Fond funciar. Decizia nr. 434/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 434/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 434/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA SI P. CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE munca SI ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 434/2015
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător M. S.
Judecător N. V.
Grefier E. M. H.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul C. C. „L.” împotriva deciziei civile nr. 146/A/12.03.2015 pronunțată de Tribunalul A. - Secția I civilă, în dosar nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat I. G. în reprezentarea recurentului pârât C. „L.”, avocat S. C. – F. în reprezentarea Comisiei Locale de fond funciar „L.” și consilier juridic M. N. în reprezentarea Comisiei Județene A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, lipsind intimata reclamantă Direcția S. A. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței legala îndeplinire a procedurii de citare.
Se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței: la data de 28.10.2015 întâmpinare formulată de Direcția S. A.; la data de 30.10.2015 întâmpinare formulată de C. Județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Mandatarii părților, având pe rând cuvântul, declară că nu au excepții de formulat și nici alte cereri prealabile.
Se depun la dosar, în original: împuternicire avocațială de reprezentare a Comisiei Locale de fond funciar „L.” și delegație în reprezentarea Comisiei Județene A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, pune în discuție, din oficiu, calificarea căii de atac împotriva hotărârii instanței de fond și acordă cuvântul asupra excepției peremptorii și absolute.
Avocat I. G., în reprezentarea recurentului pârât C. „L.”, învederează că în cauză s-a invocat nulitatea absolută a unui act constitutiv al dreptului de proprietate în favoarea unei terțe persoane.
Astfel, s-a apreciat că din acest punct de vedere, fiind vorba de o acțiune neevaluabilă în bani, aceasta este supusă atât apelului, cât și recursului.
La întrebarea instanței, învederează că, într-adevăr, acțiunea de față a fost pornită în anul 2009, sub imperiul vechiului cod de procedură civilă, iar, raportat la prevederile Legii nr. 247/2005, consideră că acestea sunt incidente doar față de modalitatea de soluționare privind cererea de constatare a nulității actului juridic obiect al cauzei.
Concluzionând, din punctul său de vedere, corect s-au aplicat ambele căi de atac asupra hotărârii instanței de fond.
Avocat S. C. – F. în reprezentarea Comisiei Locale de fond funciar „L.”, arată că hotărârea judecătoriei este supusă prevederilor art. 59 din Legea Fondului F., astfel că este supusă ambelor căi de atac.
Mai susține că sunt aplicabile speței atât prevederile codului de procedură civilă vechi, cât și decizia pronunțată în RIL nr. 1/2000.
Consilier juridic M. N. în reprezentarea Comisiei Județene A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, întrucât opiniile și practicile instanțelor sunt diferite cu privire la excepția pusă în discuție, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată.
Instanța lasă cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud sub dosar nr._, reclamanta Direcția S. A. I. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții C. L., C. L. L. pentru aplicarea legii fondului funciar și C. Județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, să se constate nulitatea absolută a Hotărârii nr.924/2007, în conformitate prevederile art. III alin.2 din Legea nr.169/1997.
Prin Sentința Civilă nr. 998/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în Dosar Civil nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta Direcția S. A., în contradictoriu cu pârâții C. L., C. L. L. pentru aplicarea legii fondului funciar și C. Județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; fără cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin hotărârea nr. 927/2007 a Comisiei Județene A. de aplicare a legilor fondului funciar s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea Composesoratului L. pentru o suprafață de 201,18 ha teren cu vegetație forestieră, conform adeverinței emise de Primăria L., în baza mențiunilor existente în Registrul Agricol. A fost identificată suprafața respectivă cu . 4399 înscrisă în CF 100 L.. Din extrasul CF nr. 100 L. (fila 95 dos_ ) rezultă că . 4399 are o suprafață de CF de 1374 m p.
Din acest punct de vedere reclamanta a susținut că retrocedarea suprafeței respective a fost în mod greșit făcută, C. nejustificând suprafața de pădure solicitată.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză de expert L. I., completat, instanța reține că suprafața de 201 ha de teren cu vegetație forestieră retrocedat pârâtei se regăsește în amplasamentul Valea Neaului și este înscrisă în CF sub nr 4399. Precizează expertul (fila 129 completare la raport), că suprafața reală a acestei parcele, așa cum apare conturată pe hărțile de CF are o suprafață mult mai mare decât cea înscrisă în CF.
Reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în baza adeverinței emise de Primăria L., în baza mențiunilor existente în Registrul Agricol, prin urmare cu respectarea dispozițiilor legale, câtă vreme înscrierile existente în Registrul Agricol potrivit art. 6 alin 1 din legea 1/2000 și art. 9 alin 5 din legea 18/1991 constituie una dintre modalitățile prin care se poate face dovada existenței dreptului de proprietate avut anterior.
Chiar dacă este real că aceste înscrieri din Registrul Agricol nu pot avea forța probantă a înscrierilor din CF, atâta vreme cât aceste înscrieri în Cf există în favoarea Composesoratului, iar suprafața de teren există efectiv și a fost identificată de expert în urma măsurătorilor efectuate, expertul explicând că suprafața înscrisă în CF este mult mai mică decât cea reală, instanța a apreciat că acțiunea introdusă de reclamantă este neîntemeiată.
În concluzie, instanța a constatat că în cauză nu există cazul de nulitate absolută prev de art. III pct VI din lg. 169/1997, potrivit căruia sunt lovite de nulitate absolută „actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri”, și de altfel nici un alt caz de nulitate prev de art III din Legea 169/1997, câtă vreme pârâta C. L. a făcut atât dovada dreptului de proprietate cât și dovada suprafeței reale deținute.
Prin decizia civilă nr. 146/A/12.03.2015 pronunțată de Tribunalul A.-secția I civilă a fost admis apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA S. A. I. împotriva sentinței civile nr. 998/2014 pronunțată de Judecătoria Aiud în Dosar civil nr._ și, în consecință a fost modificată în tot sentința apelată în sensul că:
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantă împotriva Hotărârii nr. 924/2007 emisă de intimata - pârâtă C. Județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și în contradictoriu cu C. L. și cu C. L. L. pentru recunoașterea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii atacate.
P. a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Sub aspectul existenței și întinderii dreptului de proprietate al foștilor proprietari și, în special, al composesorilor, trebuie făcută distincție între terenurile agricole și cele forestiere, din următoarele motive:
Terenurile cu vegetație forestieră, inclusiv cele ale composesoratelor, au fost naționalizate în anul 1948; prin urmare, un act întocmit după această dată nu mai este apt a constitui probă legală, pertinentă și concludentă în ceea ce privește dreptul de proprietate al persoanelor îndreptățite la reconstituire.
În altă ordine de idei, registrul agricol este un act cu caracter declarativ, care atestă folosința, iar nu cu caracter constitutiv care să ateste proprietatea, iar pădurile nu se înscriau în registrul agricol, cu atât mai puțin în Ardeal și dacă aparțineau composesoratelor.
Din coroborarea celor două aliniate precedente, rezultă că adeverința de la fila 94 din Dosar civil nr._ al Judecătoriei Aiud și fila din registrul agricol –fila 95- care au stat la baza emiterii de către comisia intimată a hotărârii atacate, nu se circumscriu noțiunii de probă prevăzută de Legea 1/2000 în privința composesoratelor.
Pe de altă parte, fila 95 se susține a fi o copie după fila din registrul agricol din 1948-1951, însă nu îndeplinește condițiile de formă pentru a fi aptă să producă efecte juridice întrucât nu rezultă perioada pentru care se constituie ca foaie a registrului agricol, nu este semnată pentru conformitate, nu este legalizată, iar înscrierile sunt făcute în creion, întreaga foaie fiind foarte greu lizibilă.
Așadar, un prim aspect greșit reținut de instanța fondului este acela că dovada dreptului de proprietate în cazul terenurilor cu vegetație forestieră se face cu registrul agricol, în condițiile în care art. 46 din Legea 18/1991(cu modificările) prevede că foștii composesori sau, după caz, moștenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu vegetație forestieră, pe baza actelor care le atestă această calitate și în limitele suprafețelor prevăzute în acele acte. Actele pe baza cărora se poate cere reconstituirea dreptului de proprietate sunt actul constitutiv al composesoratului și cartea funciară, nicidecum registrul agricol mai ales că erau făcute mențiunile cu creionul.
S-a solicitat de către reclamantă în principal constatarea nulității absolute prevăzuta de alin. l pct.6, a întregii hotărârii de reconstituire atacate, motivat de aspectul că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestiera trebuie să aibă la bază actele de proprietate anterioare anului 1948, iar cartea funciara prezentată de C. L. la nivelul anului 2005, justifica suprafața de 1374 mp (382 stânjeni x 3,596 mp = 1373,6 mp) pădure aferent numărului topo 4399, iar numărul topo 4399 mai avea și suprafața de 965 stânjeni de pășune adică 3470,14 mp.
Chiar prin Hotărârea atacată în cadrul Comisiei Județene A. de aplicare a Legilor fondului F. colectivul tehnic de lucru, analizând toate înscrisurile depuse de composesorat în dovedirea dreptului său de proprietate a constatat că din actele justificative de proprietate prezentate de composesorat rezultă că au avut anterior anului 1948 o suprafața de pădure de 56,43 ha.
Expertiza judiciară topografică efectuată de expertul L. invocată instanței de fond nu este vizată de OCPI așa cum cere Ordinul nr. 1882/C din 12 septembrie 2011 pentru aprobarea Regulamentului privind avizarea tehnică a expertizelor judiciare efectuate de experții judiciari în specializarea topografie.
Diferența de suprafață între Cartea Funciară și Registrul agricol este inacceptabil de mare. Chiar dacă, CF-ul garantează proprietatea, nu și suprafața, diferențele de suprafață de sute de hectare între C.F. și cele constatate ca existând în realitate de către expert sunt prea mari, pentru a fi luate în considerare.
Față de cele mai sus reținute, apelul a fost admis, în baza art.312 Cod Proc. Civ, hotărârea atacată modificată în tot, cu consecința, admiterii acțiunii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul C. L., solicitând desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să fie respins apelul și menținută sentința civilă nr. 998/2014 ca legală și temeinică. În subsidiar, se solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriului administrat în cauză.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
În motivarea recursului, pârâtul susține că instanța de apel a interpretat greșit probele administrate în cauză, inducând nejustificat o îndoială asupra veridicității acestora, inclusiv asupra faptului că nu ar fi lizibilă înscrierea sau că mențiunea cu creionul chimic putea fi modificată. Ori, recurentul susține că o asemenea înscriere era valabilă la nivelul anului 1948. Pe de altă parte, înscrierea în registrul agricol era o modalitate valabilă de a face dovada dreptului de proprietate, mai ales că în funcție de această declarație se calcula și se plătea impozitul. Instanța de fond, coroborând actele și probele dosarului, în mod corect a apreciat că nu există temei pentru constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate. Întrucât există dubii cu privire la întinderea dreptului de proprietate și că reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză, se solicită casarea hotărârii și completarea probațiunii cu un supliment la raportul de expertiză.
Intimata RNP Romsilva prin Direcția S. A. a solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat. Se invocă inadmisibilitatea recursului, față de faptul hotărârile judecătorești pronunțate de judecătorii în litigiile de fond funciar sunt supuse unei singure căi de atac, respectiv recursului, (art. 5 din Titlul XIII a Legii 247/2005), respectiv apelului(art. 7 alin. 2 din Legea 76/2012). Indiferent care este calea de atac, apelul sau recursul, aceasta este unică, iar decizia pronunțată este definitivă și irevocabilă. Un alt aspect al inadmisibilității căii de atac a recursului este cel al competenței materiale a Curții de Apel A. I., care nici pe vechiul cod, nici pe cel nou nu se putea pronunța în litigiile de fond funciar. Pe fondul cauzei, se susține că în mod corect tribunalul a apreciat că pârâtul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care s-a făcut reconstituirea.
În drept se invocă art. 112-115 cod procedură civilă.
C. județeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. de aplicare a legii fondului funciar L. au arătat prin întâmpinările depuse că sunt de acord cu admiterea recursului declarat de pârâtul C. L., hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
Anterior analizei hotărârii atacate, prin prisma motivelor invocate, Curtea verifică legalitatea căii de atac declarate de pârâtă, în condițiile invocării excepției de către reclamantă prin întâmpinare:
(continuarea deciziei civile nr. 434/5.11.2009 pronunțată în dosar civil nr._ )
Obiectul cauzei de față îl constituie constatarea nulității actelor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra pădurii în favoarea pârâtului C. L., deci un litigiu în materia fondului funciar.
Soluționarea prezentei cauze este guvernată de dispozițiile vechiului cod de procedură civilă, acțiunea fiind înregistrată în anul 2009.
Potrivit art. 5 alin. 1 din Titlul XIII din Legea 247/2005, hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului.
Decizia civilă nr. 146/A/12.03.2015 a Tribunalului A. a fost pronunțată în complet de apel format din 2 judecători.
Față de textul legal citat, se constată că tribunalul trebuia să judece în complet de recurs, format din 3 judecători. Ca urmare, în temeiul 304 pct. 1 raportat la art. 312 alin. 3 cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de pârâtul C. L. împotriva deciziei civile nr. 146/A/12.03.2015 pronunțată de Tribunalul A., se va casa decizia atacată și se va trimite cauza pentru soluționarea cauzei în recurs.
P. aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite ca fondat recursul declarat de pârâtul C. L. împotriva deciziei civile nr. 146/A/12.03.2015 pronunțată de Tribunalul A. - Secția I civilă, în dosar nr._ și în consecință:
Casează decizia atacată și dispune trimiterea dosarului la Tribunalul A. - Secția I civilă, pentru a soluționa cauza ca instanță de recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.11.2015.
Președinte, A. N. | Judecător, M. S. | Judecător, N. V. |
Grefier, E. M. H. |
Redc./tehnoredc. AN
2 ex/16.12.2015
Jud. fond: V. M.
Jud. apel: G.B. P./I. S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 438/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA | Conflict de competenţă. Sentința nr. 107/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
