Acţiune în constatare. Decizia nr. 464/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 464/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 940/2/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 464R
Ședința publică de la data de 01.03.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - Z. D.
JUDECĂTOR - C. M. STELUȚA
JUDECĂTOR - I. L.- M.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul – reclamant M. V. împotriva sentinței civile nr. 2160/05.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._/3/2009, în contradictoriu cu intimata – pârâtă Alianța P. din România – Filiala Municipiului București, cauza având ca obiect „ acțiune în constatare”.
Dosarul se află la primul termen în recurs și a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul – reclamant M. V. personal, lipsind intimata – pârâtă Alianța P. din România – Filiala Municipiului București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, la data de 07.02.2013, la registratura secției s-a înregistrat dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei ( chitanța nr._/26.02.2013, în original) și două timbre judiciare de 0,15 lei fiecare, depuse de recurentul – reclamant.
Din dispoziția instanței, grefierul de ședință a procedat la identificarea recurentului – reclamant M. V., fiind legitimat cu C.I. . nr._/05.04.2005, eliberată de Secția 7 Poliție.
Recurentul – reclamant învederează instanței că nu are de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea ia act că s-a achitat taxa de timbru de către recurentul – reclamant, în cuantumul stabilit prin rezoluție și luând act că, în cauză, nu mai sunt de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat în prezenta cauză.
Recurentul – reclamant M. V. susținând motivele de recurs, arată că critică hotărârea pronunțată de instanța de fond, întrucât din eroare a fost citată în calitate de parte fără nici o explicație și fără nici un drept legal, pe Alianța P. din România – Filiala Municipiului București.
Procedura împotriva Filialei Municipiului București nu a apărut niciodată pe rolul instanței din anul 2009.
Precizează că în anul 2009, a chemat în judecată Filiala Municipiului București a Alianței P. din România, denumire legală a pârâtei, sub care filiala a obținut personalitate juridică și nu pe Alianța P. din România – Filiala Municipiului București.
Prin acest proces nu urmărește câștiguri materiale sau morale ci dreptate și oprirea unor acțiuni nedemocratice și scizionate în cadrul A.P.R.
Depune la dosar concluzii scrise.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2160 din 05.12.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV -a Civilă, s-a admis excepția perimării invocată din oficiu și s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată având ca obiect acțiune în constatare, cerere formulată de reclamantul M. V., în contradictoriu cu pârâta Alianța P. din România – Filiala Municipiului București.
Deliberând asupra excepției de perimare a prezentei cereri, s-au constatat următoarele:
Din verificarea actelor de la dosar a rezultat că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 17.06.2009, când cauza a fost suspendată conform dispozițiilor art. 155 ind. 1 C.proc.civ., pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligației de a indica temeiul de drept al acțiunii, iar de la această dată dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an, din vina părții reclamante.
Având în vedere că, potrivit disp. art.248 C.proc.civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare timp de un an, iar potrivit disp. art. 252 C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu și că în cauza de față nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării pricinii de mai mult de un an, instanța, în temeiul disp. art. 248 și art. 252 C. proc. civ. va constata perimată cererea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul M. V., arătând că, în anul 2004, a devenit membru al Alianței P. din România, ca urmare a semnării adeziunii pentru această asociație.
În anul 2009 Filiala Municipiului București a Alianței P. din România îi solicită reclamantului pentru a putea continua activitatea, inclusiv pentru a plăti cotizația, să semneze o nouă adeziune în favoarea Filialei Municipiului București. Filiala a obținut personalitate juridică prin dispoziția din 14.02.2005 a Judecătoriei Sectorului 6 București - dosar 9 /PJ/2005, fiind înscrisă în Registrul pentru Asociații și Fundații, la altă poziție decât Alianța P. din România.
Reclamantul a invocat faptul că, dacă ar fi semnat această nouă adeziune, ar fi însemnat să accepte să devină membru a unei alte asociații și să-i limiteze activitatea la Municipiul București, pierzând dreptul de a fi membru a unei asociații naționale. Față de această situație, reclamantul s-a adresat justiției, cerând să se constate că este membru al Alianței P. din România și că presiunile pentru a semna o altă adeziune pentru o altă asociație de pensionari constituie o încălcare a unui drept constituțional.
Deși prin chemarea în judecată, reclamantul a deschis acțiunea împotriva Filiației Municipiului București a Alianței P. din România, Tribunalul București a citat ca pârâtă, fără nici o explicație și fără nici un drept legal Alianța P. din România – Filiala Municipiului București. Reclamantul a protestat împotriva acestei substituții, prin care s-a introdus o persoană fără competența procesuală în locul uneia care are o denumire legală, denumire care figurează și în faptele ilegale emise chiar de pârâtă.
Prin chemarea în judecată s-au arătat și alte ilegalități comise de pârâtă.
Reclamantul a invocat faptul că completul de judecată al Tribunalului Municipiului București nu a putut nega încălcarea libertății de asociere, respectiv a temeiului de fapt, dar a pus pe seama lipsei prezentării de reclamant a temeiului de drept și a pretențiilor materiale, imposibilitatea judecării cauzei, lucru inexact. În realitate, s-a făcut tot posibilul ca procesul să fie tărăgănat timp de trei ani fără să se judece fondul și astfel să se ceară perimarea acțiunii. Temeiul de drept este generat de temeiul de fapt.
Reclamantul consideră că justiția avea toate posibilitățile și competența să constate temeiul de drept, dacă nu ar fi luat în considerare alte motive.
În drept, nu a invocat nicio dispoziție legală.
În dovedirea susținerilor, nu s-a solicitat încuviințarea niciunui mijloc de probă.
Analizând recursul declarat din prisma criticilor formulate care se subsumează motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, Curtea constată că este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Instanța de apel a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art.248-252 din Codul de Procedură Civilă, cu privire la incidentul procedural al perimării.
Astfel, se constată că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 17.06.2009, când instanța a dispus prin încheierea de ședință din data de 17.06.2009, suspendarea cauzei, în conformitate cu dispozițiile art.155/1 din Codul de Procedură Civilă, pentru neîndeplinirea obligației procedurale a reclamantului de a indica temeiul de drept al acțiunii.
Împotriva acestei încheierii a fost exercitată calea de atac a recursului, care a fost soluționată prin decizia civilă nr.467/2009 de către Curtea de Apel București-Secția a-IX-a Civilă, prin care s-a dispus respingerea recursului ca nefundat.
Prin încheierea de ședință din data de 06.10.2010, instanța de apel a respins, ca neîntemeiată, cererea de repunere pe rol și s-a menținut măsura suspendării soluționării cererii de chemare în judecată, reținându-se că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația procedurală de a indica temeiul de drept al acțiunii promovate.
Împotriva acestei încheierii a fost exercitată calea de atac a recursului, care a fost soluționat prin decizia civilă nr.1255/21.10.2011 de către Curtea de Apel București, prin care s-a respins, ca nefundat, recursul declarat.
În raport de aspectele invocate, se constată că dosarul a fost lăsat în nelucrare, începând cu data de 17.06.2009, pe o perioadă de timp mai mare de un an de zile, motiv pentru care au fost aplicate în mod corect dispozițiile legale menționate.
Lăsarea în nelucrare a dosarului s-a datorat, în mod exclusiv reclamantului, care avea obligația procedurală de indica obiectul cererii de chemare în judecată, precum și temeiul de drept al acestei.
Recurentul, în calitatea sa de reclamant, trebuia să își îndeplinească obligațiile procedurale menționate cu privire la conținutul cererii de chemare în judecată, în conformitate cu art.112 din Codul de Procedură Civilă.
Pentru acest motiv, se constată că nu sunt fondate criticile recurentului cu privire lipsa culpei sale în curgerea termenului de perimare.
În ceea ce privește critica referitoare la persoana, care a fost citată în calitate de pârâtă, Curtea învederează că a fost citată persoana menționată de către recurent, în cuprinsul cererii de chemare în judecată și nu o altă persoană. Faptul că s-a menționat Alianța P. din România – Filiala Municipiului București și nu Filiala Municipiului București a Alianței P. din România, nu are relevanță, deoarece este una și aceeași persoană juridică, neavând relevanță topica cuvintelor.
Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate, nefiind fondat motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 din Codul de Procedură Civilă, în conformitate cu art.312 din Codul de Procedură Civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul – reclamant M. V. împotriva sentinței civile nr. 2160/05.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._/3/2009, în contradictoriu cu intimata – pârâtă Alianța P. din România – Filiala Municipiului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul – reclamant M. V. împotriva sentinței civile nr. 2160/05.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă în dosarul nr._/3/2009, în contradictoriu cu intimata – pârâtă Alianța P. din România – Filiala Municipiului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 01.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
Z. D. C. M. Steluța I. L. -M.
Grefier,
D. L.
Red. D.Z./11.03.2013
Tehnored. T.I.
2 ex.20.02.2013
Jud. fond:
C. M. I.
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 74/2013. Curtea de... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 471/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
