Pretenţii. Decizia nr. 438/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 438/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 438/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE munca SI ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 438/2015
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător M. S.
Judecător N. V.
Grefier E. M. H.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul T. Național "R. S." S. împotriva Încheierii de ședință din 20.05.2015 pronunțată de Tribunalul S. în dosar_ 15, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic D. A. S. cu delegație în reprezentarea recurentului reclamant T. Național „R. S.” S., lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței legala îndeplinire a procedurii de citare, procedura prealabilă fiind încheiată și se solicită judecarea în lipsă.
Mandatara recurentului arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată încheiată faza probatorie, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Consilier juridic D. A. S., în reprezentarea recurentului reclamant T. „R. S.” S., solicită admiterea recursului, casarea încheierii de suspendare, cu consecința restituirii dosarului pentru continuarea judecății.
Susține că prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu sunt aplicabile în cauză, prezenta acțiune de recunoaștere și stabilire a unei creanțe având ca temei juridic și disp. art. 11 alin 2 din Legea nr. 85/2006, care limitează atribuțiile judecătorului sindic.
Mai arată că în cauză, obiectul nu îl constituie acțiunea în realizarea creanței, ci are ca scop realizarea unor proceduri care sunt de competența judecătorului sindic, iar instanța de fond, din punctul său de vedere, a apreciat și aplicat eronat dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, care au fost interpretate literal.
Prin urmare, solicită admiterea recursului și restituirea dosarului de față pentru continuarea judecății.
Instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin Încheierea civilă pronunțată în ședința publică din 20.05.2015 de Tribunalul S. în dosar_ 15 s-a dispus suspendarea de drept a judecării cauzei, în temeiul art. 36 din Legea 85/2006.
În motivare s-a reținut că la 09.10.2013 s-a descins procedura generală de insolvență împotriva debitoarei S.C. S. S.A. și că reclamanta solicită despăgubiri pentru un prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită anterioară deschiderii procedurii generale de insolvență.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul T. Național „R. S.” S., solicitând admiterea lui, casarea hotărârii, cu consecința restituirii dosarului pentru continuarea judecății.
În expunerea de motive arată, în esență, că art. 36 din Legea 85/2006 are în vedere toate acțiunile prin care creditorii urmăresc realizarea creanțelor împotriva unui debitor, iar, ulterior, realizarea creanțelor are loc în cadrul procedurii colective demarate prin deschiderea procedurii insolvenței.
Măsura reglementată de art. 36 nu vizează toate acțiunile, indiferent de natura lor, ci doar pe cele care au ca finalitate realizarea creanțelor împotriva debitorului falit.
Pentru determinarea unei creanțe, se arată că este necesar ca aceasta să fie lămurită sub aspectul existenței, întinderii și exigibilității ei, deci acțiunea în realizare presupune îndeplinirea condiției premisă ca reclamantul să fie titularul unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Susține apoi că disp. legale menționate trebuie coroborate cu cele ale art. 11 din Legea insolvenței care reglementează atribuțiile judecătorului sindic și limitele acestora, așa încât se apreciază că judecătorul sindic nu are atribuții în soluționarea unei cereri ce transcende procedurii insolvenței, pentru că în acest caz părțile ar putea fi private de dublul grad de jurisdicție pentru cauzele în care hotărârile sunt susceptibile de apel și recurs.
În esență, se susține că în cadrul procedurii insolvenței își valorifică drepturile împotriva debitorului creditorii ale căror creanțe pot fi realizate în procedura insolvenței potrivit competenței judecătorului sindic, iar acțiunile care exced competenței acestuia trebuie să se deruleze în afara procedurii insolvenței. Suspendarea unor acțiuni care nu sunt date în competența judecătorului sindic, se arată că nu-și găsesc justificare legală și rațională, întrucât s-ar ajunge la încălcarea liberului acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 CEDO.
Se mai arată că acțiunea de față nu este o acțiune în realizare a unei creanțe, de natura celor vizate de art. 36 din Legea 85/2013, ci este o acțiune prin care se urmărește recunoașterea/stabilirea unei creanțe asupra pârâtei.
Ca urmare, precizează că acțiunea de față nu intră în sfera de aplicare a disp. art. 36 și că aceste dispoziții nu pot fi invocate pentru paralizarea oricărei cereri de chemare în judecată cu caracter patrimonial. Susține că întrucât nu deține un titlu executoriu împotriva pârâtei, nu există pericolul ca societatea recurentă să poată realiza vreo creanță în afara procedurii unitare a insolvenței. Mai susține că nu și-ar putea realiza creanța când titlul executoriu ar urma să fie obținut prin finalizarea litigiului a cărui soluționare a fost suspendată.
În drept, invocă art. 488 pct. 8, 414 și 498 C..
În această fază procesuală nu s-a depus întâmpinare.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și a disp. art. 488 C., Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 36 din Legea 85/2006:
„ De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția acțiunilor exercitate în cadrul unui proces penal.”
Prin aceste dispoziții, legiuitorul a avut în vedere ca toate acțiunile prin care creditorii falitei urmăresc realizarea creanțelor împotriva acesteia să fie suspendate de drept, urmând ca, ulterior, creditorii să-și realizeze creanța în cadrul procedurii colective demarate prin deschiderea procedurii insolvenței. Astfel, măsura stabilită prin art. 36 se justifică prin natura specială a procedurii prev. de Legea 85/2006, procedură care impune crearea unui cadru unitar, colectiv, concursual și egalitar în care creditorii unui debitor comun să își poată valorifica dreptul împotriva debitorului aflat în stare de insolvență.
Într-adevăr, soluția legislativă a suspendării de drept nu vizează toate acțiunile, indiferent de natura lor pe care debitorul falit le are, ci doar a celor personale vizând realizarea creanțelor împotriva falitului ca o necesitate a asigurării unei egalități de tratament juridic dintre debitor și alte persoane neimplicate în procedura insolvenței, urmărindu-se astfel evitarea instituirii unui tratament juridic privilegiat debitorului aflat în insolvență, în afara celui prevăzut de legea specială, ceea ce ar fi contrar art. 6 paragraf 1 CEDO.
În speță, acțiunea prin care reclamantul-recurent solicită obligarea pârâtei debitoare la plata sumei de 731.173,84 lei reprezentând prejudiciul material care a fost cauzat acesteia prin faptă ilicită este o acțiune în realizarea creanței, contrar celor susținute de recurentă, de natura celor vizate de art. 36 din Legea 85/2006, fiind o acțiune prin care se urmărește valorificarea unui drept de creanță asupra pârâtei, în privința căreia s-a declanșat procedura insolvenței.
(continuarea deciziei civile nr. 438/5.11.2015 pronunțată în dosar civil nr._ )
Având în vedere toate aceste aspecte, în temeiul art. 496 alin. 1 C., Curtea va respinge recursul de față ca neîntemeiat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul T. Național "R. S." S. împotriva Încheierii de ședință din 20.05.2015 pronunțată de Tribunalul S. în dosar_ 15.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05.11.2015.
Președinte, A. N. | Judecător, M. S. | Judecător, N. V. |
Grefier, E. M. H. |
Redc./tehnoredc. NV
5 ex/13.11.2015
Jud. fond: V.C. D.
| ← Anulare act. Decizia nr. 904/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA | Fond funciar. Decizia nr. 434/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
