Pretenţii. Decizia nr. 97/2012. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 97/2012 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 23-02-2012 în dosarul nr. 97/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 97/2012
Ședința publică de la 23 Februarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N. – președinte secție
Judecător C. G. N. - vicepreședinte
Judecător M. F. C.
Grefier N. P.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de revizuienții R. C. I. și T. M. V., împotriva deciziei civile nr. 790/2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția civilă în dosar civil nr._, având ca obiect pretenții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii formulate de revizuienții R. C. I. și T. M. V., prin mandatar ales.
Constituirea completului de judecată, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 16 februarie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra cererii de revizuire de față,
P. decizia civilă nr. 790/2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil nr._ s-a admis recursul declarat de pârâta .. – S. H. S. împotriva deciziei civile 359/17 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul S. - Secția Civilă. A fost modificată în tot decizia atacată în sensul că s-a admis apelul declarat de pârâta .. – S. H. S. împotriva sentinței civile nr. 637/7.10.2010 pronunțată de Judecătoria Săliște, și în consecință:
A fost schimbată în parte sentința atacată în sensul că s-a respins cererea reclamanților R. C. – I. și T. M. V. de obligare a pârâtei .. – S. H. S. la plata folosului de tras pentru suprafața de teren ocupată de microhidrocentrala din . fost menținute dispozițiile sentinței numai cu privire la admiterea capătului de cerere privind obligarea pârâtei să permită reclamanților accesul la proprietatea lor, pe podul de beton amenajat peste râul Cibin și înlăturate celelalte dispoziții. A fost obligată pârâta .. – S. H. S. să plătească reclamanților R. C. – I. și T. M. V. suma de 8 lei, cu titlu de taxă de timbru aferent capătului de cerere admis și obligați intimații reclamanți R. C. – I. și T. M. V. să plătească recurentei pârâte .. – S. H. S. suma de 8.326,98 lei cheltuieli de judecată în apel și în recurs.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut și motivat următoarele:
În art. 12 din Decretul Prezidențial nr. 3/6.01.1989 s-a dispus exproprierea și trecerea în proprietatea statului și administrarea Întreprinderii de exploatare și întreținere a rețelelor și instalațiilor energetice și de distribuție a energiei electrice și termice S., a terenurilor în suprafață de 730 mp, situate în . în planul de situație nr. 15 anexat decretului, proprietatea lui T. T. domiciliat în S. . jud. S.. Exproprierea s-a dispus în scopul construirii microhidrocentralei electrice Gura Râului Cibin, jud. S..
Reclamanții au devenit proprietari asupra imobilului înscris în Cf 1969 top 1178/2, înscriși sub B+32, 33 în baza certificatului de moștenitor nr. 1396/1995, iar la data de 27.03.1998 au parcelat imobilul în 5 parcele, dintre care face obiectul acțiunii de față doar nr. top 1178/2/3 de 1180 mp, asupra căruia au rămas coproprietari ambii reclamanți.
Este adevărat că, potrivit actelor de la dosar, reclamanții au invitat la conciliere societatea pârâtă, însă aceasta nu s-a prezentat la data stabilită și nici nu a avut ea însăși vreo inițiativă față de cererile formulate de reclamanți.
În ce privește natura juridică a litigiului: acțiunea promovată de reclamanți are ca obiect despăgubirea pentru folosirea de către pârât a terenului proprietatea lor, ori, reclamanții nu sunt comercianți și nici acțiunea lor nu are legătură cu calitatea de comerciant a pârâtei. Izvorul acțiunii îl constituie susținerea reclamanților că le-a fost încălcat un drept de proprietate, acțiunea având un caracter eminamente civil.
Competența materială a instanței se stabilește luând în considerare valoarea pretențiilor reclamanților, așa cum sunt indicate în acțiunea introductivă. Ori, prin acțiune reclamanții au cerut folos de tras pe ultimii 3 ani, apreciind un cuantum de 500 lei pe an, astfel că în mod corect, în temeiul art. 1 cod procedură civilă, judecătoria este instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță. Împrejurarea că după administrarea probelor a rezultat o valoare mai mare a acestor despăgubiri, care a și fost acordată de instanță, este lipsită de relevanță sub aspectul stabilirii căii de atac, potrivit art. 181 cod procedură civilă.
Pe cale de excepție, recurenta a invocat „excepția nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor….”, însă această apărare este una de fond indiferent de titulatura care i s-a dat, și va fi analizată prin prisma acestui fapt.
Așa cum corect a motivat și instanța de apel, judecătoria a respins excepția inadmisibilității acțiunii implicit, analizând cauza în fond.
Având în vedere aceste argumente, Curtea a respins ca nefondate excepțiile invocate de recurentă.
Recursul nu este o cale de atac devolutivă, ci un mijloc procedural prin intermediul căreia nu se rejudecă pricina, ci se realizează doar un examen al hotărârii atacate. Soluția este firească, mai ales în condițiile în care recursului i s-a conferit și caracterul unei căi extraordinare de atac. În aceste context, potrivit art. 305 cod procedură civilă, în recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor. Nu se pot face nici cereri noi, sau invoca excepții de fond pentru prima dată, căci s-ar încălca principiul dublului grad de jurisdicție. Ori, recurenta a invocat pentru prima dată în recurs nulitatea actului care a stat la baza întabulării reclamanților asupra terenului în litigiu, ceea ce este inadmisibil.
În fața instanței de fond a fost depusă o adresă de la Consiliul Popular al comunei Gura Râului sub nr. 72/18.02.1987 către I.E.I.R.I.E.D.E.E.T. S. prin care se exprimă acordul față de scoaterea din circuitul agricol a suprafeței de 221 mp teren și a unei suprafețe de_ mp pentru amplasarea obiectivului M.H.C. Gura Râului aprobat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 202/1982. Acestei adrese a fost alăturată declarația lui T. T. prin care declară că este de acord cu cedarea definitivă a suprafețe de 730 mp și temporar a suprafeței de 1450 mp teren fânaț natural din proprietatea sa, cu condiția de a i se atribui în schimb o altă suprafață în perimetrul construibil al localității, fără a fi despăgubit în bani. A mai menționat în declarație că la terminarea lucrărilor, dorește să se facă o nouă măsurătoare pentru a determina exact suprafața reală folosită temporar, dar și cea ocupată de noul obiectiv, apoi pe care o va ceda definitiv în schimbul alteia. Și-a rezervat dreptul de a cere despăgubiri pentru pagubele cauzate terenului său pe perioada efectuării lucrărilor, condiționând cedarea definitivă a terenului de asigurarea perpetuă a dreptului de acces liber între cele două părți rezultante ale grădinii și pe podul metalic în afară.
În vederea efectuării obiectivului de investiții stabilit, s-a întocmit un memoriu tehnic care menționează suprafețele și categoria de teren necesare lucrării.
Ca urmare, prin Decretul Prezidențial nr. 3 din 06.01.1989, s-a dispus exproprierea, în scopul construirii microhidrocentralei electrice Gura Râului Cibin, și trecerea în proprietatea statului și în administrarea directă a Întreprinderii de exploatare și întreținere a rețelelor și instalațiilor energetice și de distribuție a energiei electrice și termice S., a terenurilor în suprafață de 730 mp situate în .. S., identificate potrivit planului de situație nr. 15 anexat, proprietatea locuitorului T. T., domiciliat în . municipiul S., jud. S.”.
Având în vedere conținutul actului de expropriere, rezultă că terenul de 730 mp a fost expropriat cu titlu, dar fără plată. Această operațiune, în condițiile în care s-a făcut fără despăgubirea proprietarului, (care nu s-a dovedit că ar fi existat) ar fi dat succesorilor săi dreptul de a uza de Legea 10/2001 pentru despăgubiri în una din formele prevăzute de legea specială de reparație.
Potrivit art. 26 din Decretul lege 115/1938, drepturile reale provenite din expropriere se dobândesc fără înscriere în cartea funciară, deci pârâta a devenit proprietară asupra suprafeței de 730 mp în baza decretului prezidențial de expropriere.
Ținând seama de faptul că proprietatea asupra terenului de 730 mp din imobilul în litigiu a trecut de la T. T. la Statul Român în baza decretului de expropriere din 1989, acest imobil nu mai putea fi transmis reclamanților pe cale succesorală. Ceea ce eventual putea fi transmis era un drept de creanță față de stat reprezentând contravaloarea acelui teren, sau obligația de a acorda un teren în schimb.
Ca urmare, fără a invalida certificatul de moștenitor, sau a analiza încheierea de întabulare, pe cale incidentală, instanța de recurs a constatat că suprafața de 730 mp a trecut în proprietatea statului prin expropriere.
P. raport de expertiză s-a stabilit că edificatele pârâtei ocupă o suprafață reală de 1192 mp din terenul înscris sub nr. top 1178/2/3 curte și grădină cu suprafață de cf de 1180 mp, deci cu 12 mp în plus față de suprafață tabulară. Sintetizând: din terenul înscris sub nr. top 1178/2/3 suprafața de 730 mp a fost expropriată, iar pentru restul terenului a operat o expropriere de fapt, întrucât este ocupat de construcțiile pârâtei.
Pe de altă parte, atâta timp cât terenul era expropriat (parțial printr-un decret și restul faptic, sau prin ocupare abuzivă ), nu putea face nici obiectul transmisiunii succesorale (nefiind în patrimoniul defunctului antecesor al reclamanților). Ca urmare, reclamanții nu au un drept de proprietate asupra terenului, și orice pretenție putea fi valorificată pe calea legii speciale aplicabile în materie, Legea 10/2001.
Având în vedere aceste argumente de fapt și de drept, Curtea, în temeiul art. 312 cod procedură civilă constatând că tribunalul a făcut o greșită interpretare a legii, a admis apelul pârâtei și a schimbat în parte sentința atacată în ce privește capătul de cerere privind folosul de tras, pe care l-a respins. S-a menținut dispoziția instanței de fond cu privire la trecerea reclamanților peste podul de beton amenajat peste râul Cibin, pentru că nu a făcut obiectul apelului pârâților.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamanților cheltuieli de judecată la fond de 8 lei, reprezentând taxă de timbru aferentă capătului de cerere admis. În baza aceluiași text legal reclamanții au fost obligați să plătească pârâtei recurente cheltuieli de judecată de 8326,98 lei în apel și recurs, reprezentând timbraj, pentru că nu există dovada altor cheltuieli.
Împotriva acestei hotărâri au formulat cerere de revizuire, revizuienții R. C. și T. M., solicitând anularea deciziei în sensul menținerii sentinței Judecătoriei Săliște și a deciziei Tribunalului S..
Cererea de revizuire nu a fost motivată în drept.
In motivarea cererii s-a susținut, în esență, după expunerea stării de fapt, că încheierea de întabulare 674/1995 și certificatul de moștenitor nu au fost atacate de pârâtă iar de la data înscrierii în CF au devenit opozabile conform art. 27 din Legea nr. 7/1996.
Față de dispozițiile art. 480 C. civ, nu se poate reține motivul invocat de recurenta pârâtă conform căruia terenul pe care se află amplasate construcțiile a fost trecut în proprietatea Statului Român și dat în administrare directă fostei IRE S., întrucât nu există nici un act care să ateste preluarea și nicio dovadă din care să rezulte că proprietarul de la acea dată a fost despăgubit.
Pârâta este de rea – credință.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, prin intermediul căreia se poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și reluarea judecății în cazurile și condițiile expres determinate de lege.
Caracterul extraordinar al acestei căi de atac reglementată de dispozițiile art. 322 – 328 C. proc. civ, se evidențiază în special prin motivele care pot fundamenta o cerere de revizuire. Aceste motive sunt expres și limitativ menționate de art. 322 C. proc. civ.
Observând motivele cererii de revizuire și dispozițiile art. 322 C. proc. civ., Curtea constată că în speță, revizuienții au formulat critici specifice recursului și nu motive care să poată fi încadrate în vreunul din cele prev. de art. 322 C. proc. civ.
De altfel, nici în drept revizuienții nu au arătat vreun text legal care să fundamenteze cererea formulată.
Față de cele reținute mai sus, Curtea nu poate exercita controlul legalității deciziei atacate, motiv pentru care prezenta cerere de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. 3 C. proc. civ., va fi respinsă.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienții R. C. I. și T. M. V. împotriva deciziei civile nr. 790/2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.02.2012.
Președinte, A. N. | Judecător, C. G. N. | Judecător, M. F. C. |
Grefier, N. P. |
Redc. C.G.N./24.02.2012
Tehn. N.P. 2 ex/16.03.2012
Jud. recurs – A.N./M.M.C./C.M.C.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 85/2012. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 8/2012. Curtea de... → |
|---|
