Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 57/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 57/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 57/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 57/2013
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător A. N. – președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Grefier N. P.
Cu participarea din partea Parchetului de pe lângă C. de A. A. I.
Procuror A. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul S. R. prin M. FINANȚELOR P. reprezentat prin DGFP A., împotriva sentinței civile nr. 467/2012 pronunțată de T. A. în dosar civil nr._, având ca obiect despăgubiri la Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul reclamant C. M. Ș., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, recursul de față este motivat, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Intimatul reclamant C. M. Ș. solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a se putea prezenta în instanță avocatul său.
Instanța, în deliberare, lasă cauza la a doua strigare, la sfârșitul ședinței.
La reluarea cauzei și repetarea apelului nominal în ședință publică se constată prezența acelorași părți.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, în timpul ședinței de judecată, note de ședință depuse de intimatul reclamant C. M. Ș..
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul reclamant C. M. Ș. solicită respingerea recursului declarat de S. R. și menținerea hotărârii pronunțată de T. A. ca fiind temeinică și legală.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.
C. DE A.
Asupra recursului civil de față,
P. acțiunea civilă înregistrată în dosar civil_ al Tribunalului A., reclamantul C. M. Ș. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P.:
- să se constate caracterul politic al condamnării tatălui reclamantului defunctul C. M. la pedeapsa închisorii de 7 ani dispusă prin sentința penală nr. 646/1951 a Tribunalului M. București;
- să se dispună obligarea pârâtului la plata echivalentului în lei la data plății a sumei de 511.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin măsura abuzivă de condamnare la care a fost supus tatăl reclamantului;
- să se constate caracterul politic al măsurii administrative luată asupra mamei reclamantului C. R. de dislocare și stabilire a domiciliului obligatoriu în perioada aprilie 1952 - iunie 1955 în satul M., .;
- să se dispună obligarea pârâtului la plata echivalentului în lei la data plății a sumei de 173.250 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin luarea măsurii abuzive de stabilire a domiciliului obligatoriu la care a fost supusă mama reclamantului;
- să se constate caracterul politic al măsurii administrative luată asupra reclamantului de dislocare și stabilire a domiciliului obligatoriu în perioada aprilie 1952 – iunie 1955 în satul M., ..
În motivare se susține că reclamantul este unicul fiu al defuncților C. M. și R.. Tatăl reclamantului a fost condamnat de T. M. București prin Sentința penală nr. 646/191 la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii publice, acesta executând întreaga pedeapsă. Mamei reclamantului și reclamantului li s-au stabilit domiciliul obligatoriu pentru 3 ani și 2 luni în satul M., .. Părinții reclamantului au decedat – tatăl în anul 1989 și respectiv mama în anul 1969.
Se mai susține că prin măsurile abuzive dispuse familiei li s-au adus grave prejudicii morale pe care le-au apreciat la suma totală de 857.500 euro, 200 euro pentru fiecare zi de detenție și suma de 150 euro pentru fiecare zi de domiciliu forțat .
Reclamantul apreciază că evaluarea despăgubirilor necesare compensării prejudiciului moral suferit în urma condamnării trebuie făcută pe criterii minimale constând în dureri fizice și psihice suferite de tatăl acestuia prin multiple maltratări fizice, prin lovire, torturi și prin obligativitatea de a viețui în condiții inumane în încăperi înghețate, fără paturi în care curgea apă.
Se mai arată că întrucât tatăl reclamantului nu a divulgat secretele rezistenței anticomuniste a fost sancționat cu mai multe zile de izolare, bătut pentru a vorbi și obligat să lucreze până la epuizare în condiții groaznice și punându-i-se permanent viața în pericol.
Un alt criteriu pentru care reclamantul solicită acordarea de daune morale îl constituie prejudiciul afectării sănătății defunctului său tată și suferințelor fizice și psihice la care a fost supus reclamantul și mama acestuia în perioada deportării, când mama reclamantului a muncit din greu pentru ca să poată întreține pe reclamant.
De asemenea, arată reclamantul în motivele acțiunii că trebuie acordate daune morale pentru restrângerea posibilităților familiei lor de a se bucura de viață, de a avea parte din plin de satisfacțiile materiale și spirituale pe care le puteau avea și de a fi o familie.
Prejudiciul moral suportat a constat în consecințele dăunătoare neevaluabile în bani care au rezultat din atingerile și încălcările dreptului la libertate cu consecința unor inconveniente de ordin fizic, datorate pierderii confortului la întoarcerea din exil.
Măsurile abuzive suportate le-au afectat atributele ce influențează relațiile sociale, onoare, reputație – relațiile cu prietenii, apropiații, afectarea situației pregătirii profesionale, afectarea imaginii și surselor de venit.
În urma acestor episoade, părinții reclamantului s-au îmbolnăvit, mama acestuia murind în dureri groaznice, iar tatăl încercând să-l crească cum a știut și cum a putut el mai bine .
Reclamantul a solicitat ca la stabilirea cuantumului despăgubirilor să se țină seama de toate consecințele negative ale prejudiciului și a implicației acestuia pe toate planurile.
P. sentința civilă nr. 467/2012 pronunțată de T. A. - secția I civilă, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul C. M. Ș. împotriva pârâtului S. R. prin M. Finanțelor P., și în consecință s-a constatat caracterul politic al condamnării defunctului C. M. la pedeapsa închisorii de 7 ani, dispusă prin sentința penală nr. 646/1951 a Tribunalului M. București și executată în perioada 7.08.1950 – 4.08.1957. S-a constatat caracterul politic al măsurii administrative de dislocare și stabilire a domiciliului obligatoriu a def. C. R., în perioada aprilie 1952 – iunie 1955. A fost respinsă cererea de acordare a daunelor morale.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că defunctul tată al reclamantului, C. M. a fost condamnat prin sentința penală 646/1951, pronunțată de T. M. București la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii publice, pedeapsă ce a fost executată în perioada 7.08.1950 – 4.08.1957.
D. consecință a acestei pedepse, față de mama reclamantului, numita C. R. și reclamant s-a luat măsura stabilirii domiciliului obligatoriu în . pentru o perioadă de 3 ani și 2 luni în intervalul aprilie 1952 – iunie 1955.
Aceste aspecte sunt atestate de actele comunicate de C.N.S.A.S. și depuse la filele 42- 118.
Atât tatăl cât și mama reclamantului au decedat în anul 1989 și respectiv 1969 astfel cum o demonstrează actele de stare civilă depuse la dosar.
Raportat la aceste aspecte acțiunea de față se apreciază a fi întemeiată în speță fiind îndeplinite dispozițiile art. 4 al. 1, 2 din Legea 221/2009.
D. consecință s-a constatat caracterul politic al condamnării numitului C. M. la pedeapsa de 7 ani închisoare dispusă prin sentința penală 646/1951, pronunțată de T. M. București, executată în perioada 7.08.1950 – 4.08.1957. De asemenea ,s-a constatat caracterul politic al măsurii administrative luată față de numita C. R., de dislocare și stabilire a domiciliului obligatoriu în perioada aprilie 1952 – iunie 1955 în satul M., ..
Cât privește cererea de acordare a daunelor morale, aceasta a fost respinsă față de dispozițiile Deciziei nr. 1358/2010 prin care C. Constituțională a declarat neconstituționale dispozițiile art. 5 al. 1, teza I din Legea care permitea acordarea daunelor morale. În acest context, prevederea normativă a cărei neconstituționalitate a fost constatată nu mai poate fi aplicată de nici un subiect de drept încetându-și efectele de drept pe viitor, astfel cum se stipulează în dispozițiile art.145 al.1 din Constituția României .În acest sens, C. a reținut că textul de lege susmenționat aduce atingere valorii supreme de dreptate întrucât despăgubirile morale au același scop ca și îndemnizația prevăzută de art. 4 din Decretul Lege 118/1990 .
P. recursul declarat pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca nefondată. Susține că prin art. 3 din legea 221/2009 s-a stabilit caracterul politic al măsurii luate față de tatăl său și nu era necesară intervenția instanței pentru a constata acest fapt.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, din oficiu și prin prisma motivelor de recurs, C. constată că este nefondat acest recurs.
Astfel, se constată că legea nu poate acționa abstract și din oficiu asupra tuturor situațiilor pe care le prevede. De aceea, instanța de judecată este aceea care stabilește dacă o anumită prevedere legală, în speță art. 3 din legea 221/2009, este sau nu aplicabilă unei condamnări sau unei măsuri administrative, astfel că acțiunea este admisibilă din acest punct de vedere. De aceea, în mod legal instanța de judecată a analizat și reținut atât caracterul politic al condamnării tatălui reclamantului, cât și caracterul politic al măsurii
(continuarea deciziei civile nr. 57/31.01.2013 pronunțată de C. de A. A. I. – Secția I Civilă în dosar civil nr._ )
administrative de dislocare și stabilire a domiciliului obligatoriu al mamei sale.
Având în vedere aceste argumente, C. va respinge ca nefondat recursul pârâtului, menținând ca legală și temeinică sentința atacată, în temeiul art. 312 cod procedură civilă.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. A. împotriva sentinței civile nr. 467/2012 pronunțată de T. A. în dosar civil nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31.01.2013.
Președinte, M. F. C. | Judecător, A. N. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, N. P. |
Redc. A.N.
Tehn. A.N.
2 ex/08.03.2013
Jud. fond – I. S.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 55/2013. Curtea de Apel... | Expropriere. Decizia nr. 8/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
