Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 949/2013. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 949/2013 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 1334/197/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
Decizia nr. 949/R Dosar nr._
Ședința publică din 30 aprilie 2013
Completul constituit din:
Președinte - L. F. - judecător
- C. B. - judecător
- G. C. - judecător
- L. G. - grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de petenta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ AGRO 2001 împotriva deciziei civile nr. 315/. 27 noiembrie 2012 pronunțate de Tribunalul B. – Secția I Civilă, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 24 aprilie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în temeiul prevederilor art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 30 aprilie 2013.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria B., petenta Asociația Agricolă Agro 2001 a solicitat anularea încheierii de reexaminare nr._/2011, emisă în cadrul dosarului cu nr._/2011 a Biroului de cadastru și Publicitate Imobiliară B. și pe cale de consecință, admiterea cererilor de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilelor precizate în cuprinsul cererii de înscriere, în favoarea Asociației Agricole „Agro 2001”, precum și radierea înscrierilor din cartea funciară precizată, acolo unde este cazul, respectiv a ipotecii, a interdicțiilor de înstrăinare și grevare înscrise în favoarea Băncii Agricole-Sucursala B..
Judecătoria B., prin sentința civilă nr.8548/18.06.2012 a respins plângerea, pentru următoarele considerente:
La data de 26.01.2011, petenta Asociația A. „Agro 2001” a depus o cerere înregistrată la OCPI B. prin care a solicitat intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului din CF_ C. nr. top 3542/1/291, radierea sechestrului înscris în favoarea A. asupra aceluiași imobil și radierea ipotecii, a interdicției de înstrăinare și grevare în favoarea Băncii Agricole, în baza sentinței civile nr. 1371 din 16.09.2010 a Tribunalului D., a convenției de vânzare-cumpărare nr. 79 din 23.07.2007, a sentințelor Judecătoriei B. nr. 4759 din 20.05.2005 și nr. 6727 din 20.07.2007 și a notificării nr. 5320 din 18.12.1999.(f.8 verso dosar CF).
Prin încheierea nr. 7119 pronunțată în data de 07.02.2011, s-a admis în parte cererea formulată de către petentă în sensul că s-a dispus radierea sechestrului înscris în favoarea A. sub C1 și s-a respins solicitarea privind intabularea dreptului de proprietate în CF_ C., asupra imobilului cu nr. top 3542/1/291 și cea privind radierea ipotecii, a interdicțiilor de înstrăinare și grevare înscrise în favoarea Băncii Agricole-Sucursala B..(f.7-8 dosar CF)
Împotriva acestei încheieri, petenta a formulat cerere de reexaminare care a fost respinsă prin încheierea nr._ din 18.08.2011, prin care s-a menținut soluția dispusă de către registratorul CF.(f.1-2 dosar CF).
Pentru a dispune în acest sens, registratorul –șef a avut în vedere că potrivit art. 151 alin. 8 și 9 din OG nr. 92/2003 rep. asupra imobilului din speță a fost înscris sechestrul în favoarea DGFP B., fiind astfel indisponibilizat și grevat cu o ipotecă legală din anul 2006, deci anterior încheierii convenției translative de proprietate dintre petentă și . și constatării valabilității acestei convenții prin sentința civilă nr. 1371 din 16.09.2010 a Tribunalului D.. În continuare, acesta a reținut că potrivit art. 154 din OG nr. 92/2003 rep, actele translative de proprietate cu privire la aceste imobil sunt nule absolut, situație în care conform art. 63 alin. 1 ind. 1 din Ordinul nr. 633/2006 al DG ANCPI cererea de înscriere trebuie respinsă, nulitatea actului fiind expres prevăzută de lege iar ipoteca nefiind desființată. De asemenea, s-a mai arătat că sentința invocată de petentă și convenția nr.79 din 23.07.2007 nu fac referire la obiectul tranzacției decât la terenuri iar nu și la construcțiile aflate pe acestea iar conform art. 44 din L. nr.7/1996 pe același imobil nu pot fi înscriși mai mulți proprietari decât în cazul coproprietății, ipoteză neverificată în cauză. În final, s-a mai reținut că petenta nu a depus un înscris care să reprezinte acordul creditorului la radierea ipotecii, a interdicțiilor de înstrăinare și grevare ori o hotărâre judecătorească care să suplinească acest acord, cesiunea de creanță dintre banca Agricolă și AVAB neavând ca efect stingerea creanței în privința debitorului cedat, ipoteca transmițându-se ca accesoriu în favoarea cesionarului AVAB.
Examinând în acest context legalitatea și temeinicia încheierii de reexaminare atacate, judecătoria constată că potrivit CF_ C., imobilul cu nr. top 3542/1/291 format din sediu fermă 12 și teren de 118,93 mp, se află în proprietatea intimatei ., fiind înscris totodată dreptul de ipotecă legală în favoarea DGFP B. – AFP C., precum și în favoarea Municipiului C. și o ipotecă cu interdicție de înstrăinare și grevare în favoarea Băncii Agricole.(f.9, 19 dosar CF).
A apreciat instanța că, în cauză, petenta nu a dovedit desființarea ipotecii legale, înscrisă din anul 2005 în cartea funciară, context în care, în mod corect s-a reținut de către registratorul șef incidența dispozițiilor art.151 alin.8,9 Cod procedură fiscală care stabilesc faptul că orice acte de dispoziție efectuate ulterior indisponibilizării bunurilor sunt lovite de nulitate absolută, aceste prevederi legal fiind aplicabile și în cazul sechestrării unor bunuri imobile, potrivit art.154 Cod pr. fisc.
Petenta a solicitat înscrierea dreptului ei de proprietate asupra imobilului, în baza sentinței civile nr. 1371 din 16.09.2010 a Tribunalului D. și a convenției de vânzare-cumpărare nr. 79 din 23.07.2007 încheiată cu ., ulterioare înscrierii ipotecii legale în favoarea DGFP B. – AFP C..
Prin sentința civilă menționată, instanța a constatat numai valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare asupra imobilelor terenuri, neîntocmită însă în formă autentificată, fără a se dispune că această sentință ține loc de contract de vânzare-cumpărare autentic, apt de intabulare în cartea funciară.
În consecință, atât timp cât societatea nu deține un titlu care să respecte cerințele de ordin formal cu privire la transmisiunea dreptului de proprietate asupra imobilelor, apărarea petentei că această sentință poate sta la baza intabulării ei în cartea funciară nu este una întemeiată.
De asemenea, în dispozitivul aceleiași sentințe se face referire expresă numai la terenuri deși imobilul in speță are în compunerea sa și o construcție.
Ordinul judecătoresc este cuprins întotdeauna în dispozitiv iar considerentele unei hotărâri produc efecte juridice numai în măsura în care ele susțin și se reflectă în dispozitiv.
Prin urmare, în mod legal s-a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 44 din Legea nr.7/1996 care nu permit înscrierea mai multor proprietari asupra unui imobil decât în cazul coproprietății.
Faptul că ulterior, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 22.09.2011 a tribunalului D. (f.6) s-a specificat compunerea fiecărui imobil nu este de natură a atrage nelegalitatea încheierii atacate întrucât aceasta este ulterioară pronunțării încheierii de CF contestate și nu a fost anexată cererii inițiale de înscriere în CF iar conform art.73 alin.2 din Ordinul ANCPI nr.633/2006, cel care a cerut înscrierea nu va putea modifica sau întregi, prin căile de atac exercitate - cererea pe care s-a întemeiat încheierea registratorului.
Față de lipsa autorității de lucru judecat în materia plângerilor de față, instanța are în vedere că este oprită a avea în vedere alte probe decât cele care au stat la dispoziția registratorului de carte funciară, legalitatea încheierii atacate trebuind raportată numai la elementele care au stat la baza soluționării cererii de înscriere.
Petenta dispune de posibilitatea formulării unei noi cereri de înscriere, cu atașarea unei documentații complete, sens în care nu se poate reține în speță încălcarea accesului liber la justiție.
De asemenea, instanța a avut în vedere că deși registratorul nu are competența de a aprecia pe fond valabilitatea titlurilor prezentate în susținerea cererii de înscriere, acesta are obligația verificării legalității formale a acestora.
În consecință, chiar dacă prin sentința civilă nr.1371/2010 a Tribunalului D. s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea petentei, conform art.63 alin.1¹ din Ordinul ANCPI nr.633/2006, registratorul are obligația de a respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este în mod expres prevăzută de lege.
Deși se pretinde că nu convenția încheiată în data de 23.07.2007 constituie actul juridic în temeiul căruia s-a solicitat intabularea ci sentința civilă nr.1371/2010 a Tribunalului D., trebuie reținute considerentele anterior expuse din care rezultă că faptul că prin dispozitivul sentinței menționate se constatată numai valabilitatea convenției încheiată în data de 23.07.2007 între petentă și intimată, fără a se preciza că hotărârea respectivă ține loc și de act autentic de vânzare cumpărare cu privire la imobilele respective.
De asemenea, instanța a avut în vedere că petenta nu a depus anexat cererii de radiere a ipotecii înscrise în favoarea Băncii Agricole un înscris care să reprezinte acordul creditorului la radierea ipotecii și a interdicțiilor și nici o hotărâre judecătorească irevocabilă care să suplinească acest acord, fiind incidente prevederile art.20 alin.2, art.30 alin.1, art.51 din L. nr.7/1996.
Cesiunea de creanță nu are ca efect stingerea creanței ci transmiterea dreptului de creanță către cesionar, această transmitere cuprinzând și accesoriile acestei creanțe, conform art. 1396 Cod civilă.
Notificarea depusă la fila 16 dosar CF are numai rolul de a face cesiunea opozabilă autoarei petentei – S.C. S. C. S.A., necuprinzând acordul Băncii Agricole ori a AVAB de stingere și radiere a ipotecii și a interdicțiilor care grevează imobilul. În plus, prin sentința civilă nr. 6727 din 20.07.2007 a Judecătoriei B. nu s-a dispus radierea acestei ipoteci și a interdicției de grevare și înstrăinare a imobilului ci doar a sechestrului notat în baza procesului verbal de sechestru nr. 8655 din 21.02.2005, înscris cu actul 6734/2005 (f.9 dosar CF), radiere care a și fost realizată, în vreme ce ipoteca înscrisă în favoarea băncii nu a format obiectul vreunei cereri în justiție.
În consecință, judecătoria a apreciat că încheierea contestată de către petentă a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale enunțate anterior și a dispus respingerea plângerii acesteia ca neîntemeiată.
Apelul declarat de petentă împotriva sentinței Judecătoriei B. a fost respins, prin decizia civilă nr. 315/. B..
În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de 11.06.2012 instanța a dispus respingerea cererii de amânare formulată de petentă, în vederea angajării unui apărător, apreciind că de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la termenul acordat a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător.
Soluția pronunțată este legală, în acord cu dispozițiile art. 156 alin.1 Cod procedură civlă. Astfel, prevederile menționate au caracter dispozitiv, instanța nefiind obligată să acorde un termen de judecată pentru lipsă de apărare, având o mare putere de apreciere în funcție de circumstanțele cauzei. Or, în mod corect prima instanță a apreciat că dat fiind intervalul de timp cuprins între data înregistrării cererii pe rol (20.01.2012) și primul termen de judecată (11.06.2012), cererea de amânare este nefondată, cererea de amânare neavând alt scop decât tergiversarea judecății.. Instanța s-a conformat dispozițiilor art. 156 alin.2 Cod procedură civilă, dispunând amânarea pronunțării, petenta având astfel posibilitatea de a depune concluzii scrise.
În consecință, instanța a respectat dreptul la apărare al petentei, prin acordarea unui termen până la care să depună concluzii scrise, facultate de care petenta însă nu a înțeles să beneficieze.
Apelanta afirmă în cuprinsul căii de atac exercitate că sentința s-a pronunțat în lipsa ambelor părți, fără ca vreuna să fi cerut judecarea în lipsă. Este adevărat că petenta nu a solicitat prin plângerea pe care a promovat-o judecarea cauzei și în lipsa sa, astfel încât s-ar fi impus suspendarea judecății pricinii conform dispozițiilor art. 242 alin.1 pct. 2 Cod procedură civilă. Prevederile citate nu conțin sancțiunea aplicabilă în cazul încălcării acestora, fiind incidente ca urmare dispozițiile art. 105 alin.2 Cod procedură civilă, potrivit cărora actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Or, apelanta nu a invocat vătămarea produsă de nesocotirea art. 242 alin.1 pct. 2 Cod procedură civilă care să conducă la ineficiența actelor de procedură îndeplinite de prima instanță. S-a subliniat faptul că judecarea pricinii se realizează potrivit procedurii necontencioase reglementate de art. 331-339 Cod procedură civilă, că nu se puteau administra alte probe decât cele care au fost anexate cererii de înscriere în CF, iar în cursul judecății apelului, apelanta putea să-și formuleze toate apărările ca și în fața primei instanțe.
În ce privește neîndeplinirea procedurii de citare cu intimata S.C. S. C. S.A. în cursul judecății în primă instanță, tribunalul a reținut că dispozițiile legale referitoare la citarea părților sunt instituite în beneficiul persoanelor care sunt citate, astfel încât numai acestea pot invoca neîndeplinirea procedurii de citare, iar nu alte părți, cărora nu le sunt afectate drepturile prin citarea părților respective cu încălcarea cerințelor legale. Potrivit dispozițiilor art. 108 alin.2 Cod procedură civilă, viciul referitor la îndeplinirea procedurii de citare a unei părți poate fi invocat doar de această parte interesată și nu de partea adversă.
În consecință, și acest motiv de apel este nefondat.
Tribunalul a apreciat că nici criticile pe fondul cauzei nu sunt întemeiate.
În mod corect prima instanță a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 151 alin. 9 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora ,,de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă”, care reglementează executarea silită a bunurilor mobile, de vreme ce art. 154 alin.5 din același act normativ face trimitere la prevederile anterioare: ,,Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. (9), (10) și (11), art. 152 alin. (1) și (2) și art. 153^1 fiind aplicabile.”
În consecință, interdicția instituită de dispozițiile art. 151 alin.9 este aplicabilă și în cazul executării silite a bunurilor imobile, ipoteca legală înscrisă în evidențele de CF constituind piedică la intabulare.
În condițiile în care prevederile art. 151 din codul de procedură civilă au fost corect aplicate, astfel cum s-a arătat mai sus, a reținut că registratorul are competența legală de a invoca aceste prevederi, având în vedere art. 63 alineatul 1 indice 1 din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, potrivit cărora registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare. Or, actul nu îndeplinește cerințele instituite de ultima teză a articolului menționat. Registratorul de carte funciară nu a constatat și nu avea competența de a constata nulitatea absolută a actului care a intervenit ulterior indisponibilizării, ci a apreciat că acesta a încălcat dispoziții legale imperative, astfel că nu se putea dispune înscrierea în cartea funciară.
În ce privește sentința civilă nr. 1371/2010 a Tribunalului D., instanța a constatat că în mod corect prima instanță a reținut faptul că numai dispozitivul hotărârii este susceptibil de executare, nefiind permis ca acesta să fie completat cu dispoziții cuprinse în considerentele acesteia.
Cu privire la soluția de respingere a plângerii pe considerentul că pe terenul în discuție ar fi edificate construcții, care nu au făcut obiectul convenției de vânzare-cumpărare, instanța a constatat că aceasta este corectă în raport de dispozitivul sentinței civile nr. 1371/16.09.2010 a Tribunalului D., care făcea referire doar la suprafețele de teren. D. prin încheierea de ședință din 22.09.2011 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în hotărârea menționată și au fost precizate și construcțiile.
Prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 72 alin.2 din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, apreciind în mod corect că nu este admisibilă depunerea în cadrul plângerii împotriva încheierii de carte funciară a unor înscrisuri noi (respectiv încheierea de îndreptare a erorii materiale), care nu au fost atașate cererii inițiale de înscriere în cartea funciară. Plângerea de carte funciară se judecă conform procedurii necontecioase, încheierea neavând putere de lucru judecat, astfel încât petenta se poate adresa din nou cu o cerere de înscriere, la care să se atașeze noul înscris invocat în fața primei instanțe.
Ca urmare, nu s-a procedat la cenzurarea sentinței pronunțate de Tribunalul D., ci la cercetarea formală a dispozițiilor acesteia, pentru a se determina dacă aceasta conține elementele necesare în vederea înscrierii acestora în evidențele de carte funciară.
Împotriva deciziei Tribunalului B. a declarat recurs petenta, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului și, pe cale de consecință, admiterea plângerii.
Recurenta critică decizia pentru următoarele motive:
1. Instanța de apel face confuzii cu privire la limitele înlăuntrul cărora se întinde competența registratorului de carte funciară.
Procedura de înscriere în cartea funciară implică verificarea de către registrator a acestui înscris doar în ceea ce privește forma iar nu și fondul dreptului ce se solicită a fi înscris, cu privire la care se pot formula alte acțiuni specifice pe rolul instanțelor de judecată.
Cu alte cuvinte, registratorul are competența de a verifica dacă înscrisul îndeplinește condițiile legale ale intabulării iar nu de a se pronunța cu privire la rezolvarea problematicii fondului dreptului real imobiliar ce face obiectul înscrierii.
În mod nepermis instanța de fond critică legalitatea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Invocarea prevederilor art. 151 din O.G. nr. 92/2003 nu poate fi primită și datorită faptului că, registratorul C.F. și instanța de judecată nu au legitimitatea să invoce această presupusă nelegalitate, ci doar persoanele interesate, printr-o acțiune adresată instanței de judecată..
Nulitatea absolută a actelor care intervin ulterior indisponibilizării nu operează de drept, ea trebuie constatată de o instanță de judecată, în urma sesizării sale cu o cerere de chemare în judecată.
2. În altă ordine de idei, cu privire la respingerea plângerii pe considerentul că pe teren ar exista construcții, recurenta apreciază că acest motiv nu ar poate fi primit, având în vedere că, contrar celor susținute de registratorii C.F. și însușite de instanța de fond, prin convenția de vânzare-cumpărare au fost înstrăinate și construcțiile aferente terenurilor care au făcut obiectul convenției.
De fapt, însăși vânzătoarea a confirmat și confirmă aceste susțineri.
Recurenta invocă și Încheierea Tribunalului D., pronunțată în dosarul civil nr._ la data de 22.09.2011, prin care s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale, în sensul că obiect al convenției de vânzare-cumpărare l-au constituit și „edificatele” de pe parcelele de teren înstrăinate. În opinia sa, soluția registratorului CF cu privire Ia cererea de intabulare a dreptului de proprietate ar fi trebuit să fie de admitere, chiar și în lipsa acestei încheieri.
Examinând decizia atacată, în limitele motivelor de recurs, în raport de dispozițiile legale în materie, Curtea reține următoarele:
Încheierea de îndreptare a erorii materiale pronunțata de Tribunalul D. cu privire la dispozitivul sentinței nr.1371/16.09.2010 a Tribunalului D. nu conține prevederile la cere se referă recurenta. De altfel, nici nu putea să le conțină, deoarece este pronunțată în baza art. 281 Cod procedură civilă, iar pe această cale nu se pot aduce completări ale hotărârii inițiale sau pronunțări asupra a ceea ce nu s-a cerut. Se constată că, instanța, pronunțând încheierea de îndreptare a erorii materiale, nu a dispus în sensul înscrierii în CF asupra topograficelor menționate și a construcțiilor ce se află amplasate pe suprafețele de teren identificate sub topografice distincte. Astfel, în lipsa unei dispoziții exprese cuprinse în sentința judecătoreasca prin care să se dispună cu privire la intabularea terenului și construcției, instanța învestită cu soluționarea unei plângeri împotriva încheierii de CF nu poate suplini ceea ce nu conține actul juridic în baza căruia se săvârșește intabularea. Se constată că nu este nicio inadvertență cu privire la întinderea obiectului vânzării între actul sub semnătura privată reprezentând convenția de vânzare 79/23.07.2007 încheiata între recurentă și . și sentința 1371/16.09.2010, care perfectează vânzarea și dispune „intabularea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren în litigiu”, respectiv încheierea din 22.09.2011, pronunțate de Tribunalul D..
În consecință, chiar dacă încheierea de îndreptare a erorii materiale la care face trimitere recurenta este pronunțata după soluționarea cererii de înscriere, instanțele anterioare în mod corect au înlăturat argumentele petentei privind intabularea și pentru faptul că, din conținutul încheierii nu rezultă cele învederate de petenta, respectiv faptul că s-a dispus prin hotărâre judecătorească și intabularea construcțiilor. Este foarte important acest aspect, pentru a nu se crea diferența de tratament juridic la intabulare în structura unui „imobil” așa cum este descris în CF – teren și construcție. Prin urmare, critica recurentei cu privire la înscrierea construcției nu este fondată.
Cu privire la critica ce vizează înscrierea asupra terenului conform sentinței Tribunalului D., instanța constată că nu este fondată.
Aparent, prin invocarea unei hotărâri judecătorești ca temei al „intabulării” pretinse, cererea petentei ar fi doar o formalitate pentru registratorul de CF. Cu toate acestea se poate și respinge cererea de înscriere în CF a actului juridic, în condițiile legii, conform art. 30 din Legea nr. 7/1996 actualizată, respectiv art. 63 din Ordinul 633/2006, când printr-o simplă evaluare formală a actului juridic se constată că acesta nu întrunește condițiile cerute de lege pentru validitate. In speță, s-a invocat o piedica de CF, un impediment la intabulare prin existența unei indisponibilizări a bunului ce reprezintă interdicție la vânzare sancționata cu nulitatea absolută - art. 9, 10 din O.G 92/2003. Este adevărat că, în practică s-a concretizat opinia conform căreia „ nulitatea absolută” a actului juridic nu poate fi constatată de registratorul de CF, ci ea este atributul instanțelor care vor pronunța o hotărâre judecătoreasca în acest sens în cadrul unei proceduri contencioase, însă, există și opinii în doctrină potrivit cărora în cazul unei indisponibilizări a bunului rezultată din lege– ex: interdicția vânzării bunului timp de 10 ani inserata în Legea 112/1995 - registratorul de CF poate respinge înscrierea actului translativ de proprietate, doar după o analiza formală a actului. Tocmai in acest mod s-a procedat in speța de către registratorul de CF, care a constatat in mod judicios indisponibilizarea bunului conform mențiunilor de CF înregistrate anterior formulării prezentei cereri, drept pentru care vor fi primite si argumentele instanțelor anterioare cu privire la înlăturarea apărărilor petentei cu privire la acest aspect.
In speță, chiar dacă se solicită înscrierea dreptului de proprietate în baza intabulării dispuse prin hotărâre judecătoreasca, trebuie remarcat scopul pentru care se solicită înscrierea, respectiv cel descris de art. 48 din Ordinul 633/2006: opozabilitatea față de eventualii titulari de drepturi reale cu același obiect. Sentința civilă care validează convenția de vânzare și dispune intabularea pentru terenurile vândute, este opozabila doar părților în cauză, însă potrivit înscrierilor din CF, asupra imobilului teren și construcție din CF_ C. nr. top 3542/1/291, la foia de sarcini este înscris dreptul de ipoteca pentru creanțe bugetare în favoarea DGFP B. conf. art. 8,9 din O.G 92/2003 și dreptul de ipoteca în favoarea Băncii Agricole. Față de aceste titulare de drepturi reale sentința nu este opozabilă. Aceste înscrieri în favoarea creditorilor sunt efectuate anterior convenției de vânzare dintre S.C. S. C. S.A. și recurentă, deci anterior sentinței invocate. Ele sunt opozabile recurentei, conform art. 48 alin. 2 din Ordinul 633/2006, astfel că, în mod corect s-a constatat o piedică de C.F la momentul cererii de înscriere a noului subdobânditor. Pentru aceste considerente, instanța va respinge și această critică de recurs ca nefondată.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul și se va menține hotărârea atacată, ca fiind temeinică și legală.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Respinge recursul declarat de petenta Asociația Agricolă „Agro 2001” împotriva deciziei civile nr. 315/. a Tribunalului B. – Secția I-a Civilă, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 30 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. F. C. B. G. C.
Grefier
L. G.
Red. G.C./30.04.2013
Dact. L.G./08.05.2013/3 ex.
Judecător fond: S. Ș. M.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1624/2013. Curtea de Apel BRAŞOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
