Legea 10/2001. Decizia nr. 667/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 667/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-12-2012 în dosarul nr. 667/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 667/2012
Ședința publică de la 20 Decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.-președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Grefier M. R.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanta T. R., pârâtul P. M. D. și intervenienții M. M. R. și G. P. M. împotriva sentinței civile nr. 121/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 6 decembrie 2012 care face parte integrantă din prezenta decizie, împreună cu încheierea ulterioară de amânare a pronunțării din 13 decembrie 2012.
CURTEA DE APEL
Asuprea recursului civil de față,
P. acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._ și precizată ulterior (fila 18) reclamanta T. R. a chemat în judecată pe pârâții P. municipiului D., P. municipiului D. și S. R. prin M. Finanțelor P. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr.2677 D., top 3610/1, 3632/5, 3632/6, 3632/10, 3610/2/2, 3611, 3612/1, 3612/2, 3610/1/1, 3610/1/3, 3610/2/2/1 și 3610/2/2/3 în suprafață de 15.025 mp și CF 5184 D., top 3610/1/3,_/2/3, și 3611 în suprafață de 20.170 mp, iar în subsidiar, obligarea pârâților la plata despăgubirilor bănești de 200 euro/mp, ca măsură reparatorie pentru partea din teren ce nu poate fi restituită în natură. S-a mai solicitat restituirea imobilului înscris în CF 4657 D., nr. top 3610/1/2 și nr. top 3610/2/2/2.
P. cererea de intervenție în interes propriu, intervenienta M. M. R. a solicitat în contradictoriu cu restul pârâților din cauză admiterea în principiul a cererii de intervenție, să se constate că intervenienta are calitate de unic moștenitor legal al defunctei G. A. M. L. fiica proprietarilor de carte funciară G. P. și G. Viktoria, să se constate că intervenienta în calitate de moștenitoare are un drept de proprietate în cotă parte indiviză de ½ din imobilele care fac obiectul prezentei cauze și să fie obligat pârâtul P. municipiului D. să emită o dispoziție de restituirea în natură către intervenientă, imobilele din litigiu pentru cota de ½ parte, iar în măsura în care se va dovedi că restituirea nu este posibilă, să emită o dispoziție pentru restituirea în echivalent.
S-a formulat o cerere de intervenție în interes propriu pentru numitul G. P.-M. prin care s-a solicitat admiterea în principiu a cererii și în consecință să se constate că e unicul moștenitor al defunctului G. O. A. (fiul proprietarilor tabulari G. P. și G. Viktoria), să se constate că are drept de proprietate în cota de 1/3 parte din imobilele înscrise în CF 2677 D., nr. top top 3610/1, 3632/5, 3632/6, 3632/10, 3610/2/2, 3611, 3612/1, 3612/2, 3610/1/1, 3610/1/3, 3610/2/2/1 și 3610/2/2/3 în suprafață de 15.025 mp, CF 5184 D., top 3610/1/3,_/2/3, și 3611 în suprafață de 20.170 mp, și CF 4657 D., nr. top 3610/1/2 în suprafață de 320 mp și nr. top 3610/2/2/2 în suprafață de 432 mp; să se dispună obligarea Primarului municipiului D. să îi restituie în natură imobilele în cota de 1/3, iar în situația în care restituirea nu mai este posibilă să se dispună obligarea pârâtului să îi achite despăgubiri reprezentând contravaloarea imobilelor în cota parte cuvenită; obligarea părților care se opun prezentei cereri la plata cheltuielilor de judecată.
P. sentința civilă nr. 121/2012, Tribunalul Hunedoara a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. M. D. și S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P..
A admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta T. R. împotriva pârâtului P. municipiului D. și în fond:
A constatat că reclamanta are calitate de persoană îndreptățită la reparațiunile acordate în baza L. 10/2001 după proprietarii tabulari G. P. și G. Viktoria (născută Lula), conform notificării înregistrată sub nr. 111/2002 la B. B. E..
A obligat pârâtul P. municipiului D. să dispună restituirea în natură către reclamantă a terenurilor înscrise în CF nr. 2677 D., nr. top. 3611; 3612/1; 3612/2; 3610/1/1; 3610/1/3; 3610/2/2/1; 3610/2/2/3 în suprafață măsurată de_,07 mp, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză topografică întocmit de expert I. I..
A obligat pe pârâtul P. municipiului D., să acorde reclamantei T. R. măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri, pentru suprafața de 3271,1 mp teren, identificat mai sus, în condițiile Titlului VII al L. 247/2005, având în vedere evaluarea acestuia din raportul de expertiză topografică mai sus menționat.
A respins în rest acțiunea reclamantei.
A admis în parte cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții M. M. R. și G. P. M. și în consecință:
A constatat că intervenienții au vocație succesorală după proprietarii tabulari G. P. și Viktoria cu privire la cota de 1/3 părți fiecare din terenurile înscrise în CF. nr. 2677 D., top.nr.3611; 3612/1; 3612/2; 3610/1/1; 3610/1/3; 3610/2/2/1; 3610/2/2/3.
S-au respins în rest cererile de intervenție în interes propriu.
A obligat pe pârâtul P. municipiului D. să plătească reclamantei T. R. suma de 3400 lei cheltuieli de judecată și la câte 500 lei, pentru fiecare din intervenienți, cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. municipiului D. și S. R. prin M. Finanțelor P. și D.G.F.P. Hunedoara, s-a apreciat că acestea sunt întemeiate, și au fost admise ca atare cu consecința respingerii acțiunii reclamantei T. R. față de cei doi pârâți pentru următoarele considerente:
Raportat la dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001 și ale art. 21, 26 și 28 din Legea nr. 10/2001 s-a reținut că nici P. D. și nici S. R. nu au calitate de deținător al imobilelor în litigiu sau de entitate investită cu soluționarea notificării reclamantei T. R., astfel că acestea nu justifică calitatea procesuală pasivă în cauză.
Referitor la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 10/2001 de către intervenienții în interes propriu M. M. R. și G. P.-M. s-a reținut că aceasta nu e o excepție veritabilă, conform doctrinei și practicii judiciare în materie, ci o condiție de admisibilitate a oricărei cereri de restituire formulată în temeiul dispozițiilor Legii nr.10/2001.
Analizând cererile de intervenție formulate în cauză s-a reținut că niciunul din intervenienții în interes propriu nu a îndeplinit procedura notificării prealabile, prev. de art. 22 al. 1-4 din Legea nr. 10/2001, situație în care intervenienții au pierdut dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau în echivalent conform art. 5 din lege, neputând fi primite apărările formulate de aceștia cum că efectuarea notificării de către reclamantă în calitate de coproprietar le-ar profita și intervenienților.
Referitor la fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta T. R., în calitate de moștenitoare a defunctei G. D. potrivit certificatului de moștenitor nr.1/2002 (fila 10, vol. I) care la rândul său a moștenit pe fiul proprietarilor tabulari G. P. și Viktoria, a formulat în termen notificarea nr. 111/14.02.2002 (fila 3) privind restituirea imobilelor terenuri înscrise în CF 2677 D. și nr. 5184 D.. Deși cererea de restituire a reclamantei trebuia soluționată potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 10/2001 în 60 de zile de la înregistrarea notificării, nici până în prezent P. municipiului D. nu a emis o dispoziție în acest sens, cu toate că prin sentința civilă nr. 290/2007 a Tribunalului Hunedoara rămasă irevocabilă, acesta a fost obligat la emiterea dispoziției motivate (fila 11-12, vol. I).
În consecință, instanța de fond a analizat notificarea reclamantei în virtutea competențelor ce i-au revenit.
Față de aceste considerente, s-a reținut că reclamanta T. R. raportat la dispozițiile art. 3 din Legea nr. 10/2001 are calitate de persoană îndreptățită la reparațiunile acordate în baza acestei legi, după proprietarii tabulari ai imobilelor solicitate a fi restituite G. P. și Viktoria.
Conform raportului de expertiză topografică întocmit în cauză, imobilele terenuri ce au fost proprietatea antecesorilor reclamantei și care au fost preluate abuziv de S. R., sunt înscrise în CF 2677 D. la A+6-12, având nr. topo 3611, 3612/1, 3612/2, 3610/1/1, 3610/1/3, 3610/2/2/1 și 3610/2/2/3 în suprafață măsurată de 32.547, 07 mp (fila 157). Aceste terenuri pot fi restituire în natură și sunt identificate în planul de situație planșa nr.1anexă la raportul de expertiză (fila 168, vol. I și fila 21 vol. II).
S-a mai reținut că pentru terenul în suprafață de 3271,1 mp aparținând acelorași proprietari tabulari, nu se poate dispune restituirea în natură, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză topografică, urmând ca potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001 P. municipiului D. să fie obligat să acorde reclamantei T. R. măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri, în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, acesta fiind evaluat la 70 euro/mp (fila 19, vol. II).
În ceea ce privește celelalte terenuri solicitate a fi restituite către reclamantă identificate sub nr.3610/1/2 și nr. top 3610/2/2/2, transcris din CF 2677 D. în CF nr.4657 D., acestea nu au fost avute în vedere la restituire, întrucât potrivit înscrierilor din cartea funciară s-a constatat că acestea au fost vândute în anul 1948 către Comitetul Provizoriu al orașului D., în baza contractului de vânzare nr. 224/1948 (fila 189), după care au fost preluate de S. R., astfel că reclamanta față de aceste terenuri nu este îndreptățită la restituire.
În ceea ce privește cererile de intervenție în interes propriu formulate de M. M. R. și G. P.-M., s-a reținut că acestea s-au admis doar în parte, sub aspectul că, potrivit actelor de stare civilă depuse și a certificatului suplimentar de moștenitor emis la 1.04.1963 de Notarul Public P. N. (fila 36, vol.II), intervenienta M. M. R. are vocație succesorală asupra terenurilor proprietatea mamei sale G. A. L., reprezentând cota de 1/3 părți din terenurile proprietarilor tabulari G. P. și Viktoria, în timp ce intervenientul G. P.-M. are vocație la moștenire după tatăl său, G. O. A. –fiul acelorași proprietari tabulari, reprezentând cota de 1/3 părți din terenurile în litigiu.
Cu toate acestea, raportat la dispozițiile art. 4 al. 1-3 din Legea nr. 10/2001, întrucât s-a constatat că intervenienții nu au formulat în termenul prevăzut de art. 22 al. 1 notificarea cerută de lege, instanța a aprecia că nu își pot valorifica în justiție drepturile moștenite de la autorii lor, acestea urmând a profita reclamantei T. R., conform disp. art. 4 al. 4 din Legea nr. 10/2001.
Față de aceste aspecte, au fost respinse în rest cererile de intervenție în interes propriu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs toate părțile.
În expunerea criticilor, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 8 C. proc. civ., reclamanta T. R. a arătat, în esență, că instanța trebuia să dispună restituirea în natură a terenului, nu să oblige primarul să dispună restituirea în natură, întrucât acesta a refuzat în mod constant să emită dispoziție motivată, deși a fost obligat prin hotărâre judecătorească.
Cu privire la despăgubiri, reclamanta susține că trebuia obligat statul la valoarea de 70 euro/m2 stabilită prin raportul de expertiză.
Reclamanta mai arată că în mod greșit au fost admise în parte cererile de intervenție și s-a constatat că aceștia au vocație succesorală după proprietarii tabulari întrucât intervenienții nu sunt persoane îndreptățite la obținerea măsurilor reparatorii, nu au depus notificare și nu pot fi considerați că ar avea vocație succesorală cu privire la terenurile pe care foștii proprietari nu le aveau la data decesurilor.
În expunerea criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. și art. 3041 C. proc. civ., intervenienta M. M. a arătat în esență că are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 după proprietarii tabulari G. P. și G. Viktoria, conform notificării înregistrate sub nr. 625/14.11.2011 la B. B. E..
Imobilul care face obiectul acestei notificări se identifică cu imobilul din prezentul litigiu.
În cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 4 pct. 7 din HG nr. 250/2007 întrucât nu există o singură persoană îndreptățită la restituire, intervenienții și reclamanta nu sunt erezii aceleiași persoane și nu sunt comoștenitori, ci fiecare moștenește altă persoană îndreptățită.
În expunerea criticilor, intervenientul G. P. M. a arătat în esență că este moștenitorul proprietarului tabular G. P., nu a cunoscut despre existența în patrimoniul antecesorului a acestor imobile, iar notificarea formulată de către reclamantă îi folosește, fiind un act de consemnare a dreptului de proprietate, aflat în indiviziune.
Intervenientul mai arată că terenurile trebuiau identificate mai exact, conform noilor norme topografice, și neîntemeiat prima instanță a redus onorariul avocațial, deoarece nu exista temei legal.
În expunerea criticilor, întemeiate pe dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., pârâtul P. Mun. D. a arătat în esență că hotărârea este nelegală întrucât s-au încălcat prevederile art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 10.1 din HG nr. 250/2007. Expertiza efectuată în cauză stabilește faptul că întreaga suprafață notificată a fost atribuită cu „titlu și fără titlu” unor societăți comerciale, care în prezent folosesc imobilul în litigiu și că pe teren au fost edificate construcții noi, aflate în proprietatea și posesia acestora. Instanța fondului nu face vorbire despre această stare de fapt, ignorând-o cu desăvârșire, încălcând astfel prevederile legale arătate.
P. întâmpinare, intimata T. R. a solicitat respingerea recursurilor intervenienților și pârâtului ca nefondate.
Pârâtul P. M. D., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursurilor declarate de reclamantă și intervenienți ca nefondate.
În recurs s-au depus în copie înscrisuri, respectiv notificarea 625/2001 (fila 6), adresa nr. 2675/2001 (fila 20), notificarea din dosar execuțional 785/2001 (fila 21), răspuns la adresa 9806/2001 (fila 22), adresa nr. 9806/2001 (fila 23), cerere de chemare în judecată (filele 25, 26).
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Cu referire la recursul intervenientei M. M., Curtea constată că este nefondat. Intervenienta a formulat notificare în conformitate cu prevederile Legii 10/2001, înregistrată sub nr. 625/14.11.2011 prin executor judecătoresc B. E., prin care a solicitat despăgubiri pentru imobilul cu destinație de locuință, situat în Municipiul D., .. 15, fosta stradă Dr. I. M., nr. 7, precum și terenul aferent situat între casa nr. 9 și casa nr. 15, care au aparținut bunicului său G. P. (fila 6 dosar recurs), în suprafață de 1079 mp.
Această notificare a fost formulată de către intervenientă în calitate de moștenitoare legală a fostului proprietar tabular.
Or, această notificare, formează obiectul cererii de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr._ și vizează un imobil diferit față de imobilele din litigiu.
Potrivit înscrisurilor depuse în apel și raportului de expertiză efectuat în cauză, notificarea depusă de intervenientă are ca obiect imobilul situat în .. 15 și înscris în CF 2834/1 D. și CF 2834 D., sub nr. top 3632/7/1, 3632/7/2/4/6/1 și nr. top 3632/7 în suprafață de 1079 mp, ori, în prezenta cauză, imobilele sunt înscrise în CF 2677, 5184 D., cu alte numere topografice, situate administrativ în D., delimitate de ., zona agricolă și partea de Est și traversată pe lungime de . zonă cu depozitele de mărfuri și alimente ale orașului D., în suprafață totală de 35.195 mp.
În concluzie, intervenienta, pentru imobilele din litigiu nu a formulat notificare și astfel nu este îndreptățită la despăgubiri în sensul Legii nr. 10/2001, cum corect a reținut instanța de fond.
Neavând calitate de persoană îndreptățită la despăgubiri, celelalte critici aduse hotărârii atacate nu mai pot fi analizate, lipsind interesul intervenientei în acest sens.
Nici recursul intervenientului G. P. M. nu este fondat întrucât și acest intervenient nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii 10/2001, neformulând notificare în termenul prevăzut de art. 22, cum, de altfel, chiar recurentul recunoaște.
Susținerile recurentului în sensul că notificarea formulată de reclamantă îi profită cu evidență, sunt de neprimit.
Notificarea formulată de T. R., contrar susținerilor recurentului, nu are valoare de act de conservare a patrimoniului.
Pe de altă parte, la data decesurilor proprietarilor tabulari, nu existau în patrimoniul acestora aceste bunuri, iar pe de altă parte, potrivit art. 4 alin 4 din Legea nr. 10/2001, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la Cap. III (procedura administrativă obligatorie), profită ceilalți moștenitori ai persoanelor îndreptățite care au depus în termen cerere de restituire.
Critica vizând cheltuielile de judecată este nefondată față de dispozițiile art. 276 C. proc. civ. și care permite reducerea onorariului avocațial.
Criticile referitoare la numerele topografice nu se mai impun a fi analizate față de cele reținute mai sus.
Referitor la recursul declarat de către reclamantă, primele două critici sunt de neprimit, hotărârea atacată sub aceste aspecte fiind temeinică și legală.
Contrar celor susținute de către recurentă, în cauză nu pot fi acordate de către instanță despăgubiri bănești, în cuantumul solicitat, întrucât sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 246/2005, despăgubirile urmând procedura prevăzută în acest titlu.
E de precizat că cererii reclamantei de acordare de despăgubiri bănești se opune și Decizia 27/2011 pronunțată de ÎCCJ în Secțiile Unite, prin care s-a stabilit că aceste cereri sunt inadmisibile.
Este fondată ultima critică referitoare la soluția dată cererilor de intervenție de către instanța de fond, și astfel, sub acest aspect, recursul se impune a fi admis, urmând ca cererile de intervenție să fie respinse în integralitate.
Corect arată recurenta că, dată fiind lipsa notificărilor, intervenienții nu au calitate de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001, cererile de intervenție neputând fi admise.
În prezenta procedură judiciară, o contestație formulată în temeiul Legii 10/2001, instanța nu are a constata vreo vocație la moștenire a unor persoane ce nu au calitatea de persoane îndreptățite în sensul acestei legi.
P. urmare, atâta timp cât s-a constatat, corect, că intervenienții nu au formulat notificare în termenul prevăzut de art. 22 alin 1 din Legea nr. 10/2001, cererile de intervenție în nume propriu se impune a fi respinse.
Cu referire la recursul declarat de către pârât, se constată că este fondat.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză și completarea la acest raport, cu precădere planul de situație (planșa nr. 1, 2, filele 31, 32 dosar fond – Vol. II) se reține că pe imobilul în litigiu sunt edificate o . construcții aflate în posesia (proprietatea) unor societăți comerciale.
La răspunsul 4 formulat de către expert în completarea la raportul de expertiză, acesta arată că a fost imposibil ca expertul să poată stabili dacă construcțiile existente pe terenul în litigiu au fost ridicate cu autorizație.
Or, potrivit dispozițiilor art. 1, 10 și 11 din Legea nr. 10/2001, măsura restituirii în natură a terenurilor este subordonată unor condiții, de a fi libere în sensul acestei legi, cât și față de prevederile Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Fără a se analiza nici unul din aceste texte legale, incidența lor, instanța de fond a dispus, nelegal, restituirea în natură a suprafeței de 32.867,07 mp, deși, așa cum s-a arătat mai sus, pe terenul în litigiu sunt edificate o . construcții, de care sentința atacată nu cuprinde nici o mențiune.
Pe de altă parte, prin hotărârea atacată nu s-a stabilit starea de fapt, nu s-a arătat modul de preluare al imobilelor, naționalizare ori expropriere, și nu s-au stabilit nici textele legale incidente, art. 10 sau 11 din Legea nr. 10/2001.
În concluzie, se constată că instanța de fond nu a analizat fondul cauzei, fiind incidente dispozițiile art. 312 alin 5 C. proc. civ., cu consecința casării cu trimitere a sentințe atacate, pentru soluționarea acțiunii principale.
(continuarea deciziei civile nr. 667/2012 pronunțată în dosar nr._ )
Întrucât recursul reclamantei s-a reținut a fi fondat numai în ceea ce privește cererile de intervenție, hotărârea urmează a fi casată în integralitate pentru a se pronunța o soluție și sub acest aspect.
În rejudecare, instanța de fond va respecta dispozițiile art. 315 C. proc. civ., va stabili situația de fapt și textele legale incidente și va arăta pentru fiecare imobil dacă restituirea în natură este posibilă, dacă terenul este liber în sensul Legii nr. 10/2001, având în vedere toate construcțiile existente pe imobil, sens în care va administra probele necesare.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de către reclamanta T. R. și pârâtul P. M. D. împotriva sentinței civile nr. 121/2012 pronunțată de către Tribunalul Hunedoara pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Respinge recursurile declarate de către intervenienții în nume propriu M. M. R. și G. P.-M. împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.12.2012.
Președinte, A. N. | Judecător, C. G. N. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, M. R. |
Redc.CGN
Tehnoredc. MR
2 ex/09.01.2013
Jud. fond: I. E. I.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 2/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 17/2013. Curtea de... → |
|---|
