Partaj judiciar. Decizia nr. 351/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 351/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 14-06-2012 în dosarul nr. 351/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 351/2012
Ședința publică de la 14 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F. C.
Judecător A. N.-președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Grefier E. M. H.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de revizuienții I. Z. D. și I. Z. B. C., împotriva deciziei civile nr. 75/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat P. M., cu împuternicire în reprezentarea recurenților, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează legala îndeplinire a procedurii de citare cu părțile, precum și faptul că recursul este motivat.
Mandatarul recurenților depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare, în original, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru, respectiv chitanța nr._/6.6.2012 în valoare de 10 lei și timbru judiciar de 0,50 lei, înscris față de care instanța constată îndeplinită obligația achitării taxei judiciare pentru recurs.
Avocat P. M. declară că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, se constată încheiată faza probatorie, cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Mandatarul recurenților, avocat P. M., solicită admiterea recursului, desființarea hotărârilor pronunțate în fond și apel, iar, urmare a rejudecării, admiterea cererii de revizuire.
Consideră că instanțele fondului în mod greșit au interpretat prev. art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cu privire la înscrisurile depuse de revizuienți, apreciind că acesta sunt justificate și esențiale pentru soluționarea problemei deduse judecății.
În fapt și în drept, acțiunea de sistare de indiviziune în mod greșit a fost soluționată de instanțele fondului, în condițiile în care recurenții sunt cumpărători ai terenului, însă greșeala de determinare și identificare a limitelor de proprietate aparține chiar expertului tehnic, statuându-se o situație de fapt care-i defavorizează total pe recurenți.
Întrucât, odată cu încercarea de obținere a acordului vecinilor, necesar autorizării construcțiilor, s-a constatat greșeala măsurătorilor și faptul că terenul în cauză se suprapune peste cel aparținând regionalei CFR, care nu a fost parte în procesul de față.
Concluzionând, față de faptul că soluțiile date încă de la instanța de fond nu pot fi corectate decât pe calea revizuirii, cu desființarea lor și o nouă rejudecare pentru administrarea unui probatoriu nou, corect și elocvent, solicită admiterea recursului. Cu cheltuieli conform chitanței pe care o depune la dosar.
Având în vedere lucrările dosarului și cele expuse, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 7762 din 3.11.2011 a Judecătoriei Sibiu a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenții I.-Z. D. și I.-Z. B. C. în contradictoriu cu intimații C. I. jr., C. M. sen. și C. M. jr., și obligați revizuienții la plata către intimați a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că prin sentința civilă nr. 1101/19.02.2009 a Judecătoriei Sibiu(dosarul_ ), a fost admisă cererea reclamanților I. Z. și a fost admisă în parte cererea reconvențională a pârâților C., dispunându-se sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în Sibiu, ., jud. Sibiu, prin dezmembrarea imobilului în două corpuri funciare cu nr. top noi, conform expertizei tehnice topografice și schiței anexă la aceasta efectuate de expert tehnic M. D., care fac parte din sentință, și atribuirea lor către părți. Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții, iar prin decizia civilă nr. 319/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._, a fost respins apelul formulat de pârâți împotriva sentinței nr. 1101/19.02.2009 a Judecătoriei Sibiu pe care a păstrat-o. Decizia civilă nr. 319/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ nu a mai fost supusă căii de atac a recursului.
Revizuienții au invocat, ca și înscris nou în sensul art. 322 pct. 5 C.proc.civ., documentele primite de la Regionala de Căi Ferate B. sub nr. 740/01.08.2011, respectiv plan de situație și proces-verbal vizat de Primăria Municipiului Sibiu, documente care au stat la baza exproprierii efectuate în anul 1941.
Din analiza condițiilor prevăzute de art. 322 pct. 5 cod procedură civilă, prin raportare la înscrisul probator nou invocat de revizuienți, respectiv plan de situație și proces-verbal vizat de Primăria Municipiului Sibiu, documente care au stat la baza exproprierii efectuate în anul 1941, s-a reținut că nu este îndeplinită condiția ca înscrisul să nu fi putut fi folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, pentru că nu s-a făcut dovada unei împrejurări de forță majoră care să le fi împiedicat să le procure în timpul procesului. De altfel, în dosarul nr._ în care a fost pronunțată sentința nr. 1101/19.02.2009 a cărei revizuire se solicită, a fost efectuat un raport de expertiză tehnică judiciară care face parte din sentință și ale cărui concluzii beneficiază de putere de lucru judecat până la declararea nulității raportului de expertiză, în cazul în care acesta ar cuprinde erori.
Având în vedere dispozițiile art. 274 din C. proc. civ. instanța a obligat revizuienții la plata către intimați a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat (chitanța nr. 42/28.10.2011).
Apelul declarat de revizuienți împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 75/26.03.2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu-secția I civilă, și obligați apelanții la cheltuieli de judecată de 600 lei.
Instanța de apel a reținut că dispozițiile art. 322 pct. 5 C.proc.civ., invocate de revizuienți, ca temei de drept al cererii lor, nu se referă la nici una din situațiile avute în vedere de legiuitor cu privire la înscrisuri noi ce nu au putut fi prezentate instanței. Situația invocată are aspecte ulterioare și străine stării de fapt, care constituie fundamentul speței de față.
Aflați în culpa procesuală, în termenii art. 274 C.pr.civ., apelanții vor fi obligați la suportarea cheltuielilor de judecată în calea de atac.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuienții, solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârilor atacate, și rejudecând cauza să fie admisă cererea de revizuire cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată la fond, apel și recurs.
În motivarea recursului, revizuienții susțin că documentele primite de la Regionala Căi Ferate B. sub nr. 740/01.08.2011 schimbă în mare parte dispozițiile sentinței civile nr. 1101/19.02.2009 a Judecătoriei Sibiu. Cu toate acestea revizuienții nu au știut de aceste documente și nu au avut acces la ele, însă dacă ar fi fost cunoscute expertul tehnic ar fi rezolvat altfel problema sistării de indiviziune. Sigura cale de îndreptare a sentinței civile nr. 1101/2009 a Judecătoriei Sibiu, irevocabilă, este admiterea prezentei căi extraordinare de atac.
Analizând legalitatea deciziei atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată următoarele:
Actele noi la care fac referire revizuienții sunt planul de situație și procesul verbal vizat de Primăria municipiului Sibiu, care au stat la baza exproprierii din anul 1941.
Așa cum a motivat și instanța de fond, potrivit art. 322 pct. 5 cod procedură civilă, este admisibilă cererea de revizuire a unei hotărâri definitive…, dacă după darea hotărârii „s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”. Textul de lege indicat de revizuienți impune că înscrisurile să fi existat la data pronunțării hotărârii, să fie relevante pentru soluționarea cauzei, iar imposibilitatea prezentării în instanță a acestor acte să se fi datorat reținerii lor de către partea adversă sau unei împrejurări mai presus de voința părții.
(continuarea deciziei civile nr. 351/14.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil nr._ )
Ori, actele de care înțeleg să se folosească revizuienții, existau la data judecății - fiind emise în anul 1941- nu au fost reținute de partea adversă și nici nu a existat un motiv mai presus de voința părților pentru a nu-l prezenta. Simpla împrejurare că părțile au descoperit unele înscrisuri probatorii după pronunțarea hotărârii nu legitimează calea procedurală a revizuirii.
Ca urmare, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 5 cod procedură civilă, în mod legal a fost respinsă cererea formulată de revizuienții I. Z. D. și I. Z. B., hotărâre menținută prin decizia civilă nr. 75/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu. În temeiul art. 312 cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul revizuienților împotriva acestei decizii.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuienții I. Z. D. și I. Z. B. C. împotriva deciziei civile 75/2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.06.2012.
Președinte, M. F. C. | Judecător, A. N. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, E. M. H. |
Redc./ Tehnored. AN
2 ex/5.11.2012
Jud. fond: D. D.
Jud. apel: V.C. D./V. A.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 349/2012. Curtea de... | Pretenţii. Decizia nr. 343/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
