Rectificare carte funciară. Decizia nr. 36/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 36/2014 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 36/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 36/2014
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. M.-vicepreședinte
Judecător A. N.
Judecător C. M. C.
Grefier E. M. H.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. R. a Finanțelor P. Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor P. Hunedoara pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor P. împotriva deciziei civile nr. 240/A/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil_, având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul reclamant F. F. N., personal și asistat de avocat Nemeț D. M., cu împuternicire și în reprezentarea intimatei reclamante F. O. G., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței legala îndeplinire a procedurii de citare.
Se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței: la data de 24.01.2014 concluzii scrise, în copie-fax, formulate de intimații reclamanți; la data de 28.01.2014 precizare formulată de recurenta pârâtă, prin care învederează instanței că această instituție este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Instanța, având în vedere dispozițiile legale învederate în precizarea recurentei pârâte, precum și actele și lucrările dosarului, constată că recurenta pârâtă DGRFP Timișoara prin AJFP Hunedoara pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor P. este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Mandatara intimaților reclamanți depune la dosar concluzii scrise în original, împuternicire avocațială de reprezentare și chitanță reprezentând cheltuieli de judecată. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și solicitarea recurentului pârât de judecare a cauzei în lipsă, constată încheiată faza probatorie, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul mandatarei intimaților reclamanți.
Avocat Nemeț D. M., în reprezentarea intimaților reclamanți F. pune concluzii de respingere a recursului de față, cu consecința menținerii sentinței și a deciziei atacate, ca fiind legale și temeinice.
Consideră că cele două instanțe au soluționat corect cauza față de probatoriul administrat, respectiv raportul de expertiză efectuat și înscrisurile depuse la dosar.
În fapt, susține că se impune rectificarea cărților funciare întrucât omisiunile făcute sunt semnificative, așa cum corect au constatat instanțele de fond. Mai mult, la data întabulării sentinței 4356/1995 a Judecătoriei Hunedoara în CF_, situația cu privire la suprafețele de teren în proprietate era cu totul alta, Statul Român deținând o cotă parte de 1/24 părți din teren și fiind întabulat conform DL 223/1974, prin ordin al prefectului.
La momentul anului 1995, Cooperativa Constructorul Hunedoara inițiază acțiune prin care cheamă în judecată toți coproprietarii, sens în care citează din concluziile scrise. Urmare a hotărârii pronunțate de instanță s-a dovedit dreptul de proprietate al tuturor părților și s-a instituit și un drept de servitute în favoarea reclamanților pe o suprafață de 185 mp, însă notările ulterioare din CF au fost eronate, astfel că s-a impus prezenta acțiune în rectificare.
Consideră că în mod corect, urmare a concluziilor raportului de expertiză efectuat la fond, s-a dispus în sensul deschiderii unui nou CF cu întabularea Statului Român. De asemenea, arată că reclamanții nu au negat niciodată dreptul de proprietate al Statului Român, însă au sesizat că acest drept nu a fost întabulat corect asupra suprafeței în litigiu, încălcându-se astfel dreptul lor de proprietate.
Susține a fi înlăturate și motivele de recurs vizând obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată, întrucât corect instanțele l-au obligat la plata acestora fiind parte căzută în pretenții, care s-a opus cererii reclamanților.
Față de cele ce preced, solicită respingerea recursului declarat de pârât, cu cheltuieli de judecată conform chitanței justificative depuse la dosar.
Instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara sub nr._ reclamanții F. F. N. si F. O. G. au chemat în judecată pe parații Statul R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor P. - DGFP Hunedoara, M. E. si M. A., solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună rectificarea cărții funciare nr._ Hunedoara, nr. top 443/2/1, 444/1 în suprafață tabulară de 304 mp. Acțiunea a fost ulterior precizată, reclamanții solicitând în final desființarea cărților funciare CF 1660, 1660/1,_,_ și CF_ Hunedoara și deschiderea unei noi cărți funciare în care să fie menționate imobilele din cărțile desființate cu proprietarii și cotele de proprietate corespunzătoare, conform datelor reale și corecte.
Acțiunea nu a fost întemeiată în drept.
Prin sentința civilă nr. 746/2013 pronunțată de Judecătoria Hunedoara s-a admis acțiunea civilă formulată si precizata de reclamanții F. F. N. si F. O. G. în contradictoriu cu parații Statul R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor P. - DGFP Hunedoara și M. E. si M. A. și în consecință:
S-a dispus desființarea cărților funciare CF 1660, CF 1660/1, CF_, CF_ si CF_ toate de pe raza localității Hunedoara cu numerele topografice aferente.
S-a dispus ca pentru imobilele cuprinse in aceste cărți funciare sa fie deschisa o carte funciara cu componenta propusă prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
S-a dispus să se preia in mod corespunzător, daca este cazul, notările si alte înscrieri existente in partea a-III-a a cărților funciare desființate.
S-a luat act de renunțarea reclamanților la cererea având ca obiect radierea dreptului de servitute.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Acțiunea în rectificare, așa cum rezultă din dispozițiile art. 33 alin. (1) si (2) din Legea nr. 7/1996, este acțiunea prin care persoana interesată tinde la radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni necesare punerii în concordanță a cuprinsului cărții funciare cu situația juridică reala a imobilului.
În cauza de față, reclamantul urmărește in principal rectificarea înscrierii din C.F. nr._ topo 443/2/1, 444/1 in suprafața tabulara de 304 mp, in sensul de a se radia dreptul unic de proprietate al statului asupra terenului si de a fi înscriși in mod corect toți proprietarii. Reclamanții au solicitat si radierea dreptului de servitute dar au renunțat la acest capăt de cerere.
Apreciind insa ca înscrierea din CF_ a cărei rectificare se solicita este in dependenta directa cu înscrierile efectuate in cartea funciara inițiala CF 1660 nr. topo 443/2, 444 precum si cu înscrierile ulterioare efectuate in CF_, CF 1660/1 si CF_ respectiv CF_ reclamanții au solicitat desființarea tuturor acestor cărți funciare, comasarea imobilelor si înscrierea lor corecta . noua.
Raportat la obiectul acțiunii instanța a apreciat ca sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 33 alin 1 si 2 din Legea nr. 7/1996, iar acțiunea reclamanților este întemeiata, întrucât deschiderea CF 1660/1 (transnotată ulterior sub nr. CF_) top 443/2/1, 444/1 nu a fost realizata in mod corect pentru faptul ca terenul pe care îl descrie această carte funciara nu există ca imobil distinct, ci ca o componenta a CF_.
In al doilea rând s-a apreciat ca eronat stabilit dreptul unic de proprietate al statului asupra terenului, întrucât aceasta concluzie nu rezulta din sentința civila 3456/1995, fiind necesar a se fi preluat cotele proprietarilor tabulari inițiali cum in mod corect s-a procedat la deschiderea CF_.
Având in vedere ca înscrierile eronate din CF_ sunt in legătura directa cu cele din CF_ unde figurează terenul pe care sunt in fapt amplasate construcțiile, instanța a solicitat expertului realizarea unei propuneri de comasare a acestor imobile, insa expertul a precizat ca aceasta varianta nu se poate realiza (terenul rămas din CF_ urmând a fi compus din doua corpuri de proprietate cu amplasamente diferite, separate intre ele de un alt imobil), fiind necesara comasarea tuturor imobilelor si deschiderea unei noi cărți funciare.
Solicitarea reclamanților este in aceeași direcție, iar instanța a apreciat ca o soluție completa pentru clarificarea inadvertentelor se poate dispune numai in aceasta modalitate.
F. de considerentele de fapt si de drept enumerate instanța a admis acțiunea reclamanților si a luat act de renunțarea acestora la cererea având ca obiect radierea dreptului de servitute și a respins cererea acestora de obligare a Statului Român la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanții F. F. Nicoae și F. O. G., cât și pârâtul Statul Român – reprezentat prin Ministerul Finanțelor P. – D.G.F.P. Hunedoara .
Prin apelul lor, reclamanții au solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul de a fi obligat pârâtul Statul Român – reprezentat prin Ministerul Finanțelor P. la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță, reprezentând 1000 lei onorariu avocat, 1500 lei onorariu expertiză topografică și 140 lei contravaloarea citațiilor prin publicitate.
Prin cererea intitulată „recurs”, dar înregistrată și calificată ulterior de instanță ca fiind apel, pârâtul Statul Român – reprezentat de Ministerul Finanțelor P. – prin Direcția G. a Finanțelor P. a județului Hunedoara a solicitat schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii precizate formulate de către reclamanți împotriva lui.
În motivare, s-a arătat că reținerea instanței de fond că s-au făcut notări eronate în cărțile funciare nu este corectă, întrucât din extrasul CF se poate constata că asupra imobilului de sub A1 – teren în suprafață de 304 mp este înscris dreptul de proprietate al Statului Român, iar asupra construcțiilor edificate – dreptul de proprietate al reclamanților, dobândit prin convenție.
Prin decizia civilă nr. 240/A/2013 Tribunalul Hunedoara a admis apelul reclamanților, a schimbat sentința în sensul obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți în fața primei instanțe, în sumă de 2635 lei și a respins apelul declarat de pârât împotriva aceleiași sentințe. Apelantul pârât a fost obligat la cheltuieli de judecată efectuate de reclamanții intimați în fața instanței de apel, în cuantum de 840 lei.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul Hunedoara a reținut următoarele:
În ce privește apelul pârâtului Statul Român - reprezentat de Ministerul Finanțelor P. – prin Direcția G. a Finanțelor P. a județului Hunedoara, s-a reținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, bazată pe probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile și expertiza topografică, reținând în mod corect și arătând pe larg argumentele pentru care se impune rectificarea cărților funciare, atât cu privire la înscrierile vizând proprietatea asupra terenului în litigiu cât și cu privire la suprafețele reale ale acestuia.
Astfel cum în mod just a reținut instanța de fond, dreptul de proprietate al statului asupra întregului teren a fost greșit întabulat în CF 1660/1 și ulterior în CF_, avându-se în vedere dispozițiile sentinței civile nr. 3456/1995 a Judecătoriei Hunedoara.
Prin această sentință s-a recunoscut în favoarea Cooperativei Constructorul Hunedoara un drept de superficie constând în dreptul de proprietate asupra construcțiilor și dreptul de folosință asupra suprafeței de 492,30 mp aferent construcțiilor, pe terenul înscris în CF 1600 Hunedoara, precum și dreptul de servitute asupra unei suprafețe de 185 mp din acest teren, specificându-se că terenul se află în coproprietatea pârâților din acea cauză, respectiv F. F. N. și F. M., reclamanți în prezenta procedură, M. E., M. A. și Statul Român.
Ca urmare, înscrierea dreptului de proprietate al Statului Român asupra terenului a fost greșit operată în cartea funciară, fără nici un temei.
În mod corect, față de situația juridică din prezent a terenului și față de suprafața lui reală, determinată prin expertiza topografică ca fiind de 3241 mp, ținând seama de faptul că între timp reclamanții au obținut în proprietate prin Ordinul Prefectului nr. 159/25.04.2012 și suprafața de 118,91 mp din acest teren, care se adaugă la cea care erau deja întabulați și în mod just a fost dedusă din cota de proprietate a pârâtului Statul Român, instanța de fond a determinat cotele actuale de proprietate, ale tuturor coproprietarilor, ajungându-se în acest fel ca Statul Român să mai dețină cota de 16/3241 din teren.
Apelul reclamanților a fost apreciat ca întemeiat, Tribunalul considerând că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a prevederilor art. 274 și 277 Cod procedură civilă, prin respingerea cererii reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată.
S-a observat că dispozițiile art. 277 Cod procedură civilă avute în vedere de prima instanță nu-și au aplicabilitatea în prezenta cauză, întrucât acesta nu are ca obiect un partaj, ci este o acțiune în rectificare de carte funciară.
Ca urmare, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, se impunea obligarea pârâtului Statul Român la plata cheltuielilor de judecată, culpa lui procesuală fiind evidentă, cu atât mai mult cu cât, pe tot parcursul procesului a contestat dreptul reclamanților și s-a opus admiterii acțiunii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor P. prin Direcția G. R. a Finanțelor P. Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor P. Hunedoara, prin care a solicitat modificarea deciziei atacate în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamanților, iar în subsidiar în sensul respingerii apelului declarat de reclamanți privind obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive, recurentul a arătat că instanțele de fond au reținut în mod greșit faptul că în cărțile funciare au fost făcute notări eronate, toate înscrierile făcute în CF au avut la bază acte juridice despre care reclamanții au avut cunoștință și i-au privit în mod direct și pe reclamanți, astfel că susținerea că din eroare a fost întabulat dreptul de proprietate în favoarea Statului Român nu trebuia reținută de instanță. Decizia Tribunalului a fost criticată și în ceea ce privește soluția de admitere a apelului reclamanților și de obligare a pârâtului la cheltuieli de judecată în fața instanței de fond. Recurentul apreciază că interesul principal în admiterea acțiunii este al reclamanților astfel că se impune aplicarea art. 277 cod pr. civilă, iar cota redusă a dreptului de proprietate a Statului Român justifică repartizarea proporțională a cheltuielilor de judecată, așa cum a stabilit Judecătoria Hunedoara.
Recursul pârâtului a fost întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9 cod pr. civilă.
Intimații reclamanți F. F. N. și F. O. G. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului pârâtului și menținerea deciziei ca fiind temeinică și legală.
CURTEA, analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate constată următoarele:
Recurentul pârât aduce critici deciziei Tribunalului și solicită instanței de recurs să reaprecieze probele administrate în fața instanțelor de fond, solicitare care nu poate admisă de instanța de recurs, întrucât instanțele de fond sunt suverane în aprecierea stării de fapt, instanța de recurs verificând doar aplicarea corectă a legii la o stare de fapt pe deplin stabilită.
Prin urmare, datorită aspectelor pur tehnice de carte funciară pe care le-a impus speța de față, în fața instanței de fond a fost efectuat un raport de expertiză topografică de către expertul tehnic judiciar M. N. S. care a constatat erorile de înscriere în cărțile funciare care au format obiectul litigiului.
Expertul a formulat concluzii și a propus operațiunile care se impuneau pentru corectarea erorilor de carte funciară și anume desființarea cărților funciare 1660, 1660/1,_,_,_ și deschiderea unei noi cărți funciare și atribuirea unui nou număr cadastral. Pârâtul a avut obiecțiuni la raportul de expertiză (f. 124 dosar fond), care au fost încuviințate de instanță, expertul formulând răspuns la obiecțiuni (f. 136). În mod firesc reclamanții și-au precizat acțiunea conform propunerilor făcute de expert, iar instanța a admis acțiunea potrivit acestor propuneri și concluzii argumentate, formulate de persoana cu atribuții de specialitate în acest domeniu.
Prin urmare, instanța de recurs nu poate reanaliza cărțile funciare și înscrisurile depuse de părți la dosar, conform solicitărilor recurentului, întrucât această analiză a fost deja efectuată de instanțele de fond care au stabilit o stare de fapt la care au aplicat corect prevederile Legii 7/1996 referitoare la rectificarea cărților funciare.
Nefondate sunt și motivele de recurs privind aplicarea prevederilor art. 274 Cod pr. civilă de către instanța de apel, care a reținut corect că în speță nu se poate face aplicarea art. 277 cod pr. civilă, acest text de lege referindu-se la situația în care există un litisconsorțiu activ sau pasiv, ceea ce nu este
(continuare decizia 36/30.01.2014 pronunțată în dosar_ )
cazul în speță. În ceea ce privește interesul este evident că interesul aparține reclamanților care au promovat o acțiune de rectificare de carte funciară și nu de partaj, care profită tuturor părților.
Pârâtul s-a opus admiterii acțiunii în fața instanței de fond, după care a declanșat și căile de atac prevăzute de lege, prin care a cerut respingerea acțiunii reclamanților, astfel că în speță sunt incidente disp. art. 274 cod pr. civilă, recurentul pârât fiind parte căzută în pretenții și trebuind să suporte cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea Tribunalului este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii, motiv pentru care recursul de față se va respinge ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 cod pr. civilă.
În baza art. 274 alin. 1 cod pr. civilă va fi obligat recurentul să plătească intimaților F. F. și F. O. cheltuieli de judecată în recurs, în cuantum de 870 lei reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor P. prin Direcția G. R. a Finanțelor P. Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor P. Hunedoara împotriva deciziei civile 240/A/2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția I Civilă.
Obligă recurentul să plătească intimaților F. F. și F. O. cheltuieli de judecată de 870 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2014.
Președinte, M. A. M. | Judecător, A. N. | Judecător, C. M. C. |
Grefier, E. M. H. |
Redc./tehnoredc. CMC
2 ex/05.03.2014
Jud. fond: M. P.
Jud. apel: V.C. C./M.S. B.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 37/2014. Curtea de... | Partaj judiciar. Decizia nr. 39/2014. Curtea de Apel ALBA IULIA → |
|---|
