Pretenţii. Decizia nr. 629/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 629/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 06-12-2012 în dosarul nr. 629/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 629/2012
Ședința publică de la 06 Decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.-președinte secție
Judecător C. G. N.-vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Grefier M. R.
M. Public a fost reprezentat prin procuror A. P. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. A. I.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 109/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează procedura legal îndeplinită, faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare și nu s-a depus întâmpinare. recurentul pârât solicită judecarea în lipsă.
Reprezentanta Ministerului Public arată că nu are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de pârât, menținerea hotărârii de fond. Corect instanța de fond a admis în parte acțiunea și a constatat caracterul politic al măsurii administrative a strămutării antecesorului reclamantelor care a avut la baza activitatea politică a acestuia ca membru al PNȚ – M. și alte activități ostile regimului comunist.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
C. DE A.
Asupra recursului civil de față,
Asupra acțiunii civile precizată, înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr._ reclamantele B. S., B. C. și D. S. au chemat în judecată pe pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând a se constata caracterul politic al măsurii administrative a dislocării antecesorului lor B. I. (decedat), din localitatea V., județul Hunedoara și stabilirea domiciliului obligatoriu în localitatea Mânăstirea, județul Călărași, în perioada 1 septembrie 1948 – 29 noiembrie 1956 și obligarea pârâtului la plata sumei de 2.000.000 euro despăgubiri pentru prejudiciul moral ce i-a fost creat, prin aceasta.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat, în sinteză, că antecesorul lor B. I., - fost ofițer în grad de colonel în Armata Română, fiind decorat pentru fapte de arme în al II-lea Război Mondial -, a fost arestat de organele de securitate, pentru motive politice, respectiv pentru apartenența sa la PNȚ și escortat prin gară, urcat într-un tren de marfă și transportat mai multe zile în condiții inumane până în localitatea Mânăstirea, județul Călărași, unde a fost obligat să trăiască - cu domiciliul forțat – timp de 8 ani și 57 zile, perioadă în care familia sa nu a cunoscut nimic despre el.
Că, în aceiași perioadă și mama lor a fost deportată, pe o perioada de 1 an, la Reșița, astfel că reclamantele minore fiind, au fost nevoite să crească singure fără ajutorul cuiva, în condițiile în care, chiar și rudele lor evitau relațiile cu ele, de teama repercusiunilor ce le-ar fi putut suferi.
În fine reclamantele au susținut că măsura stabilirii domiciliului obligatoriu a antecesorului lor a fost cu titlu nelegală întrucât nu a fost dispusă printr-o hotărâre judecătorească ori pentru săvârșirea unei fapte penale.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 221/2009.
P. sentința civilă nr. 109/2012 a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantele B. S., B. C. și D. S., împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, și în consecință:
A constatat caracterul politic al măsurii administrative a strămutării antecesorului reclamantelor, B. I., decedat, din localitatea de domiciliu, V., județul Hunedoara în localitatea Mânăstirea, județul Călărași, în perioada 1 septembrie 1948 - 29 noiembrie 1956.
A respins în rest acțiunea civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Reclamantele sunt fiice defunctului B. I., decedat la data de 6 noiembrie 1956 (fila 10).
Acesta a fost supus unor persecuții din partea miliției și securității regimului comunist pentru activitatea politică desfășurată în anul 1948 ca membru al PNȚ- M., fiind și președinte al filialei V. a acestei formațiuni politice și, respectiv, pentru activitatea intensă contra regimului comunist democrat, desfășurată prin comunele din județul Gorj, fiind trimis în judecată și condamnat prin Sentința penală nr. 834/1949 de către Tribunalul M. Sibiu la 4 luni închisoare corecțională pentru delictul prev. și ped. de art. 325 Cod penal, de deținere de publicații interzise (fila 76, 118/,112, 143 dosar fond).
Ulterior, s-a dispus dislocarea sa de la domiciliul din V. în localitatea Mănăstirea, Oltenița în perioada 1951 -1955, când prin Decizia nr. 5999/18.07.1955, au fost ridicate restricțiile domiciliare și acordat dreptul de a se stabili în orice localitate din țară (fila 68, 69, 70, 71, 91, 92, 103 dosar fond).
P. art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, legiuitorul român a prevăzut dreptul oricărei persoane care a suferit condamnări cu caracter politic sau măsuri administrative cu caracter politic, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum și anterior acestei date, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut ca scop împotrivirea față de regimul totalitar, de a solicita obligarea statului la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, urmând ca instanța să țină seama de măsurile reparatorii acordate deja, în temeiul Decretului - Lege nr. 118/1990.
P. art. 3 al actului normativ respectiv, legiuitorul a delimitat sfera măsurilor administrative ce pot constitui obiect al acestor despăgubiri compensatorii, de natură morală, la acele măsuri dispuse în temeiul actelor normative menționate la lit. a – f a acestui text de lege, cu posibilitatea expres prevăzută la art. 4 alin. 2, pentru persoanele care au făcut obiectul altor asemenea măsuri administrative precum - dislocarea, stabilirea domiciliului obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu – dispuse de organele de miliție și securitate, de a solicita instanței să constate caracterul politic al acestora.
Or, în condițiile în care actele dosarului de urmărire ale defunctului B. I., relevă fără putere de tăgadă, că atât măsura trimiterii lui în judecată cât și măsura dislocării acestuia de la domiciliu și strămutarea în B., s-au datorat activității politice desfășurate ca membru al PNȚ - M., precum și activității ostile regimului comunist, desfășurată prin satele și comunele din Gorj, acestea au un evident caracter politic. (f. 62- 166)
Cum însă, prin Decizia nr. 1358/2010, C. Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate, - invocată de pârâtul în cauză – a normei juridice conținute de articolul 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.
Decizia respectivă a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010.
Potrivit art. 147 alin. 1 din Constituția României, coroborat cu cele ale art. 31 alin. 3 a Legii nr. 47/1992, republicată, dispozițiile legale declarate neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, în Monitorul Oficial, dacă în acest interval de timp, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu a reglementat situația creată, în sensul că nu a pus de acord normele juridice declarate neconstituționale, cu prevederile Constituției.
Cum, în intervalul celor 45 de zile, legiuitorul român nu a reglementat situația creată, în sensul că nu a pus de acord prevederile art. 5 alin. 1 lit. a, cu prevederile Constituției, norma juridică respectivă a fost lipsită de orice eficacitate.
În concluzie, raportat la cele ce preced și în considerarea practicii în materie a Curții de A. A. I. și având în vedere că reclamanții au înțeles să nu-și mai susțină capătul de cerere privind obligarea pârâtului, în condițiile art. 5 alin.1 lit. a din Legea nr. 221/2009, la plata daunelor morale, instanța a adus o soluție de admitere, în parte, a acțiunii formulate, în sensul că a constatat caracterul politic al măsurii administrative a strămutării antecesorului acestora, B. I., în perioada 1 septembrie 1948 - 29 noiembrie 1956, din localitatea de domiciliu, V., județul Hunedoara și stabilirea domiciliului obligatoriu în localitatea Mânăstirea, județul Călărași.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul moral creat antecesorului reclamantelor ca urmare a măsurii administrative al cărei caracter politic a fost constatat în cele ce preced, având în vedere faptul că avocatul în substituire nu a prezentat un mandat care să-i îngăduie, ca demers procedural, renunțări la judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Hunedoara care a solicitat modificarea sentinței și respingerea acțiunii, arătând în esență că, condamnarea suportată nu constituie măsură cu caracter politic în sensul Legii 221/2009, întrucât nu s-a făcut dovada că măsura a fost luată datorită împotrivirii față de regimul comunist.
Recursul a fost întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 cod pr. civilă.
Intimatele nu au depus întâmpinare.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
C., analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate constată următoarele:
Reclamantele au sesizat instanța cu o acțiune prin care a solicitat să se constate caracterul politic al măsurii deportării tatălui lor, respectiv bunicul reclamantei D. S., și de stabilire a domiciliului obligatoriu din localitatea de domiciliu, V., în localitatea Mănăstirea, jud. Călărași, în perioada 1 septembrie 1948 – 29.11.1956.
Temeiul de drept al cererii de chemare în judecată este Legea 221/2009, în ceea ce privește petitul formulat în principal, respectiv caracterul politic al condamnării suferite, lege a cărei titulatură este neechivocă în sensul că are în vedere condamnările și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Potrivit art. 1 alin 1 din Legea 221/2009, constituie condamnare cu caracter politic: „orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, „persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
Astfel, conform art. 1 alin 3 din aceeași lege, „constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare.”
Art. 2 alin. 1 din OUG 214/1999, la care face referire textul de lege citat anterior, prevede că constituie infracțiuni săvârșite din motive politice, infracțiunile care au avut drept scop:
- exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică;
- susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic;
- propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta;
- acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist;
- respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale;
- înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
P. urmare, în determinarea faptelor considerate politice este utilizat criteriul subiectiv ce are în vedere mobilul urmărit de autorul faptei săvârșite în perioada regimului comunist, acest scop fiind de exprimare a protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la data de 22 decembrie 1989. Pentru a se admite acțiunea reclamantului, era necesar ca în speță acesta să dovedească că a săvârșit fapte care au avut unul din scopurile enumerate la art. 2 alin. 1 din OUG 214/1999, ceea ce Tribunalul nu a reținut.
Măsura administrativă la care a fost supus tatăl, respectiv bunicul reclamantelor, de stabilire a domiciliului obligatoriu, se încadrează în dispozițiile art. 4 alin. 2 coroborat cu art. 1 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
Pentru ca aceste măsuri să fie considerate condamnări cu caracter politic era necesar ca reclamantul să dovedească, potrivit textelor legale precitate, că prin săvârșirea faptelor ce a avut unul din scopurile prevăzute la art. 2 al. 1 din OUG nr. 214/1999 și anume persoana respectivă să fi participat la acțiunea de împotrivire și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România la data de 6 martie 1945 și că datorită acestor acțiuni s-a luat măsura administrativă față de persoana în cauză.
Măsura administrativă s-a luat față de tatăl, respectiv bunicul reclamantelor, pentru fapte exercitate ulterior anului 1945, deci după instaurarea regimului comunist în România, respectiv pentru calitatea sa de membru PNȚ –
(continuarea deciziei civile nr. 629/2012 pronunțată în dosar nr._ )
M., calitate în care a desfășurat activități ostile regimului comunist, desfășurate în satele și comunele din jud. Gorj.
Din înscrisurile depuse de la fila 68 dosar fond, întocmite de M.A.I., rezultă cu evidență că antecesorul reclamantelor a avut activitate și manifestări ostile regimului comunist.
Astfel, din actele depuse la dosarul cauzei, instanța de recurs reține că tatăl, respectiv bunicul reclamantelor, a desfășurat activități care să urmărească scopurile anterior arătate, și anume nu rezultă că ar fi participat la acțiuni de împotrivire la regimul comunist instaurat în România la data de 6 martie 1945. Din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul și-a exprimat protestul față de dictatura comunistă și că a avut manifestări contrare regimului de atunci, iar prin activitatea desfășurată a dorit să-și exprime protestul împotriva dictaturii, a abuzului de putere și al nerespectării drepturilor omului, astfel încât măsura administrativă de stabilire a domiciliului obligatoriu dispusă împotriva sa are caracter politic în sensul legii speciale, cu atât mai mult cu cât reclamantele au probat în fața instanței efectuarea cercetărilor penale de către organele speciale ale securității din acea vreme.
Față de cele arătate mai sus, se constată că instanța de fond a dat o interpretare corectă prevederilor legii speciale, prin urmare, toate criticile aduse sentinței atacate sunt nefondate și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ, C. va respinge recursurile pârâților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 109/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6.12.2012
Președinte, A. N. | Judecător, C. G. N. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, M. R. |
Redc. CGN/7.12.2012
Tehn. E.H./2 ex/04.01.2013
Jud. fond: I. M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 609/2012. Curtea de... | Fond funciar. Decizia nr. 626/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
