calea unei proceduri contencioase și contradictorii.
Cu alte cuvinte, ceea ce dobândește autoritate de lucru judecat este dispozitivul unei hotărâri judecătorești, iar nu considerentele. Considerentele dobândesc putere de lucru judecat numai în măsura în care explică dispozitivul și se reflectă în acesta, or în speță, considerentele invocate de recurentă nu sprijină dispozitivul prin care acțiunea reclamantei a fost respinsă.
P. urmare, atâta timp cât recurenta C. T. S. nu a putut obține întabularea dreptului său de folosință în cartea funciară, pe calea unei acțiuni ce a urmat o procedură contencioasă și desfășurată în contradictoriu cu titularul dreptului întabulat în cartea funciară (dosar nr._ ), ea nu putea obține recunoașterea aceluiași drept pe o cale necontencioasă, respectiv prin procedura plângerii reglementată de fostul art. 52 alin. 2 din Legea 7/1996 și desfășurată în cadrul dosarul dosarului_, în care s-a pronunțat sentința 67/2012, care a stat la baza întabulării recurentei prin încheierea 4210/2012.
Sentința civilă nr. 67/2012 este irevocabilă și nu mai poate fi pusă în discuție, dar ea nu poate sta la baza întabulării dreptului recurentei deoarece nu este opozabilă însuși titularului dreptului de proprietate, așa cum prevedea fostul art. 20 alin. 3 din Legea 7/1996, invocat chiar de recurentă în primul motiv de recurs. În prezent, art. 20 din Legea 7/1996 are o altă formă, dar fosta reglementare din art. 20 alin. 3 se regăsește în art. 885 alin. 4 din NCC, care face referire la hotărârea judecătorească definitivă care înlocuiește acordul de voință sau consimțământul titularului, ceea ce presupune ca acesta să fi fost parte în litigiul în care s-a obținut hotărârea care îi înlocuiește consimțământul.
P. urmare, registratorul de carte funciară nu putea întabula dreptul de folosință al petentei C. T. în cartea funciară, chiar dacă sentința 67/2012 este irevocabilă, deoarece ea nu a fost pronunțată în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate, fiind încălcat astfel principiul relativității înscrierilor în cartea funciară.
Acest principiu impune ca înscrierea unui drept să se efectueze numai împotriva aceluia care era înscris în cartea funciară ca titular al dreptului real asupra căruia înscrierea urmează a fi făcută, fiind un principiu fundamental care stă la baza regimului juridic al cărților funciare și care este prevăzut în toate actele normative care au reglementat acest domeniu, respectiv art. 20 din Decretul-lege 115/1938, art. 22 din Legea 7/1996 și art. 893 din NCC.
În ceea ce privește ultimul motiv de recurs, respectiv încălcarea art. 107 din Legea 1/2005, este de menționat că dispozițiile acestui articol au fost declarate neconstituționale prin Decizia CCR 913/2009, Curtea Constituțională statuând că aceste texte de lege aduc atingere dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 privind garantarea și ocrotirea proprietății private, în măsura în care folosința terenurilor se face cu titlu gratuit, or în speță reclamanta invocă chiar un drept de folosință ce se dorește a fi exercitat cu titlu gratuit și fără termen.
Pe de altă parte, art. 107 din Legea 1/2005 are în vedere terenurile aflate în proprietatea privată a autorităților administrației publice centrale sau locale, ceea ce înseamnă că nici nu este aplicabil terenului în litigiu, deoarece imobilul înscris în CF 4196 T. R. constituie domeniul public al comunei, titlul în
(continuarea deciziei civile nr. 728/17.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
baza căruia . dreptul fiind analizat de instanța de contencios administrativ, care a constatat valabilitatea acestuia.
Pentru motivele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 7, 9 Cod pr. civilă, Curtea, în opinie majoritară, va respinge ca nefondat recursul declarat de intimata în plângere . deciziei civile nr. 64/2013, Tribunalul Sibiu făcând o corectă aplicare și interpretare a legii, hotărârea fiind corect motivată prin reținerea a ceea ce este esențial în speță, și anume obligația registratorului de carte funciară de a verifica respectarea principiului relativității înscrierilor în cartea funciară, cu ocazia soluționării cererii de înscriere.
În baza art. 274 lin. 1 cod pr. civilă va fi obligată recurenta să plătească intimatei petente în plângere . suma de 4.200 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimata în plângere . deciziei civile nr. 64/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Obligă recurenta să plătească intimatei petente în plângere . suma de 4.200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.10.2013.
Președinte, C. M. C. | Judecător, M. A. M. | Judecător, A. N. - cu opinie separată în sensul admiterii recursului |
Grefier, M. R. |
Red. /Tehn CMC
2 ex. /15.11.2013
Jud. apel – V. C. D., V. A.
Jud. fond – A. V.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Potrivit art. 49 din legea 7/1996, dacă registratorul constată că actele depuse în justificarea cererii de înscriere în cartea funciară, precum și aceasta din urmă nu întrunesc condițiile de formă cerute de lege pentru validitatea acestora, cererea se respinge printr-o încheiere motivată.
Deci, atribuțiile registratorului se limitează la verificarea îndeplinirii condițiilor formale de înscriere în cartea funciară, nefiind îndrituit să verifice opozabilitatea hotărârii față de altă parte, sau chiar succesiunea dreptului de proprietate respectiv a folosinței imobilului prin prisma succesiunii unor hotărâri judecătorești.
Față de procedura de contestare prevăzută de art. 50 din legea 7/1996, respectiv formularea unei cereri de reexaminare și împotriva acesteia a unei plângeri la judecătorie, este evident că se pot verifica doar aspectele avute în vedere de registrator la momentul soluționării cererii de întabulare. Deci, în cadrul acestei proceduri se poate verifica doar legalitatea încheierii registratorului de carte funciară raportat la actele pe care le-a avut în vedere la momentul soluționării cererii, pe cale necontencioasă, fiind vorba de o plângere.
Dacă se pune problema de a stabili existența unui drept a petentului în contradictoriu cu alte persoane, fizice sau juridice, și în consecință de a se stabili pe această cale posibilitatea admiterii cererii de întabulare în cartea funciară a unui înscris, acțiunea își pierde caracterul necontencios și se transformă într-o acțiune de drept comun.
În cauza de față, prin sentința civilă nr. 67/2012 pronunțată de Judecătoria Avrig în dosar nr._, irevocabilă, a fost admisă plângerea petentei S. C. T. și în consecință s-a dispus întabularea în CF 4196 T. R. a dreptului de folosință fără termen și fără plată asupra imobilului cu nr. top 288, 289 în favoarea petentei.
P. încheierea nr. 4210/2012 pronunțată de BCPI Avrig a fost admisă cererea cu privire la întregul imobil și s-a dispus întabularea dreptului de folosință a petentei. Cererea de reexaminare a acestei încheieri formulată de . fost respinsă prin încheierea nr. 5916/2012 pronunțată de BCPI Avrig, încheiere atacată în prezentul dosar.
Ori, în condițiile în care hotărârea judecătorească prin care s-a dispus întabularea era irevocabilă la data formulării cererii, în mod legal registratorul de carte funciară a admis cererea de înscriere a dreptului de proprietate.
În cauză nu este în discuție opozabilitatea unei hotărâri judecătorești față de o persoană fizică sau juridică, ci caracterul său executoriu. Pe de altă parte, prin hotărâre judecătorească executorie a fost constatat în contradictoriu cu intimatul, deținerea dreptului de folosință fără termen și fără plată, așa cum s-a reținut corect în sentința pronunțată de judecătorie în cauză.
Având în vedere aceste argumente consider că tribunalul a interpretat greșit dispozițiile legale, și în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, se impunea admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței pronunțate de instanța de fond.
Judecător
A. N.
Redc/Tehn. A.N.
2 ex/22.11.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 727/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Strămutare. Sentința nr. 33/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
