Pretenţii. Decizia nr. 718/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 718/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 718/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 718/2013
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. M.-vicepreședinte
Judecător A. N.
Judecător C. M. C.
Grefier E. M. H.
Cu participarea Ministerului Public prin P. de pe lângă C. de A. A. I. – Procuror M. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta C. Națională de A. și D. Naționale din România împotriva sentinței civile nr. 148/2013 pronunțată de T. H. în dosar civil_, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței legala îndeplinire a procedurii de citare.
Se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței la prezentul termen, concluzii scrise formulate de intimatul reclamant T. I., prin care se solicită și judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentanta Ministerului Public arată că nu are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului precum și solicitarea intimatului de judecare a cauzei în lipsă, constată încheiată faza probatorie, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public.
Procuror M. C. solicită instanței respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, apreciind că în mod corect a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult cu cât s-a opus acțiunii reclamantului și a fost parte căzută în pretenții.
Față de cele expuse și lucrările dosarului, cauza rămâne în pronunțare.
C. DE A.
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 148/2013, pronunțată de T. H. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția R. de D. și P. Timișoara.
S-a respins excepția decăderii reclamantului din dreptul de a-și modifica cererea de chemare în judecată.
S-a admis, în parte, acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul T. I., în contradictoriu cu pârâta – intervenientă în cauză - C. Națională de A. și D. Naționale din România S.A. Bucureștiși în consecință:
A fost obligată pârâta să dispună eliberarea către reclamant a sumei de 49.047,6 lei – consemnată la CEC Bank, Sucursala Timișoara –, reprezentând despăgubiri propuse acestuia prin Hotărârea nr. 71/2006 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 192/2004 Bănița, pentru terenurile în suprafață de 2854,9 mp., expropriate, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
S-a respins în rest acțiunea civilă precizată.
S-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de C. Națională de A. și D. Naționale din România S.A. – București.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată și să depună în contul Biroului de Expertiză de pe lângă T. H., suma de 2000 lei onorariu expertiză.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă reînregistrată pe rolul Tribunalului H. la data de 15.7.2011 – în baza Deciziei de casare nr. 404/2011 a Curții de A. A. I. – reclamantul, T. I., a chemat în judecată în calitate de pârât Direcția R. de D. și P. Timișoara, solicitând ca, după administrarea probelor legale, să fie obligată să-i plătească despăgubiri în sumă de 13.703,53 euro, pentru terenurile expropriate, conform Procesului-verbal nr. 90 din 06.07.2006, încheiat de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 196/2004 a Comunei Bănița.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin procesul verbal respectiv, s-a stabilit că el împreună cu R. G., au dreptul la suma de 13.703,53 euro despăgubiri pentru terenul ce le-a fost expropriat, în vederea reabilitării Șoselei Petroșani – Livezeni, iar urmare a acțiunii pe care a promovat-o pentru ieșirea din indiviziune, prin Sentința civilă nr. 519/207, Judecătoria Petroșani, i-a atribuit terenul respectiv, în întregime, astfel că suma propuse de comisia instituită în baza Legii nr._, îi revine, integral, existând acordul său expres, pentru expropriere, încă din 6 iunie 2006. (f. 1; 142)
La un termen ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – C. Națională de A. și D. Naționale din România SA, a solicitat să se constate că - în baza HG nr. 672/206 – publicată în Monitorul Oficial nr. 489/206 – a Hotărârii nr. 71/06.6.2006 a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 și a Procesului verbal nr. 90/6.06.2006 - are calitatea de persoană expropriată asupra terenului în suprafață de 2854,9 mp.; să fie obligat pârâtul expropriator Statul Român prin C. Națională de A. și D. Naționale din România SA București, să-i plătească suma de 42.047 lei și să-i elibereze acestuia această sumă consemnată la CEC Bank – Filiala Timișoara, pe numele său.
A solicitat, de asemenea, să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expert și onorariu avocat, invocând ca și temei de drept dispozițiile art. 111 și 112 Cod procedură civilă, art. 1-4 din HG nr. 672/2006, art. 17 și 18 din HG nr. 434/2009, Legea nr. 255/2010, Legea nr. 33/1994 și art. 5 alin. 7 din Legea nr. 198/2004.
În cauză, C. Națională de A. și D. Naționale din România SA, a formulat cere de intervenție în interes propriu, solicitând să se constate calitatea sa de proprietar asupra parcelelor nr. topo 2415, 2416 și nr. ( 2409, 2410)/2 – nr. cad. 368 – menționate prin Hotărârea nr. 71/2006 de stabilire a despăgubirilor, precum și prin Hotărârea nr. 1/2007 de rectificare a acesteia.
A solicitat respingerea acțiunii reclamantului pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția R. de D. și P. Timișoara, raportat la dispozițiile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 198/2004 și art. 8 alin. 2 din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi, potrivit cărora procesele în materie de expropriere se judecă în contradictoriu cu Statul Român prin C. Națională de A. și D. Naționale din România SA, sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, iar, în plus, la condiția direcțiilor regionale din subordinea sa, care, potrivit OUG nr. 84/2003, ratificată prin Legea nr. 47/2004, sunt concepute ca structuri zonale, fără personalitate juridică, astfel că pârâta în cauză, nu are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, intervenienta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, în condițiile în care acesta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra parcelelor ( 2415, 2416)/2 și, respectiv, ( 2409, 2410)/2 – nr. cad. 368, cuprinse în Hotărârea nr. 71/6.7.206 și, în Procesul verbal nr. 90/6.06.2006, - ambele emise de către Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 196/2004 Bănița.
A susținut că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor respective, încă din anul 2004, în temeiul Contractului autentificat cu nr. 2309/08.04.2004, acestea fiindu-i atribuite prin Sentința civilă nr. 519/2007 a Judecătoriei Petroșani, astfel că reclamantul nu poate face dovada calității sale de proprietar al acestor terenuri și, prin urmare, nu are dreptul la despăgubirile propuse prin Hotărârea nr. 71/2006.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 49 și următoarele Cod procedură civilă, art. 111, 112 și următoarele Cod procedură civilă, prevederile Legii nr. 198/2004, OUG nr. 84/2003 aplicabile prin Legea nr. 47/2004, art. 1169 Cod civil. (f. 17-20)
Raportat la precizarea acțiunii, depusă la dosarul cauzei, intervenienta în interes propriu a invocat dispozițiile art. 132 coroborat cu art. 315 alin. 3 Cod procedură civilă, solicitând a se constata pe cale de excepție, că reclamantul este decăzut din dreptul de a-și modifica cererea de chemare în judecată.
Pe fond, a solicitat a se respinge primul capăt al acestei acțiunii, ca inadmisibil, în condițiile art. 111 Cod procedură civilă, iar cel de-al doilea capăt al acesteia, - pe care l-a apreciat ca fiind reiterarea cererii introductive -, intervenienta, a invocat aceleași argumente din cererea de intervenție, respectiv că, în condițiile în care reclamantul nu probează calitatea de proprietar al terenurilor expropriate – identificate cadastral cu nr. 368, 43 și 44 -, fapt ce presupune efectuarea unei expertize judiciare topografice cu acest obiectiv, cerere sa de despăgubiri, se impune a fi respinsă, ca neîntemeiată.
În esență, intervenienta a arătat că după emiterea Hotărârii nr._ a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 196/2004 Bănița, reclamantul a promovat o acțiune civilă pentru ieșirea din indiviziune, finalizată prin Sentința civilă nr. 519/2007 a Judecătoriei Petroșani, care, însă, nu a clarificat situația juridică a imobilelor expropriate, în sensul dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 198/2004. (f. 44-46)
A susținut că imobilul expropriat conform Hotărârii nr. 71/2006, este identificat, potrivit documentației tehnico-cadastrală avizată de OCPI H. cu nr. 1056/01.02.2006, în sistem cadastral cu nr. 368, 43, 404 ceea ce presupune lămuriri în ce privește corespondența dintre terenul expropriat cu numerele cadastrale respective și terenul deținut de reclamant, identificat în coordonate topografice. (f. 44-46 fond)
D. examinarea actelor dosarului, precum și a probelor ce s-au administrat – și în considerarea îndrumărilor date de C. de A. A. I., prin decizia de casare, tribunalul a reținut următoarele:
În vederea realizării obiectivului de utilitate publică „ Reabilitarea DN 66 Petroșani – S., între km. 131+ 000 și km. 210+ 516 din cadrul etapei a IV-a de reabilitare a drumurilor naționale pe teritoriul județului H.”, - pe baza documentației tehnico-cadastrale înregistrate la OCPI H. sub nr. 1056/01.02.2006 -, prin Hotărârea nr. 71/2006, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 Bănița, a stabilit calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la despăgubiri pentru terenul agricol intravilan în suprafață de 2854,90 mp. identificat prin nr. topo ( 2415, 2416)/2; ( 2409, 2410)2; ( 2415; 2416)/3; (249, 2410)3; ( 2415,_)/4; ( 249, 2410)/4, având nr. cad. 368, 43, 404, în sumă de 49.047, 64 lei – echivalent a 13.703, 52 euro la cursul BNR de 1 euro/ 3,5792 lei din 05.07.2006 – reprezentând contravaloarea imobilului expropriat și a tot ce se încorporează și se unește cu acesta la data exproprierii, cu excepția construcțiilor - și, care, se consemna pe numele reclamantului ca persoană identificată ca titular al dreptului.
Prin hotărârea respectivă, s-a menționat expres – la art. 3 – că transferul proprietății imobilului, operează, de drept, la data consemnării despăgubirilor pentru expropriere și, că, potrivit Procesului-verbal nr. 9 din aceeași dată – 6 iulie 2006 -, reclamantul, ca persoană îndreptățită la despăgubiri, a acceptat cuantumul acestora, propus, de către comisie. (f. 12-13 din dosarul nr._ )
Potrivit respectivului Proces verbal, la momentul încheierii acestuia, reclamantul – ca persoană expropriată – nu a depus actele doveditoare în termenul prevăzut de art. 5 (2) din Legea nr. 198/2004, astfel că suma s-a consemnat la o unitate bancară, pe numele său, cu posibilitatea de a fi eliberată doar la cererea expropriatorului sau în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. (f. 14-15)
Or, potrivit raportului de expertiză, reclamantul are calitatea de proprietar asupra terenului consemnat în Hotărârea nr. 71/06.07.2006, intravilan, arabil (fânaț și pășune), atribuit prin Sentința civilă nr. 519/2007 a Judecătoriei Petroșani, după cum urmează: . nr. topo ( 249, 2410)/1 în suprafață de 3.600 mp.; . nr. topo ( 2409, 2410)3, în suprafață de 946 mp.; . nr. topo ( 2409, 2410)/4, în suprafață de 13.273 mp., dezmembrat din CF 446 M. (f. 12 -13 dosar nr._ 209 a Curții de A. A. I.; f. 5-6 dosar nr._ 209 a Tribunalului H.) – care, în baza Încheierii OCPI nr. 3918/2007 s-a întabulat cu nr. cadastrale 436, 437, în CF nedefinitive și, care, se suprapun pe nr. cad. 368, 403 și 404, atribuite în baza documentației de expropriere aprobată cu nr. 1056/2006 și întocmită de SRL „ Primul Meridian” Slatina – vezi expertiza întocmită de experții judiciari, în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, de identificare. (f. 56, 58, 59)
Or, în condițiile în care pârâta a „ efectuat unele operări în CF”, care nu sunt în concordanță cu expertiza topografică prin care Judecătoria Petroșani a dispus ieșirea din indiviziune, atribuind în baza documentației OCPI H. cu nr. 1056/01.02.2006, numere cadastrale 368 ( 296,815 mp. ) 403 ( 1.962,634 mp.) și 404 ( 595,449 mp. ), care până la acest moment nu au fost însă înscrise în vreo carte funciară și care se suprapun peste numerele cadastrale ale parcelelor atribuite reclamantului, de către instanța de judecată, este evident că sumele consemnate ca despăgubiri pe numele acestuia la CEC Bank Timișoara, nu vor putea fi eliberate acestuia, decât prin hotărâre judecătorească întrucât, reclamantul nu ar putea face dovada calității sale de proprietar tabular asupra terenurilor expropriate, decât, eventual, după o lotizare prealabilă, acceptată de către pârâtă, conform sugestiilor făcute de expertul judiciar C. M.. (f. 84)+
Deci, s-a apreciat că ceea ce este elocvent în cauză, este faptul necontestat, că reclamantul a fost expropriat, în condițiile Legii nr. 198/2004, pentru cauza de utilitate publică a „ Reabilitării DN 66 Petroșani – S., între km. 131+ 000 și km. 210+ 516 din cadrul etapei a IV-a de reabilitare a drumurilor naționale pe teritoriul județului H.”; că a consimțit la expropriere precum și la despăgubirile propuse pentru imobilele proprietatea lui, suprafața cestora fiind, conform Hotărârii nr. 71/206 și Procesului-verbal nr. 90/206 și expertizelor ce s-au efectuat în cauză, de 2854,9 mp., din care înscris în CF_ Bănița: 1962,60 mp.; în CF_ Bănița: 595 mp. și în CF_ Bănița: 297 mp. (f. 133-134), iar aceste terenuri nu au nimic comun cu cele dobândite de către intervenienta CNADNR prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin Încheierea nr. 2309/2004 de BNP Daj R.. (f. 20; 48; 47)
În fine, s-a constatat că prin Sentința civilă nr. 519/2007 a Judecătoriei Petroșani, nu i-a fost atribuită numitului R. G. vreo suprafață de teren din cele menționate în Hotărârea nr. 71/2006.
În concluzie, apreciind că situația litigioasă dedusă judecății a fost determinată de inadvertențele dintre documentația topografică executată de SRL „ Primul Meridian” Slatina - la baza parcelării și înscrierii în CF a terenurilor ce fac obiect al investiției de interes public „ Reabilitarea DN 66 între Petroșani și Baru M.” - și lucrările de expertiză topografică executate de experții judiciari în ce privesc parcelele de teren aparținând reclamantului și, apreciind că acestea au fost lămurite, tribunalul a admis în parte cererea reclamantului, astfel cum a fost formulată.
Pe cale de consecință, se va obliga pârâta intervenientă C. Națională de A. și D. Naționale din România SA, să dispună eliberarea sumelor consemnate pe numele reclamantului T. I., la CEC Bank Sucursala Timișoara.
În ceea ce privește excepția invocată de C. Națională de A. și D. Naționale din România SA, prin întâmpinare, în considerarea dispozițiilor art. 132 coroborat cu cele ale art. 315 Cod procedură civilă, sub aspectul modificării acțiunii introductive, tribunalul a considerat că, precizarea de acțiune depusă de reclamant în această fază a procesului civil, constituie, în fapt, o completare necesară a acțiunii sub aspectul cadrului procesual și, - după propriile aprecieri făcute de intervenientă prin întâmpinarea la aceasta -, o reiterare a obiectului ei principal și, care, este evident, inadmisibilă în ce privește constatarea solicitată, pe temeiul art. 111 Cod procedură civilă, câtă vreme se tinde la realizarea dreptului însuși.
Având în vedere că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 198/2004 și, respectiv a N.M. de aplicare a acesteia, precum și de dată mai recentă a dispozițiilor Legii nr. 255/2010, calitatea de expropriator o are Statul Român prin C. Națională de A. și D. Naționale din România S.A. – București – autoritate abilitată în subordinea Ministerului Transporturilor, lucrarea realizată – „ Reabilitare DN 66 Petroșani – S., între km 131+000 și km 210+516” – intrând în categoria lucrărilor de interes public național, s-a apreciat că este evidentă calitatea procesuală pasivă a intervenientului desemnat să administreze realizarea obiectivului de interes public, precum și faptul că transferul proprietății reclamantului a operat, de drept, la data consemnării despăgubirilor pentru expropriere în baza propriei hotărâri - Hotărârea nr. 90/6 iulie 2006 și art. 3 din procesul-verbal cu același număr și aceiași dată, anexă la hotărârea respectivă –și, care, nu a fost revocată până la data prezentă. (f. 11 fond).
Ca urmare, raportat la cele ce preced, în considerarea regulii de principiu instituită prin art. 137 Cod procedură civilă, conform căreia instanța are obligația de a soluționa, cu prioritate, excepțiile de procedură ce se ridică înaintea sa, s-a constatat lipsa calității procesuale pasive a direcției pârâte și calitatea procesuală pasivă a intervenientei C. Națională de A. și D. Naționale din România S.A. – București, desemnată prin lege ca reprezentant al expropriatorului Statul Român.
Cum, în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 198/2004, care, se completează cu dispozițiile Legii nr. 33/1994 și văzând că prin art. 30 din acest act normativ, legiuitorul a reglementat în ce privește plata despăgubirilor, ca acestea să se facă în orice mod convenit între părți, iar în lipsa unui acord în acest sens, a dispus ca instanța să hotărască stabilind și termenul de plată care nu poate depăși 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Cum, atitudinea procesuală a pârâtei în cauză, relevă că nu există un acord în ce privește plata sumelor stabilite ca despăgubiri de propria comisie de aplicare a Legii nr. 198/2004, prin Hotărârea nr. 71/2006, în considerarea textului de lege menționat, tribunalul a dispus, din oficiu, în exercițiul rolului activ al instanței de judecată, ca plata acestora să se facă în termen de 5 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Văzând și dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă coroborat cu cele ale art. 38 din Legea nr. 33/1994, care constituie sediul juridic în materie de exproprieri și, că, în cauză se justifică cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei onorariu avocat, apreciindu-se că această sumă este rezonabilă și justifică eforturile depuse de cei doi avocați aleși ai reclamantului, în cele două faze ale procesului civil s-a dispus obligarea pârâtei la plata ei.
Împotriva sentinței civile nr. 148/2013 a Tribunalului H. a declarat recurs pârâta C. Națională de A. și D. Naționale din România SA, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată de la fondul cauzei, precum și a sumei de 2000 lei cu titlu de onorariu expertiză.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. și art. 38 din Legea nr. 33/1994, întrucât, pe tot parcursul cauzei, expropriatorul a urmărit ca demersul reclamantului de obținere a despăgubirilor să fie realizat și dovedit în acord cu dispozițiile legale incidente – art. 5 din Legea nr. 198/2004.
Date fiind diferențele evidente cu privire la identificarea imobilului expropriat și terenurile aflate în proprietatea reclamantului, acestuia nu i-a putut fi eliberată despăgubirea consemnată în condițiile art. 5 alin 4 din Legea nr. 198/2004, care condiționează eliberarea sumei de dovedirea prealabilă a dreptului de proprietate.
Prin formularea acțiunii, scopul exclusiv al reclamantului a fost dovedirea calității de persoană îndreptățită la despăgubire pentru imobilul expropriat identificat prin nr. cadastral 368, 403, 404 Bănița și eliberarea sumei necontestate, stabilită prin hotărârea nr. 7/06.07.2006 în favoarea acestuia.
D. în urma administrării probei cu expertiză tehnică topografică s-a constatat că terenul reclamantului se suprapune cu imobilul expropriat în întregime. Astfel s-a confirmat teza promovată de către reclamant, suprapunerea subzistând pentru terenul expropriat având numerele cadastrale 368, 403, 404 Bănița.
Expropriatorul nu s-a opus admiterii acțiunii, solicitând doar dovedirea în condițiile Legii nr. 198/2004 a calității de persoană îndreptățită la despăgubire prin administrarea probei cu expertiza tehnică.
În speță s-au aplicat greșit dispozițiile art. 274 C. proc. civ. întrucât nu se poate reține culpa procesuală a recurentei, situația nefiind generată de conduita expropriatorului. Exproprierea s-a realizat în conformitate cu documentația tehnico – cadastrală avizată de OCPI H. cu nr. 1056/01.02.2006 și situația de carte funciară de la momentul emiterii hotărârii nr. 71/06.07.2006 de stabilire a despăgubirilor.
Faptul că ulterior avizării și recepționării documentelor tehnico-cadastrale de către OCPI H. situația de carte funciară a suferit modificări ca urmare a sentinței civile nr. 519/2007 a Judecătoriei Petroșani, nu poate fi imputat expropriatorului. Documentația cadastrală întocmită în vederea ieșirii din indiviziune a reclamantului nu a ținut cont de documentația tehnico-cadastrală realizată pentru exproprierea imobilului cu nr. cadastral 368, 403, 404 Bănița, avizată de OCPI H., acesta fiind motivul pentru care a fost necesar să se promoveze acțiunea dedusă judecății.
În cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 38 din Legea nr. 33/1994, imobilul fiind expropriat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 198/2004 și ale HG nr. 672/2006. Conform art. 10 alin 3 din Legea nr. 198/2004, cheltuielile cu expertiza evaluatorie sunt în sarcina părții care a solicitat proba.
Chiar și prin prisma dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 33/1994, onorariul de avocat nu poate fi încadrat în categoria cheltuielilor legate de expropriere.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată întrucât s-a aflat în culpă procesuală, nerecunoscând dreptul de proprietate ale reclamantului. Datorită acestei poziții procesuale s-a administrat proba cu expertiza topografică solicitată chiar de către recurentă.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., C. constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nefiind incident.
Temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală. În cauză, promovarea acțiunii a fost determinată de conduita pârâtei, care a refuzat eliberarea sumei de bani stabilită cu titlu de despăgubire, apreciind că reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul exproprierii.
Prin adresa nr. 92/_/27.03.2012, pârâta a comunicat reclamantului că, date fiind neconcordanțele privitoare la identificarea cadastrală a terenurilor, respectiv cel deja achiziționat și cel supus exproprierii, s-a decis blocarea acordării despăgubirii până la clarificarea acestei situații.
Or, nelămurirea situației îi este imputabilă pârâtei, odată ce documentația cadastrală care a stat la baza identificării imobilelor expropriate prin Hotărârea nr. 71/06.07.2006 nu a fost întabulată, astfel încât numerele cadastrale atribuite 368, 403, 404 Bănița nu au dobândit corespondent în cartea funciară.
Pe cale de consecință, nu se poate aprecia că expropriatorul și-a îndeplinit toate obligațiile ce-i reveneau, survenirea situației litigioase fiindu-i imputabilă.
(continuare decizia 718/17.10.2013 pronunțată în dosar_ )
Susținerile recurentei privitoare la lipa oricărei culpe nu pot fi primite, aceasta fiind parte în dosarul finalizat prin sentința civilă nr. 519/25.01.2007 a Judecătoriei Petroșani. Prin această hotărâre, imobilul în litigiu a fost parcelat, iar pârâtei i-a fost atribuit lotul cu număr top nou 2409, 2410/2, 2415, 2416/2.
Invocarea neconcordanțelor dintre documentația întocmită în dosarul nr._ al Judecătoriei Petroșani, în care a fost parte, fără a fi formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, documentație ce a fost recepționată de OCPI H. cu nr. 5107/26.04.2007 și documentația efectuată anterior, dar neîntabulată, înseamnă invocarea propriei culpe a expropriatorului.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamant, odată ce prin conduita sa recurenta a generat situația litigioasă, punându-l pe reclamant în situația de a sesiza instanța de judecată.
Nefondate se privesc a fi și criticile privitoare la incidența prevederilor art. 38 din Legea nr. 33/1994. D. cuprinsul art. 18 din Legea nr. 198/2004, rezultă că prevederile ei se completează cu dispozițiile Legii nr. 33/1994.
Fiind vorba de identificarea terenului ce a fost expropriat, în mod corect instanța de fond a reținut plata onorariului expertului topograf ca fiind o cheltuială în interesul exproprierii și în sarcina expropriatorului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C. Națională de A. și D. Naționale din România împotriva sentinței civile nr. 148/2013 pronunțată de T. H. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.10.2013.
Președinte, M. A. M. | Judecător, A. N. | Judecător, C. M. C. |
Grefier, E. M. H. |
Redc. MAM
Tehnoredc. EH/2 ex/25.02.2014
Jud. fond: M. I.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 86/2013. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 720/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
