Rezoluţiune contract. Decizia nr. 49/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 49/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 49/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 49/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. C.
Judecător M. A. M.-vicepreședinte
Grefier E. M. H.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului, în rejudecare după casare, declarat de pârâtul M. S. P. P., împotriva sentinței civile nr. 880/2012 pronunțată de Tribunalul S. în dosar civil nr._, având ca obiect rezoluțiune contract.
Se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței la data de 11.06.2014, precizare scrisă formulată de intimații reclamanți P. V. și A., cu înscrisuri doveditoare anexă.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 5 iunie 2014, fiind consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării întocmită la acea dată, ce face corp comun cu prezenta decizie.
Instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului S. sub nr._, așa cum a fost precizată, reclamanții P. V. și P. A. au chemat în judecată pârâții M. de Finanțe București și M. S. prin P., solicitând:
- în contradictoriu cu pârâtul M. S. prin P., rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1918/1997 pentru apartamentul din S., .. 5;
- obligarea pârâtului M. Finanțelor București la restituirea prețului reactualizat cu indicele de inflație de 70.912 lei;
- obligarea celor doi pârâți în solidar, la plata sumei de 150.000 Eur, echivalent a 621.000 lei, cu titlu de daune interese;
- cu cheltuieli de judecată.
P. sentința civilă nr. 880/2012 Tribunalul S. a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul M. Finanțelor P. precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de chemata în garanție .>
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții P. V. și P. A. în contradictoriu cu pârâtul M. S. prin P. și în consecință s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1918/1997 încheiat între reclamanți și pârât.
A fost obligat pârâtul M. S. prin P. să plătească reclamanților suma de 471.551 lei, cu titlu de daune – interese, a fost respinsă acțiunea formulată de aceeași reclamanți în contradictoriu cu pârâtul M. Finanțelor P. și cererea de chemare în garanție a ..
A fost obligat pârâtul M. S. prin primar să plătească reclamanților P. suma de 5336 lei, cheltuieli de judecată parțiale. A fost obligat pârâtul M. S. prin primar să plătească suma de 4136 lei către stat, rămânând în sarcina statului suma de 1379 lei, reprezentând taxa de timbru pentru care s-a admis cererea de ajutor public judiciar, dar nu s-a admis acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul M. S. prin P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
P. decizia civilă nr. 66/2012 Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul pârâtului, reținând în esență că în mod corect Tribunalul S. a constatat îndeplinite condițiile art. 1020, 1337 și 1344 din vechiul cod civil referitoare la rezoluțiune și răspunderea pentru evicțiune, cumpărătorii evinși fiind îndreptățiți la prețul de circulație din momentul evicțiunii. S-a reținut că prin pierderea posesiei bunului reclamanții au fost tulburați în dreptul lor de proprietate ceea ce antrenează răspunderea vânzătorului pentru evicțiune.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a . calitate de continuator al RAGCL S. s-a reținut că această societate a fost doar un simplu mandatar al pârâtului M. S., iar în această calitate efectele contractului de vânzare-cumpărare nu se produc față de ea și deci, nu se produc nici față de succesoarea sa în drepturi, .>
Întrucât în speță nu s-a stabilit vreo culpă în sarcina mandatarului, acesta nu poate răspunde față de vânzătorul reclamant, urmare declanșării răspunderii pentru evicțiune de către cumpărătorul evins. Toate actele juridice încheiate de mandatar în numele și pe socoteala mandantului cu terții își produc efectele legale active sau pasive doar asupra mandantului, în persoana și patrimoniul său, conform art. 1546 Cod civil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul M. S. prin primar care a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 4395/2013, prin care hotărârea instanței de apel a fost casată, iar sentința instanței de fond a fost anulată, cauza fiind trimisă instanței de apel pentru judecare cu evocarea fondului.
În considerentele acestei decizii, ÎCCJ a reținut că instanțele judecătorești au greșit când au aplicat prevederile referitoare la evicțiunea rezultând din fapta unui terț cu consecința rezoluțiunii contractului părților cu nr. 1918/1997. Anterior verificării condițiilor referitoare la obligația de garanție a vânzătorului trebuia examinată calitatea pârâtului vânzător de proprietar al bunului înstrăinat care prevalează, or Statul Român cunoștea încă din anul 1993 că imobilul din . revendicat. La rândul lor reclamanții cumpărători au specificat în cererea de chemare în judecată că în realitate Statul Român nu mai era proprietar asupra imobilului vândut de peste 4 ani ceea ce nu poate constitui o încălcare a Legii 112/1995, imputabilă cumpărătorilor. S-a subliniat faptul că suntem în fața vânzării bunului altuia. De altfel, reclamanții au înțeles să formuleze în subsidiar și o cerere în constatarea nulității absolute a contractului pentru eroare obstacol.
P. urmare, Înalta Curte a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile obligației de garanție a vânzătorului în caz de evicțiune și a dat îndrumări obligatorii instanței de rejudecare de a examina cererea reclamanților din perspectiva aspectelor semnalate, inclusiv sub aspectul cererii de nulitate/anulare pentru cauza menționată a contractului contestat.
În rejudecarea cauzei a fost depus extrasul de cont din care rezultă că pârâtul M. S. a procedat la executarea sentinței pronunțate de Tribunalul S., virând suma de 477.887 lei în contul reclamanților P., la data de 5.06.2013. Alte probe nu au fost solicitate și administrate de instanța de apel.
Având în vedere dispozițiile obligatorii ale instanței de recurs și prevederile art. 315 coroborate cu 297 cod pr. civilă, CURTEA va proceda judecarea cauzei, ca instanță de fond:
Instanța supremă a îndrumat instanța de rejudecare să reexamineze cererea reclamanților pornind de la aspecte statuate cu caracter obligatoriu, și anume a stabilit că în speță instituția incidentă este „vânzarea lucrului altuia”.
Datorită caracterului translativ de proprietate al contractului de vânzare-cumpărare, vânzătorul trebuie să fie proprietarul lucrului vândut individual determinat, pentru a-și putea îndeplini obligația contractuală de a transfera proprietatea în patrimoniul cumpărătorului, astfel că instanța va analiza calitatea de proprietar a vânzătorului, la data încheierii contractului.
Așa cum rezultă din actele dosarului, prin sentința civilă nr. 761/1993 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr. 9712/1992 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Forumul Democrat al Germanilor din România din Transilvania și din S. și s-a dispus anularea formelor de trecere în proprietatea Statului Român a imobilului situat în S., .. 1-3, înscris în CF_ S., nr. top 324 construcții și teren și s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară.
P. sentința civilă nr. 7121/1993 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr. 8245/1993 s-a constatat că Forumul Democrat al Germanilor din S. este succesor în drepturile Fundației Reisenfels și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF_ S. nr. top 324/1 construcții și teren de 1421 mp pe numele Forumului Democrat.
Drepturile conferite de cele două hotărâri judecătorești au fost întabulate în cartea funciară cu încheierile nr. 2725/1993 și_/1993, de la acel moment Forumul Democrat dobândind dreptul de proprietate asupra întregului imobil de la nr. top 324/1, astfel încheierea contractului de vânzare-cumpărare între reclamanții P. și . anul 1997 a fost făcută cu un neproprietar.
Statul Român a fost parte în dosarul nr. 9712/1992, sentința 761/1993 a Judecătoriei S. prin care s-a dispus restabilirea situației anterioare asupra imobilului de sub A+2, fiind opozabilă, astfel că el nu poate susține că nu a avut cunoștință de faptul că imobilul a fost restituit fostului proprietar.
P. urmare, în anul 1997 vânzătorul M. S., prin mandatar RAGCL S. a înstrăinat un imobil care figura pe numele fostului proprietar din anul 1993, astfel că vânzătorul a cunoscut că înstrăinează un imobil care nu-i mai aparține și care fusese revendicat cu succes de fostul proprietar, vânzătorul fiind parte în toate procesele demarate de fostul proprietar.
Un prim aspect de nulitate a contractului este sesizat în decizia de casare 4395/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație de Justiție, și anume cel prevăzut de art. 9 din Legea 112/1995 în forma în vigoare la momentul încheierii contractului, în conformitate cu care chiriașii, titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.
Deci, astfel de imobile solicitate a fi restituite în natură de fostul proprietar nu puteau fi vândute chiriașilor decât după expirarea termenului de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii 112/1995 în care persoanele îndreptățite la restituirea în natură puteau depune cereri în acest sens, termen prevăzut de art. 14 din Legea 112/1995. În speță însă, nu numai că părțile au ignorat acest text de lege, ci chiar au contractat cu privire la un imobil care era deja de 4 ani întabulat pe numele fostului proprietar.
Reclamanții nu au sesizat instanța însă cu un astfel de motiv de nulitate, și anume cu încălcarea dispozițiilor Legii 112/1995 în temeiul căreia contractul a fost încheiat, iar instanța nu se poate sesiza din oficiu cu o astfel de acțiune.
Încheierea contractului de vânzare cumpărare cu nerespectarea prevederilor Legii 112/1995 ar fi însemnat întemeierea în drept pe disp. art. 50 din Legea 10/2001 așa cum a fost modificată prin Legea 1/2009. Cu alte cuvinte, reclamanții ar fi trebuit să ceară, în temeiul art. 50 alin. 2 din Legea 10/2001, restituirea prețului actualizat, plătit în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu eludarea prevederilor Legii 112/1995, și desființat prin hotărâre judecătorească, însă ei nu au sesizat instanța cu o astfel de acțiune, deși au chemat în judecată ca pârât și Statul Român prin M. Finanțelor P..
M. Finanțelor P. ar fi avut calitate procesuală pasivă și putea fi obligat la restituirea prețului actualizat plătit de chiriași pentru imobilul în litigiu, numai în ipoteza unei astfel de acțiuni, întemeiată pe art. 50 alin. 2 din Legea 10/2001.
De asemenea, M. Finanțelor ar fi avut calitate procesuală pasivă în ipoteza unei acțiuni întemeiate pe disp. art. 50/1 din Legea 10/2001 introdus prin Legea 1/2009, acțiune prin care reclamanții ar fi putut solicita restituirea prețului de piață al imobilului în ipoteza desființării contractului încheiat cu respectarea prevederilor legii 112/1995.
Reclamanții nu investit instanța cu astfel de acțiuni întemeiate pe dispozițiile legii speciale, ci ei au invocat motive de rezoluțiune și de nulitate/anulare a contractului de vânzare-cumpărare prevăzute de dreptul comun, respectiv de codul civil, astfel că instanța nu poate constata nulitatea contractului prin raportare la dispozițiile unei legi speciale, chiar dacă Înalta Curte a făcut referire la disp. art. 9 din Legea 112/1995 cu privire la imobilele care puteau face obiectul acestei legi speciale.
Pentru aceste motive, acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu M. Finanțelor va fi respinsă, acest pârât nefiind parte în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanții P. și M. S. prin mandatar, astfel că orice motiv de nulitate a contractului, fie absolută fie relativă, nu poate fi opusă Ministerului Finanțelor, răspunderea contractuală și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului căzând numai în sarcina părților cocontractante.
Revenind la dispozițiile dreptului comun, pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea, este de precizat că reclamanții au indicat la pagina 6-8 din acțiune că există un motiv de nulitate care afectează contractul încă de la data încheierii acestuia, respectiv vânzătorul nu mai era proprietar al imobilului vândut reclamanților de peste 4 ani. Acesta este aspectul care deosebește esențial sancțiunea rezoluțiunii contractului, solicitată de reclamanți în principal, de sancțiunea nulității contractului, solicitată în subsidiar.
Rezoluțiunea presupune un contract valabil încheiat, iar cauza rezoluțiunii apare ulterior momentului încheierii contractului și constă în neexecutarea culpabilă a obligației de către una din părți, în timp ce cauza de nulitate există la momentul încheierii actului juridic. Această ultimă ipoteză este incidentă în speță, contractul fiind lovit de o cauză de nulitate sesizată chiar de cumpărătorii reclamanți, eroarea obstacol prevăzută de art. 954 cod civil, cauză care duce la constatarea nulității absolute a contractului. Constatând nulitatea contractului, cererea formulată în principal de rezoluțiune a aceluiași contract va fi respinsă, întrucât un contract nul ab initio nu poate fi rezoluționat, cele două sancțiuni de drept civil neputând fi aplicate simultan, deosebirile dintre el fiind esențiale.
În ceea ce privește efectele nulității, este evident că, urmare a constatării nulității contractului, părțile trebuie puse în situația anterioară încheierii acestuia, ceea ce înseamnă că vânzătorul trebuie să restituie reclamanților cumpărători prețul actualizat al apartamentului în litigiu.
P. restabilirea situației anterioare încheierii contractului nu se pot aplica dispozițiile art. 1341 – 1346 cod civil referitoare la răspunderea pentru evicțiune, deoarece Înalta Curte a statuat cu caracter obligatoriu că nu sunt întrunite condițiile obligației de garanție pentru evicțiune.
P. urmare, prejudiciul încercat de cumpărători nu poate fi decât prețul plătit pe apartamentul în litigiu, respectiv suma de 10.415.926 lei ROL, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1918/29.01.1997. În mod evident, această sumă trebuie actualizată cu rata inflației pentru ca acoperirea prejudiciului să fie integrală. Conform raportului de expertiză efectuat de expertul contabil T. I., prețul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1918/1997 actualizat cu indicele prețurilor de consum până în luna septembrie 2011 devine_ lei rol, respectiv 19.988,50 lei ron (f. 153, dosar fond), sumă pe care pârâtul va fi obligat să o plătească reclamanților, cu precizarea că aceasta este suma actualizată numai până la momentul efectuării expertizei - septembrie 2011 - urmând ca prețul să fie actualizat la zi, la data plății efective.
P. urmare, solicitarea reclamanților ca pârâții să fie obligați în solidar la plata sumei reprezentând valoarea de piață a apartamentului în litigiu este lipsită de suport legal, disp. art. 1342 cod civil neputând fi aplicate în ipoteza constatării nulității contractului, deoarece ele se referă la valoarea pe care o are lucrul vândut la epoca evicțiunii, instituție care este exclus a fi aplicată în speță, date fiind disp. art. 315 alin. 1 cod pr. civilă.
În ceea ce privește obligarea pârâților la valoarea de piață a apartamentului în solidar, și această solicitare este lipsită de temei legal, neexistând nicio prevedere în codul civil aplicabil în speță, care să oblige M. Finanțelor P. să suporte consecințele constatării nulității unui contract încheiat între părți în care M. nu a avut calitatea de parte contractantă. Așa cum s-a arătat mai sus, acțiunea reclamanților nu a fost întemeiată pe dispozițiile art. 50 alin. 2 și nici pe disp. art. 50/1 din Legea 10/2001 așa cum a fost modificată și completată prin Legea 1/2009, singurele texte de lege care ar fi atras răspunderea Ministerului Finanțelor P. în ipoteza anulării sau desființării contractului încheiat în temeiul Legii 112/1995, cu încălcarea sau cu respectarea dispozițiilor acestei legi.
Susținerea reclamanților că au făcut o . investiții în apartamentul în litigiu, investiții care au și atras o valoare mare imobilului sunt reale și nu au fost contestate, fiind firesc să se efectueze asemenea investiții de către reclamanții care folosesc imobilul de peste 15 ani, însă acestea nu pot da naștere la obligații suplimentare în sarcina cocontractantului vânzător M. S., întrucât nu pot fi circumscrise noțiunii de restituire reciprocă a prestațiilor.
Pârâtul Primarul Municipiului S. nu poate fi obligat decât la restituirea actualizată a prețului, deoarece aceasta este prestația pe care acesta a primit-o la momentul încheierii contractului anulat.
Pe de altă parte, pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile chiriașii au dreptul la despăgubire în temeiul art. 48 alin. 1 și 2 din Legea 10/2001, obligația despăgubirii revenind persoanei îndreptățite. Cu alte cuvinte, prin îmbunătățirile aduse apartamentului s-a creat o însărăcire a reclamanților și o îmbogățire a fostului proprietar, care a redobândit apartamentul în această stare, îmbunătățită. P. urmare, nici Statul Român prin M. Finanțelor și nici pârâtul Primarul Municipiului S. nu pot fi obligați la restituirea acestor îmbunătățiri, ci numai fostul proprietar care beneficiază, în final de acestea.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a . formulată de pârâtul M. S. prin primar, apreciem că aceasta nu poate fi primită întrucât antecesoarea chematei în garanție – RAGCL S. - a semnat contractele de vânzare-cumpărare în calitate de mandatar al pârâtului M. S., iar nu în nume propriu. În aceste condiții, efectele nulității contractului se produc numai față de părțile contractante nu și față de mandatarii lor, conform art. 1546 cod civil. Atâta timp cât nu s-a constatat nicio culpă a mandatarului acesta nu poate răspunde față de mandant, pe temeiul răspunderii civile contractuale, deoarece nu există nici un raport juridic între el și cumpărători.
Pentru motivele mai sus expuse, procedând la evocarea fondului, în baza art. 315 raportat la art. 297 cod pr. civilă, Curtea va admite în parte acțiunea formulată în subsidiar de reclamanții P. V. și P. A. în contradictoriu cu pârâtul M. S. prin primar, și în consecință:
Va constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1918/1997 încheiat între reclamanții P. V. și P. A. în calitate de cumpărători și M. S. prin RAGCL S. în calitate de vânzător.
În vedere restituirii prestațiilor va fi obligat pârâtul M. S. prin primar să plătească reclamanților suma de 19.988 lei, 5 lei reprezentând prețul actualizat, la nivelul lunii septembrie 2011, al imobilului situat în S., .. 5, ce a făcut obiectul contractului nr. 1918/1997, urmând ca prețul să fie actualizat la zi, la data plății efective.
Se vor respinge celelalte pretenții formulate de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul M. S. prin primar precum și acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul M. Finanțelor P. București.
În temeiul art. 63 Cod pr. civilă se va respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. S. prin primar în contradictoriu cu chematul în garanție ., nefiind îndeplinite condițiile art. 60 și următoarele cod pr. civilă.
În temeiul art. 274 cod pr. civilă va fi obligat pârâtul M. S. prin primar să plătească reclamanților suma de 1810 lei, cheltuieli de judecată în fața instanței de fond, reprezentând taxă de timbru achitată de reclamanți și aferentă pretențiilor admise.
În temeiul art. 19 alin. 1 din OUG 51/2008 celelalte cheltuieli reprezentând taxă de timbru vor rămâne în sarcina statului, neputând fi puse în sarcina pârâtului atâta timp cât reprezintă cheltuieli de judecată aferente pretențiilor respinse.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată în apel, deoarece nu au fost solicitate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Procedând la evocarea fondului, în baza art. 315 raportat la art. 297 cod pr. civilă:
Admite în parte acțiunea formulată în subsidiar de reclamanții P. V. și P. A. domiciliați în S., .. 5 în
(continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 49/2014 pronunțată în dosar_ )
contradictoriu cu pârâtul M. S. prin primar, cu sediul în S., .. 2 și în consecință:
Constată nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1918/1997 încheiat între reclamanții P. V. și P. A. în calitate de cumpărători și M. S. prin RAGCL S. în calitate de vânzător.
Obligă pârâtul M. S. prin primar să plătească reclamanților suma de 19.988 lei, 5 lei reprezentând prețul actualizat, la nivelul lunii septembrie 2011, al imobilului situat în S., .. 5, ce a făcut obiectul contractului nr. 1918/1997, urmând ca prețul să fie actualizat la zi, la data plății efective.
Respinge în rest acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâtul M. S. prin primar.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții P. V. și P. A. în contradictoriu cu pârâtul M. Finanțelor P. București.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. S. prin primar în contradictoriu cu chematul în garanție ., cu sediul în S., .. 9, Jud. S..
Obligă pârâtul M. S. prin primar să plătească reclamanților suma de 1810 lei, cheltuieli de judecată în fața instanței de fond, celelalte cheltuieli reprezentând taxă de timbru vor rămâne în sarcina statului.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2014.
Președinte, C. M. C. | Judecător, M. A. M. - C.O. semn. conf. art. 261 alin 2 C. Președintele Curții de apel A. I. P. | |
Grefier, E. M. H. - C.O. semn. conf. art. 261 alin 2 C. Grefier șef M. R. |
Red./Tehnored. CMC
7 ex. /14.07.2014
Jud. fond. - D. T. L.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 355/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 283/2014. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
