Succesiune. Decizia nr. 756/2013. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 756/2013 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 756/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 756/2013
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. C.
Judecător M. A. M.-vicepreședinte
Judecător A. N.
Grefier E. M. H.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta R. E. V., prin reprezentant legal R. A. împotriva deciziei civile nr. 144/A/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat Ș. B. în reprezentarea recurentei reclamante R. E. V. și avocat M. S. pentru intimații pârâți B. C. și B. V., lipsind reprezentantul recurentei reclamante R. A. și lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează procedura legal îndeplinită.
Mandatarele părților, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată încheiată faza probatorie, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara recurentei reclamante, avocat Ș. B., solicită admiterea recursului, pentru motivele de recurs pe larg dezvoltate în scris, casarea deciziei atacate și respingerea excepției lipsei calității procesual active.
Pe fond, solicită modificarea deciziei și menținerea sentinței Judecătoriei Hunedoara. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial și transport, justificate cu înscrisuri pe care le depune la dosar.
În ceea ce privesc criticile aduse hotărârii instanței de apel, consideră că instanța a fost rapidă în soluționarea cauzei pe excepția lipsei calității procesual active, reclamanta fiind minoră trebuia reprezentată legală, însă din întreg probatoriu rezultă că mama și fiica nu au avut cunoștință de dezbaterea succesiunii.
Susține că judecătoria corect reține ca stare de fapt frauda la lege, constată că reclamanta are calitate procesual activă, dând astfel o soluție corectă și apreciind just că se impune anularea certificatului de moștenitor. De asemenea, privind apelul declarat, solicită instanței a înlătura criticile vizând admiterea cererii privind raportul donaților, întrucât în speță se aplică prevederile art. 751 Cod civil.
Solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Mandatara intimaților reclamanți, avocat M. S. solicită instanței ca în baza art. 3021 alin 2 lit. c C. proc. civ. să constate că recursul este nul întrucât nu se indică motive de nelegalitate care să intre în sfera art. 304 C. proc. civ., criticile aduse hotărârii atacate fiind limitate la starea de fapt și probatoriu.
Întrucât nu sunt indicate motivele de nelegalitate și dezvoltarea acestora, conform art. 3021, coroborat cu art. 303 C. proc. civ. solicită a se constata nulitatea recursului.
Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, fiind prevăzut expres de lege că succesiunea se acceptă de către minori sub beneficiu de inventar, cu atât mai mult cu cât din probatoriu nu rezultă că reclamanta ar fi acceptat moștenirea, lucru care reiese cu evidență din interogatoriul administrat.
Celelalte critici vizează certificatul de moștenitor și contractul de vânzare-cumpărare, apreciază că trebuie înlăturate întrucât nu se aplică principiul că actul subsecvent urmează celui principal, pentru a opera o anulare a acestora.
Susține că numitul R. putea să dispună de bunul său, iar contractul de vânzare-cumpărare este valabil încheiat, întreținătorii sunt de bună – credință, iar existența acestei cauze licite se presupune până la proba contrarie. Mai mult, acest contract cuprinde toate mențiunile legale.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor justificative depuse la dosar.
Avocat Ș. B., cu privire la excepția nulității recursului, solicită respingerea acestei excepții și a se observa că încă din pagina I a motivelor de recurs se aduc critici asupra soluției date pe excepție, fiind indicate motivele de nelegalitate ale hotărârii cu privire la aprecierea probatoriului, a situației de fapt vizând imposibilitatea prezentării la notar, precum și coroborarea înscrisurilor cu audierile de martori, etc. Apreciază că prin soluția dată pe excepție, instanța de apel nu a cercetat efectiv fondul cauzei.
Față de cele ce preced și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
P. sentința civilă nr.397/2013, pronunțată de Judecătoria Hunedoara, în dosarul nr._, s-a luat act de renunțarea reclamantei R. E. V., prin reprezentant legal R. A. la judecata in ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității certificatului de moștenitor suplimentar nr. 184/05.01.2007 eliberat de Biroul Notarului Public R. C..
S-a respins ca rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. C. M. în ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității certificatului de moștenitor suplimentar nr. 184/05.01.2007 eliberat de Biroul Notarului Public R. C., invocată de aceasta.
S-a respins ca rămasă fara obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. V. in ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității certificatului de moștenitor suplimentar nr.184/05.01.2007 eliberat de Biroul Notarului Public R. C., invocata de acesta.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei R. E. V. prin reprezentantul legal R. A., invocată de pârâtii B. C. M. si B. V..
S-a admis excepția lipsei calitătii procesuale pasive a pârâtei B. C. M. in ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității certificatului de moștenitor nr. 33/24.02.2005 eliberat de Biroul Notarului Public Baiesan G., invocata de aceasta.
S-a admis excepția lipsei calitătii procesuale pasive a pârâtului B. V. în ce priveste capătul de cerere privind constatarea nulitătii certificatului de moștenitor nr. 33/24.02.2005 eliberat de Biroul Notarului Public Baiesan G., invocata de acesta.
S-a respins exceptia prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei in privința capătului de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de intreținere autentificat sub nr. 48/05.01.2007 de Biroul Notarului Public R. C., invocata de pârâta B. C. M..
S-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei in privința capetelor de cerere privind constatarea nulitătii certificatului de moștenitor nr. 33/24.02.2005 eliberat de Biroul Notarului Public Baiesan G. si a contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub nr. 48/05.01.2007 de Biroul Notarului Public R. C., invocată de pârâtul B. V..
S-a admis acțiunea precizată formulata de reclamanta R. E. V., prin reprezentantul legal R. A., împotriva pârâtilor B. C. M. si B. V. si in consecință:
S-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 33/24.02.2005 eliberat de Biroul Notarului Public Baiesan G..
S-a constatat ca masa succesorală ramasa dupa defuncta R. A., decedată la data de 13.02.2005, se compune din cota de ½ din imobilul bun comun situat in Hunedoara, .. 2, ., înscris in CF_-C1-U14 Hunedoara, nr. top 2064/88/35.
S-a constatat ca moștenitorii defunctei R. A. sunt R. G. in calitate de soț supraviețuitor, cu cota de ¼ din succesiune, adică 1/8 din imobilul situat in Hunedoara, .. 2, ., județul Hunedoara, înscris in CF_-C1-U14 Hunedoara, nr. top 2064/88/35, si reclamanta R. E. V. in calitate de nepoata de fiu predecedat, cu cota de ¾ din succesiune, adică 3/8 din imobilul situat in Hunedoara, .. 2, ., înscris in CF_-C1-U14 Hunedoara, nr. top 2064/88/35.
S-a constatat ca masa succesorala rămasă după defunctul R. G., decedat la data de 24.03.2012, se compune din cota de 5/8 din imobilul situat in Hunedoara, .. 2, ., județul Hunedoara, înscris in CF_-C1-U14 Hunedoara, nr. top 2064/88/35.
S-a constatat ca moștenitoarea defunctului R. G. este reclamanta R. E. V. in calitate de nepoata de fiu predecedat, cu cota succesorala de 1/1, moștenind cota de 1/1 din imobilul situat in Hunedoara, .. 2, ., înscris in CF_-C1-U14 Hunedoara, nr. top 2064/88/35.
S-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întretinere autentificat sub nr. 48/05.01.2007 de Biroul Notarului Public R. C..
S-a dispus restabilirea situatiei anterioare de carte funciara cu privire la imobilul apartament situat in Hunedoara, .. 2, ., . CF_-C1-U14 Hunedoara, (nr. CF vechi 5672/35) nr. top 2064/88/35.
A fost obligată pârâta B. C. M. la plata catre reclamantă a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat.
A fost obligată pârâta B. C. M. la plata catre stat a sumei de 1.839 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând taxa de timbru aferenta cererii de chemare in judecata, de la plata căreia reclamanta a fost scutita.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în ce privește renunțarea reclamantei la judecata cu privire la unul din capetele de cerere si excepțiile invocate în cauză:
Întrucat prin precizare de acțiune (f. 125) reclamanta, prin reprezentant legal, a arătat ca nu mai solicita anularea certificatului de moștenitor suplimentar nr. 184/05.01.2007 eliberat de Biroul Notarului Public R. C., instanța a luat act de renunțarea reclamantei la judecata in ce privește acest capăt de cerere.
În consecință, a respins ca ramase fara obiect exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei B. C. M. în ce priveste capătul de cerere privind constatarea nulitătii certificatului de moștenitor suplimentar nr. 184/05.01.2007 eliberat de Biroul Notarului Public R. C., invocata de aceasta si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului B. V. in ce priveste același capăt de cerere, invocată de acesta.
S-a respins excepția lipsei calitătii procesuale active a reclamantei R. E. V. invocata de pârâtii B. C. M. si B. V. pe motivul ca aceasta nu a acceptat in termenul legal mostenirea defunctei R. A., având in vedere că potrivit art. 119 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii, fara ca dreptul de a introduce aceasta actiune sa fie conditionat de acceptarea in termenul prevazut de lege a succesiunii cu privire la care s-a emis acel certificat de mostenitor.
De altfel, din depozitia martorului Budosca G. audiat in cauza (f. 166) s-a constatat ca reclamanta a acceptat moștenirea bunicii sale paterne R. A. prin faptul ca a acceptat o parte din vesela care a aparținut defunctei si doua lănțișoare din aur ale aceleiași defuncte, chiar daca in privința acestor bunuri din urma, R. G. i-a spus reclamantei ca le va păstra pana când aceasta va împlini vârsta de 18 ani, întrucât din acceptarea acestor bunuri rezulta intenția de a accepta succesiunea.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pâratei B. C. M. in ce privește capătul de cerere privind constatarea nulitatii certificatului de mostenitor nr. 33/24.02.2005 eliberat de Biroul Notarului Public Baiesan G., invocata de aceasta, având in vedere ca pârâta nu avea vocație succesorala la mostenirea ramasă dupa defuncta R. A. nefiind chemata nici in temeiul legii, neexistând un grad de rudenie între acestea, si nici in temeiul unui testament, la moștenirea acesteia.
Pentru aceleași considerente s-a admis si excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului B. V. in ce privește același capăt de cerere, invocata de parat, întrucât nici acesta nu are vocație succesorala la moștenirea defunctei R. A. nefiind chemat nici in temeiul legii, neexistând un grad de rudenie intre aceștia, si nici in temeiul unui testament, la moștenirea defunctei.
S-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei in privința capătului de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub nr. 48/05.01.2007 de Biroul Notarului Public R. C., invocata de pârâta B. C. M., având in vedere ca in privința acestui contract se va constata nulitatea absoluta, si nu relativa, iar acțiunea in constatarea nulității absolute a unui act juridic civil este imprescriptibila extinctiv.
S-a respins si excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei in privința capetelor de cerere privind constatarea nulității certificatului de moștenitor nr. 33/24.02.2005 eliberat de Biroul Notarului Public B. G. si a contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub nr. 48/05.01.2007 de Biroul Notarului Public R. C., invocata de pârâtul B. V., având in vedere ca in privința acestor acte juridice civile se va constata nulitatea absoluta, iar acțiunea in constatarea nulității absolute a unui act juridic civil este imprescriptibila extinctiv.
Pe fondul cauzei :
Potrivit certificatului de nastere . nr._ eliberat de Primaria municipiului Hunedoara, reclamanta R. E. V. este fiica lui R. M. G. si a lui R. A. (f. 10), rezultata din căsătoria acestora din urma, potrivit certificatului de căsătorie depus la dosar (f. 40).
R. M. G. este decedat de la data de 22.02.2002 potrivit certificatului de deces . nr._ eliberat de Primaria municipiului Hunedoara (f. 12), fiind fiul lui R. G. si R. A. potrivit aceluiasi certificat de deces.
R. A., bunica paternă a reclamantei, este decedata de la data de 13.02.2005 potrivit certificatului de deces . nr._ eliberat de Primaria municipiului Hunedoara (f. 9).
R. G., bunicul patern al reclamantei, este decedat de la data de 24.03.2012 potrivit certificatului de deces . nr._ eliberat de Primaria municipiului Cluj-N. (f. 68).
P. urmare, reclamanta R. E. V. vine la moștenirea bunicii sale paterne, R. A., prin reprezentare potrivit art. 664-668 cod civil din 1864, in calitate de nepoata de fiu predecedat.
La mostenirea lui R. A. avea vocatie succesorala si R. G., in calitate de sot supravietuitor, acesta fiind in viata la data deschiderii mostenirii ramase dupa defuncta R. A., si anume la data de 13.02.2005, având in vedere ca data deschiderii succesiunii este data morții persoanei în cauza, potrivit art. 651 Cod civil din 1864.
În consecință, cota succesorala a soțului supraviețuitor, R. G., la moștenirea defunctei R. A., este de ¼ potrivit art. 1 din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor, acesta venind in concurs cu reclamanta R. E. V., in calitate de nepoata de fiu predecedat, care are cota de ¾ din moștenire, culegând cota succesorala care s-ar fi cuvenit ascendentului reprezentat, defunctul R. M. G., dacă ar fi fost in viață la data deschiderii moștenirii, potrivit art. 664 Cod civil din 1864.
P. certificatul de moștenitor nr. 33/24.02.2005 emis de Biroul Notarului Public R. C. (f. 7) se constată că R. G. este singurul moștenitor, in calitate de soț supraviețuitor, cu cota de 1/1, la moștenirea defunctei R. A..
P. urmare, s-a constatat că, certificatul de moștenitor nr. 33/24.02.2005 emis de Biroul Notarului Public R. C. este lovit de nulitate.
Pârâții B. C. M. si B. V. arată că nulitatea care intervine in cazul acestui certificat de moștenitor, in cazul in care se constată, nu poate fi decât relativă întrucât actul respectiv vizează un interes personal, și nu general.
Instanța a constatat, însă, că nulitatea care intervine in cazul certificatului de moștenitor menționat mai sus este absolută întrucât actul respectiv a fost emis cu fraudarea legii, care este cauza de nulitate absoluta a actului juridic civil.
Frauda legii rezulta din faptul că, R. G. declarand la intocmirea actului respectiv, ca este unicul mostenitor al defunctei R. A., a incalcat drepturile succesorale recunoscute prin lege descendentilor in calitate de mostenitori legali, calitate pe care o detine si reclamanta fata de mostenirea bunicii sale paterne, R. A..
P. Precizarea de acțiune (f. 125) reclamanta a solicitat sa se constate ca masa succesorala ramasă dupa defuncta R. A. se compune din imobilul bun propriu situat in Hunedoara, .. 2, ., județul Hunedoara, înscris in CF_-C1-U14 Hunedoara, nr. top 2064/88/35.
Instanța a constatat că imobilul menționat mai sus a fost dobândit ca bun comun de catre soții R. G. si R. A., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 7442/22.06.1992 încheiat între RAMGCL Hunedoara, pe de o parte, si R. G. si R. A., pe de alta parte (f. 134), fiind intabulat in CF. nr. 5672/35 Hunedoara (f. 90).
Susținerile reclamantei din Precizarea de acțiune de la fila 125 a dosarului, în sensul că acest imobil a fost vândut în anul 1999 de catre R. G. si R. A. fiului lor R. M. G., care in anul 2001 l-a vandut din nou mamei sale, R. A., se confirma din analiza extrasului de CF. nr. 5672/35 Hunedoara (f. 90).
Însa, deși imobilul respectiv a fost intabulat la data de 15.10.2001, in CF.nr. 5672/35 Hunedoara (f. 90) ca si bun propriu al lui R. A., acesta fiind dobandit prin cumparare in anul 2001 de către R. A., devine bun comun al soților R. G. si R. A., potrivit art. 30 din Codul familiei, întrucat a fost dobandit sub durata căsătoriei acestora, nefiind în prezenta uneia dintre exceptiile prevazute de art. 31 din acelasi Cod.
P. urmare, s-a constatat că masa succesorala rămasă dupa defuncta R. A. se compune din cota de ½ din imobilul bun comun situat in Hunedoara, .. 2, ., județul Hunedoara, inscris in CF_-C1-U14 Hunedoara, nr. top 2064/88/35, cealaltă cota de ½ din imobil fiind proprietatea lui R. G., ca bun comun dobandit sub durata casatoriei cu R. A..
In consecință, instanta a constatat că masa succesorală ramasă dupa defuncta R. A., decedată la data de 13.02.2005, se compune din cota de ½ din imobilul bun comun situat in Hunedoara, .. 2, ., înscris in CF_-C1-U14 Hunedoara, nr. top 2064/88/35, iar moștenitorii defunctei sunt R. G. in calitate de soț supraviețuitor cu cota de ¼ din succesiune, adică 1/8 din imobil, si reclamanta R. E. V. in calitate de nepoata de fiu predecedat, cu cota de ¾ din succesiune, adica 3/8 din imobil.
P. Precizarea de acțiune (f. 125) reclamanta a solicitat sa se constate că masa succesorala ramasa dupa defunctul R. G., decedat la data de 24.03.2012, se compune din cota de ¼ din imobilul situat in Hunedoara, .. 2, ., judetul Hunedoara, inscris in CF_-C1-U14 Hunedoara, nr. top 2064/88/35 si ca unicul mostenitor al defunctului este reclamanta R. E. V. in calitate de unica nepoata de fiu predecedat.
R. G. a fost sotul supravietuitor al defunctei R. A., in aceasta calitate revenindu-i cota de ¼ din succesiunea acesteia, adica 1/8 din imobilul mentionat mai sus, iar asupra cotei de ½ din acelasi imobil, R. G. avea dreptul de proprietate intrucat acesta era bun comun dobandit sub durata casatoriei cu R. A..
P. urmare, instanta constata ca masa succesorala ramasa dupa defunctul R. G. se compune din cota de 5/8 (1/8 + 1/2) din imobilul situat in Hunedoara, .. 2, ., inscris in CF_-C1-U14 Hunedoara, nr. top 2064/88/35.
Avand in vedere ca sotii R. G. si R. A. au avut doar un fiu, si anume pe R. M. G. care era predecedat la data decesului fiecaruia dintre parintii sai, iar R. M. G. a avut o singura fiica, si anume pe reclamanta R. E. V., aceasta din urma are calitatea de unic mostenitor al defunctului R. G., venind la mostenire prin reprezentarea tatalui sau, in calitate de nepoata de fiu predecedat, cu cota succesorala de 1/1, mostenind cota de 1/1 ( 3/8 - cat ii revine dupa defuncta R. A. plus 5/8 - cat ii revine dupa defunctul R. G.) din imobilul situat in Hunedoara, .. 2, ., judetul Hunedoara, inscris in CF_-C1-U14 Hunedoara, nr. top 2064/88/35.
Cu privire la capetele de cerere prin care s-a solicitat să se constate nulitatea contractului de vanzare-cumparare cu clauza de întreținere autentificat sub nr. 48/05.01.2007 de Biroul Notarului Public R. C. si să se dispună restabilirea situatiei anterioare de carte funciară cu privire la imobilul apartament situat in Hunedoara, .. 2, . CF_-C1-U14 Hunedoara, (nr. CF vechi 5672/35) nr. top 2064/88/35, instanța retine următoarele aspecte:
P. contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de intreținere autentificat sub nr. 48/05.01.2007 de Biroul Notarului Public R. C. (f. 19-20) R. G. a vândut pârâtei B. C. M. imobilul situat in Hunedoara, .. 2, ., . CF nr. 5672/35, nr. top 2064/88/35, pentru pretul de 32.720 lei, in contract arătându-se ca prețul a fost achitat integral la data încheierii contractului.
Întrucât pârâta B. C. M. era minora la data încheierii contractului, a fost asistata de pârâtul B. V., în calitate de curator si procurator de fonduri potrivit Dispozitiei de instituire a curatelei nr.1/05.01.2007 emisă de Primarul municipiului Hunedoara, dupa cum rezulta din cuprinsul contractului.
Reclamanta a solicitat sa se constate nulitatea contractului de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere mentionat mai sus, ca urmare a anularii certificatului de mostenitor nr. 33/24.02.2005 emis de Biroul Notarului Public R. C., prin care R. G. a dobandit imobilul, ori pentru cauza ilicita intrucat R. G. nu a primit pretul pentru imobil si nu a fost intretinut de parata.
Unul dintre principiile efectelor nulitatii actului juridic civil este acela la anulării actului subsecvent ca urmare a anularii actului inițial.
O exceptie de la acest principiu, când deși se anulează actul initial, actul subsecvent este emntinut, este cazul subdobânditorului de buna credinta si cu titlu oneros al unui imobil.
Însă, pentru a se aplica această excepție este necesar să fie îndeplinite ambele condiții, și anume ca subdobânditorul, care în speță este pârâta B. C. M., să fi fost de buna credință la încheierea contractului prin care a dobândit imobilul, iar contractul să fi fost cu titlu oneros.
În speță, instanța nu a putut reține buna credință a pârâtei B. C. M. la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub nr. 48/05.01.2007 de Biroul Notarului Public R. C., întrucât buna credință, in situația de fata, ar consta in aceea ca parata sa nu fi știut la data respectiva, de existenta nepoatei lui R. G., reclamanta din cauza, R. E. V., care ar fi putut veni la moștenirea bunicii sale paterne, R. A..
Aceasta concluzie se desprinde din declarația martorei Murarasu L. audiata in cauza (f. 112) care arata ca parata B. C. M. locuia pe aceeași scara de ., (aspect care rezulta si din contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub nr. 48/05.01.2007 de Biroul Notarului Public R. C., adresele de domiciliu ale celor doi fiind aceleași cu excepția nr. de apartament), iar reclamanta R. E. V. îl vizita pe bunicul sau patern la un interval de 2 săptămâni.
P. urmare, excepția de la principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului inițial, nu este aplicabila in speța întrucât nu este îndeplinita prima condiție a acesteia, si anume buna credință a pârâtei B. C. M. la încheierea contractului prin care a dobândit imobilul, deși cea de a doua condiție a excepției, constând in caracterul oneros al contractului, este îndeplinită, aceasta rezultând din contract, nefiind probate susținerile reclamantei in sensul ca nu s-a plătit pretul stipulat in contract.
Instanța a reținut, însa, ca in speță este incidenta cauza de nulitate absoluta a contractului, constând in lipsa cauzei care se datorează lipsei contraprestației in contractele sinalagmatice.
Acest aspect al lipsei contraprestației la care s-a obligat parata B. C. M. prin contract, si anume la a-i presta întreținerea lui R. G., rezulta din depoziția aceleiași martore Murarasu L. (f. 112) care arată că pârâta B. C. M. nu i-a prestat nicio zi întreținere lui R. G. timp de 4 ani si jumătate (cat a durat relația de concubinaj pe care martora a întreținut-o cu R. G.), vizitându-l in aceasta perioada doar de 3 ori.
Având in vedere că, contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere a cărui anulare se solicita, a fost încheiat in anul 2007, ca timp de 4 ani si jumătate pârâta B. C. M. nu i-a prestat întreținerea lui R. G., iar acesta din urma a decedat la data de 24.03.2012 (f. 68), iar întrucât pârâta B. C. M. nu a dovedit ca l-a întreținut pe R. G., după cum s-a obligat prin contract, se poate desprinde concluzia ca aceasta parata nu si-a îndeplinit obligația contractuala de a-i presta întreținerea lui R. G..
Potrivit art. 966 Cod civil din 1864, obligația fără cauza nu poate avea niciun efect. Doctrina a arătat ca atunci când lipsa cauzei se datorează lipsei contraprestației in contractele sinalagmatice, sancțiunea care intervine este nulitatea absoluta.
În consecință, s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare cu clauza de întreținere autentificat sub nr. 48/05.01.2007 de Biroul Notarului Public R. C., pentru lipsa cauzei rezultând din lipsa contraprestației ..
Instanța a reținut că in speta nu este incidenta instituția raportului donațiilor întrucât, potrivit art. 751 Cod civil din 1864, obligația de raport exista numai dacă la moștenire vin cel puțin doi descendenți.
Cum în speță, la moștenirea defunctului R. G. vine in calitate de descendent doar reclamanta R. E. V., aceasta nu are obligația de a raporta donația primită de la defunct prin contractul de donație autentificat sub nr. 724/14.03.2002 de BNP R. C. (f. 31).
Argumentul invocat de ambii pârâti prin întâmpinările depuse (f. 28 si 88) in sensul că, întrucat R. G. a realizat un partaj de ascendent in favoarea reclamantei (donându-i acesteia imobilul situat in Hunedoara, ., ., . de donație autentificat sub nr. 724/14.03.2002 de BNP R. C. – f. 31), acesta nu mai avea obligatia de a declara existența reclamantei, in fata notarului public, la dezbaterea succesiunii dupa defuncta R. A., s-a respins avand in vedere ca una dintre condițiile partajului de ascendent este ca bunul care a format obiectul acestui partaj sa aparțină exclusiv ascendentului dispunator. Ori, in speță, imobilul donat reclamantei prin contractul de donație autentificat sub nr. 724/14.03.2002 de BNP R. C. nu aparținea in exclusivitate lui R. G., ci era bun comun al soților R. G. si R. A. fiind dobandit de aceștia in anul 2001, deci sub durata căsătoriei, după cum rezulta din CF –ul nr.5609/89 Hunedoara, poziția 4 (f. 32).
Dar, chiar daca R. G. ar fi realizat un partaj de ascendent in favoarea nepoatei sale, reclamanta R. E. V., acest partaj poate privi toate sau numai o parte din bunurile dispunătorului, urmând ca, cele ramase neîmpărțite sa fie partajate după regulile dreptului comun, la decesul acestuia. Astfel ca obligația de a declara existenta reclamantei la emiterea certificatului de moștenitor nr. 33/24.02.2005 emis de Biroul Notarului Public Baiesan G., subzistă in sarcina lui R. G..
Pârâtii mai invocă faptul ca întrucat reclamanta nu a acceptat in termenul legal de 6 luni succesiunea lui R. A., nu poate solicita constatarea nulitatii certificatului de mostenitor nr. 33/24.02.2005 emis de Biroul Notarului Public Baiesan G..
Instanța a reținut că potrivit art. 119 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.
P. urmare, actiunea pentru constatarea nulitatii unui certificat de moștenitor, introdusa de cel care se consideră vătămat în drepturile sale prin emiterea certificatului respectiv, nu este condiționata de acceptarea in termenul prevazut de lege a succesiunii cu privire la care s-a emis acel certificat de mostenitor.
In consecință, s-a admis acțiunea precizata formulata de reclamanta R. E. V. prin reprezentantul legal R. A., împotriva pârâtilor B. C. M. si B. V.,
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de B. C. M. și B. V. a fost admis prin decizia civilă ne. 144/A/26.06.2013 pronunțată dre Tribunalul Hunedoara-secția I civilă, modificată sentința integral în sensul respingerii acțiunii înaintată de reclamanta R. E. V. prin reprezentant R. A. în contradictoriu cu pârâții B. C. M. și B. V..
A fost obligată intimata-reclamantă R. E. V. să plătească pârâților apelanți B. C. M. și B. V. suma de 2919 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
În considerentele deciziei, tribunalul a reținut următoarele:
În ședința publică din data de 20.06.2013, ambele părți au învederat că valoarea obiectului litigiului depășește suma de 100.000 lei, calea de atac fiind astfel, apelul.
Moștenirea legală poate fi acceptată pur și simplu, voluntar sau tacit, poate fi acceptată forțat sau mai poate fi acceptată sub beneficiu de inventar.
Opțiunea succesorală fiind un act juridic voluntar, succesibilul are facultatea și nu obligația de a accepta sub beneficiul de inventar, însă legea impune o derogare în acest sens – art. 19 din Decretul nr.32/1954 – prevăzând că în cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, acceptarea moștenirii trebuie făcută sub beneficiu de inventar.
Altfel spus, dreptul de opțiune al acestor persoane este restrâns la posibilitatea acceptării sub beneficiu de inventar sau renunțării la moștenire.
Prima instanță a reținut că reclamanta a acceptat în mod tacit succesiunea după bunica sa R. A., respingând excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâți, întemeindu-se pe prev. art. 119 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, conform cărora cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Cum reclamanta este minoră, fiind născută în data de 29.09.2000, moștenirea după bunica sa nu putea fi acceptată decât în mod expres, sub beneficiu de inventar și nu în mod tacit, astfel că instanța de fond trebuia să constate că reclamanta, ca urmare a neacceptării moștenirii – nu are calitate procesuală activă în a solicita constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor și a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere.
Textul invocat de prima instanță – art. 119 alin.1 din Legea nr. 36/1995 conferă oricărei persoane dreptul de a cere anularea certificatului de moștenitor emis în vătămarea drepturilor sale, însă pentru exercitarea acestui drept, - pe lângă interesul pe care îl justifică și reclamanta trebuie să justifice calitatea procesuală activă, calitate ce putea decurge din acceptarea moștenirii în condițiile legii.
Fiind considerată renunțătoare la moștenire, acțiunea promovată de reclamantă s-a considerat ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, motiv pentru care în temeiul art. 296 C.p.c. a fost admis apelul, cu consecința respingerii acțiunii.
În temeiul art. 274 C.p.c. reclamanta a fost obligată să plătească pârâților cheltuieli de judecată avansate în apel – taxa de timbru – 919 lei și onorariu avocat – 2000 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta solicitând casarea hotărârii atacate în sensul respingerii excepției invocată de intimată, adică a lipsei calității procesual active a recurentei, și pe fondul cauzei să se dispună modificarea în totalitate a deciziei atacate în sensul menținerii ca temeinică și legală a sentințe civile nr. 397/2012 pronunțată de instanța de fond, Judecătoria Hunedoara. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului reclamanta susține că instanța de apel a motivat sumar decizia atacată, reținând că datorită faptului că recurenta era minoră potrivit art. 19 din Decretul 32/1954 aceasta putea să accepte succesiunea după defuncta bunică doar sub beneficiul de inventar sau să renunțe la moștenire. Având în vedere că nu a acceptat succesiunea în acest fel nu are calitate procesuală activă, motiv pentru care a fost admis apelul și respinsă acțiunea.
Recurenta critică decizia atacată susținând că nu a știut că s-a dezbătat succesiunea după defuncta sa bunică paternă, și a aflat de existența actelor a căror nulitate a solicitat-o prin acțiune doar în momentul în care s-a interesat de actele de stare civilă, adică după decesul bunicului patern. Nefiind chemată la notar nu avea cum să accepte succesiunea. Dacă defunctul R. G. respecta legea și menționa existența nepoatei de fiu predecedat, recurenta ar fi fost chemată în fața notarului public și putea să accepte succesiunea sub beneficiul de inventar. Practic recurenta a fost împiedecată să-și exprime opțiunea succesorală prin fraudarea legii de către defunctul R. G.. În această situație în mod corect a reținut instanța de fond acceptarea tacită a moștenirii după bunica paternă, și implicit ulterior prevederile art. 19 alin 1 din Decretul 32/1954, în cauză recurenta având calitate procesuală activă. De ceea apreciază că instanța de fond a reținut corect în baza probatoriului administrat nulitatea certificatului de moștenitor nr. 33/24.02.2005 eliberat de BNP B. G. cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Art. 689 Cod civil prevede că acceptarea este tacită în cazul în care succesibilul face un act pe care nu l-ar face decât în calitatea sa de erede și din care reiese neîndoielnic intenția de acceptare a moștenirii.
Potrivit art. 687 Cod civil, minorii pot face valabil acceptarea succesiunii conform dispozițiilor referitoare la minoritate și tutelă, astfel că nefiind instituită tutela în favoarea acesteia termenul de 6 luni instituit de art. 700 Cod civ., a fost suspendată până la majoratul succesorilor, dar în speță se impune verificarea aspectului acceptării succesiunii de un minor de 5 ani care a acceptat tacit succesiunea. Aceasta nu se putea prezenta la notar singură iar reprezentanta legală, adică mama, neștiind de dezbaterea succesorală, neavând studii juridice și fiind tot timpul asigurată de bunic, defunctul R. G., că nepoatei îi va rămâne totul, nu s-au putut respecta prevederile art. 19 din Decretul 32/1954. În această situație recurenta avea cota de ¾ părți în imobilul în discuție, iar defunctul R. G. cota de ¼ parte.
Deși defunctul R. G. știa de existența nepoatei care îl frecventa des, s-a prezentat la notar și a declarat că este unicul moștenitor după defuncta sa soție R. A., eliberându-se certificatul de moștenitor nr. 33/24.02.2005 de către BNP R. C.. În mod corect instanța de fond a constatat că acest act este lovit de nulitate absolută fiind emis cu fraudarea legii.
Având în vedere această decizie a instanței, în continuare imobilul a fost partajat în cote egale între recurentă și bunicul patern al acesteia. Vânzarea și revânzarea înapoi între părinți și fiul lor se observă din actele depuse la dosar. Deși s-a încercat de către defuncții R. să se sustragă de la prevederile legale, trecând la un moment dat imobilul doar pe defuncta R. A., căsătorită cu R. G., actele de la dosar dovedesc intenția de fraudă, corect reținută de instanța de fond. După decesul lui R. G., în data de 24.03.2012, având în vedere anularea certificatului de moștenitor, întregul imobil revine unicei moștenitoare, recurenta.
În ceea ce privește capătul de cerere formulat de recurenta reclamantă cu privire la constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr. 48/5.01.2007, instanța de fond în mod corect a admis cererea întrucât nu se putea reține buna credință a intimatei, care știa de existența recurentei. Fiind atacat un act subsecvent certificatului de moștenitor care a fost anulat, a fost constatată și nulitatea absolută a contractului nr. 48/05.01.2007 încheiat la BNP R. C., mai ales că nu s-a putut proba în cauză contraprestația intimatei, care era minoră, față de defunctul R. G.. În realitate, mama minorei era concubina defunctului R. G. în momentul semnării acestor acte, iar defunctul R. G. a făcut tot felul de acte de-a lungul timpului încercând să se sustragă aplicării legii.
În motivele de apel se arată faptul că instanța nu a avut în vedere probatoriul și cererea apelantei, trebuind să admită cererea acesteia cu privire la raportul donațiilor. Anulând actele menționate, la masa de partajat în cadrul succesiunii, trebuia adus și imobilul pe care defunctul R. G. l-a donat intimatei în timpul vieții conform contractului de donație nr. 724/14.043.2002 încheiat la BNP R. C.. În mod corect instanța de fond a respins această cerere, motivarea fiind menținută în apel. În speță se aplică prevederile art. 751 Cod civil, nefiind 2 moștenitori descendenți nu se poate vorbi de raportul donațiilor, intimata fiind unica descendentă a defunctului R. G.. Oricum instanța de apel nu a intrat în soluționarea acestor probleme invocate în apel admițând excepția lipsei calității procesual active a reclamantei recurente.
P. întâmpinarea depusă intimata pârâtă B. C. M. a solicitat, în principal să se constate că recursul declarat de reclamantă prin reprezentantă împotriva deciziei civile nr. 144/A/2013 este nul, iar în subsidiar a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantă. Cu cheltuieli de judecată în recurs.
În motivarea întâmpinării se susține că nu s-a invocat nici unul din temeiurile de drept prevăzute de art. 304 Cod pr. civ. și nu se dezvoltă nici o critică vizând motive de nelegalitate, nu se arată actul juridic greșit interpretat sau căruia i s-a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic. Nu a fost indicată nici norma de drept material care ar fi fost greșit interpretată și aplicată în speță. Recurenta tinde la o devaluare a fondului deși instanța de apel nu l-a cercetat, aducând judecății în recurs critici față de mijloacele de probă și de felul în care au fost evaluate de instanța fondului criticând temeinicia hotărârii. De aceea consideră că dezvoltarea motivelor de recurs nu poate fi încadrată în niciunul din cazurile prevăzute de art. 304 Cod pr. civ. și nici nu poate fi identificat vreun motiv de odine publică prin chiar controlul din oficiu prevăzut de art. 304 ind. 1 Cod pr. civ.
Față de subsidiarul întâmpinării se susține că potrivit art. 312 pct. 5 teza I, având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată pe excepție, instanța de recurs după casare trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată. Cum recurenta nu a invocat art. 304 pct. 5 Cod pr. civ cererea sa de casare cu reținere la instanța de recurs este neavenită. În raport de soluția instanței de apel criticile care vizează fondul cauzei, probatoriul administrat la instanța fondului, aspectele privind starea de fapt nu prezintă nici o relevanță în recurs chiar dacă recurenta reiterează susținerile în fața instanței de fond și de apel.
P. încheierea ședinței camerei de consiliu din 9.10.2013 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de recurentă, în sensul scutirii acesteia de plata sumei de 919,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 5 lei datorată pentru recursul de față.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 19 din Decretul nr. 32 din 30 ianuarie 1954pentru punerea în aplicare a Codului Familiei și a Decretului privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, acceptarea moștenirii cuvenită unui minor, indiferent de vârstă sau unei persoane pusă sub interdicție, va fi socotită întotdeauna ca fiind făcuta sub beneficiu de inventar.
Minorii se bucură de beneficiul de inventar prin puterea legii și fără a face vreo declarație solemnă, de îndată ce a acceptat moștenirea. Rațiunea legii constă tocmai în ocrotirea patrimoniului minorului, în condițiile în care bunurile succesorale alcătuiesc în acest caz, o masă patrimonială distinctă de a bunurilor moștenitorilor.
Așadar, acceptarea sub beneficiu de inventar a moștenirii nu este o îngrădire a acceptării moștenirii de către minori, o condiție imperativă a acceptării, ci este un beneficiu al legii creat tocmai pentru a proteja patrimoniul minorului. Dreptul de opțiune succesorală în acest caz nu poate fi redus la acceptarea sub beneficiu de inventar sau renunțarea la succesiune, căci așa cum s-a reținut întocmirea inventarului nu este o restrângere a dreptului de opțiune succesorală, cum greșit a interpretat tribunalul, ci o protecție acordată patrimoniului minorului.
Cum reclamanta este minoră, dreptul său de opțiune succesorală putea fi exercitat doar prin reprezentantul său legal, dar, în condițiile în care avea această posibilitate. Altfel spus, dacă avea reclamanta avea cunoștință despre dezbaterea succesiunii prin citarea sa, prin reprezentant legal, de către notarul public pentru a-și exprima opțiunea în legătură cu succesiunea bunicii sale, discuția în legătură cu beneficiul de inventar ar fi avut alte conotații. D. în această situație se putea lua în discuție dacă notarul public a luat măsurile necesare protejării patrimoniului minorei și alte asemenea, însă în condițiile în certificatul de moștenitor după bunica sa R. A., a fost emis în frauda legii, discuția este neavenită.
Trebuie menționat că starea de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, menținută în apel, și nu face obiectul recursului, însă tribunalul - ca instanță de apel - a interpretat greșit prevederile legale incidente în cauză, iar această interpretare greșită a dispozițiilor legale se încadrează în pct. 9 din art.304 cod procedură civilă.
Reclamanta nu a solicitat casarea cauzei și trimiterea spre rejudecare, pentru că nu mai sunt probe de administrat, iar interpretarea prevederilor legale se face de instanța de recurs. Ca urmare, nefiind incidente prevederile art. 304 pct. 5 cod procedură civilă, nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
În mod corect, instanța de fond a reținut că pârâta nu are calitate procesual pasivă în ceea ce privește constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 33/2005 eliberat de BNP B. G., neavând vreun grad de rudenie cu defuncta R. A., după care s-a eliberat actul. Susținerea pârâților în sensul că notarul a avut în vedere o gratificare anterioară a minorei de către bunicul său va fi înlăturată din cel puțin două considerente: pe de o parte - pentru lipsa calității procesual pasive a pârâților - așa cum s-a menționat anterior -, iar pe de altă parte pentru că o atare gratificare este nerelevantă pentru constatarea calității de moștenitor. Oricum, aceste aspecte invocate de pârâți în apel nu vizează în nici un caz interpretarea greșită a unui act juridic pentru a fi aplicabil art. 304 pct. 8 cod procedură civilă. Instanța de fond a analizat detaliat motivele pentru care a admis cererea de constatare a nulității certificatului de moștenitor atacat.
În ceea ce privește nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere:
Starea de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond. În apelul declarat de pârâți, nu a fost contestată starea de fapt, judecătoria reținând ca motiv principal al anulării contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere neîndeplinirea obligațiilor de întreținere a defunctului R. G. de către pârâta B. C., în condițiile în care aceasta era minoră la data încheierii contractului.
Așadar, motivele invocate de pârâți în apel nu prezintă relevanță pentru soluția pronunțată de instanța de fond, pentru că pârâții invocă buna credință pe care au avut-o la încheierea contractului, încrezându-se în cuprinsul cărții funciare, iar judecătoria a constatat nulitatea contractului pentru lipsa contraprestației stabilite de părți în convenție. Ca urmare, chiar dacă în urma analizei acestor motive s-ar fi constatat a fi întemeiate - nu ar fi avut efect asupra soluției atacate în condițiile în care instanța de fond a reținut și aceste împrejurări ca argumente suplimentare ale sentinței pronunțate, dar argumentul decisiv a fost cel menționat anterior și neatacat.
Față de toate aceste argumente de fapt și de drept se constată că recursul reclamatei este întemeiat, și în temeiul art. 304 pct. 9 cod procedură civilă va fi admis, modificată decizia atacată în sensul respingerii apelului declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 397/2013 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, ca nefondat, în condițiile rejudecării apelului.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, vor fi obligați intimații să plătească recurentei cheltuieli de judecată de 580 lei, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de deplasare.
(continuare decizia civilă 756/31.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil_ )
În temeiul art. 18 din OUG 51/2008 vor fi obligați intimații pârâți B. C. M. și B. V. să plătească în favoarea Statului român prin Primăria Hunedoara - Direcția impozite și taxe suma de 919,50 lei cu titlu taxă de timbru, având în vedere că prin încheierea din 09.10.2013 pronunțată în dosar, recurenta a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta R. E. V. prin reprezentant legal R. A. împotriva deciziei civile nr. 144/A/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția I Civilă și în consecință:
Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de pârâții B. C. M. și B. V. împotriva sentinței civile nr. 397/2013 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, pe care o menține.
Obligă intimații pârâți să plătească recurentei suma de 580 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Obligă intimații pârâți B. C. M. și B. V. să plătească în favoarea Statului Român, prin Primăria Hunedoara – Direcția Impozite și Taxe, suma de 919,50 lei cu titlu taxă de timbru.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 octombrie 2013.
Președinte, C. M. C. | Judecător, M. A. M. | Judecător, A. N. |
Grefier, E. M. H. |
Redc./tehnoredc. AN
2 ex/17.12.2013
Jud. fond: C.D. H.
Jud. apel: A.E. V./C.A. N.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
